Surprize de sărbători pe rafturile magazinelor

Foto: iwoman.pl

Victor SURUGIU

Chiar la o privire fugitivă asupra sortimentului rafturilor din magazine se vede că în ultimii ani, pe piaţa alimentară nu s-a schimbat aproape nimic. Cu acordul tacit al organelor de control, regulamentele tehnice şi legile sînt tratate de către agenţii economici în felul lor. Aceasta se referă, în primul rînd, la mărfurile de larg consum, aşa ca laptele, brînza, caşcavalul, untul şi alte produse lactate, precum şi produsele din carne şi peşte, la mezeluri, dulciuri, fructe şi legume – la toate alimentele solicitate în perioada sărbătorilor.

Autorităţile încearcă de mult timp să facă ordine în procesul de marcare a produselor alimentare livrate în magazine. Instituţiile de stat au promis în repetate rînduri să oblige producătorii şi vînzătorii să indice pe etichete atît componenţa detaliată a produsului, cît şi data producerii şi termenul de valabilitate. Însă chiar şi cele mai mari supermarketuri din capitală nu respectă regulile privind accesibilitatea şi veridicitatea informaţiei. Cele mai frecvente încălcări sînt lipsa totală a rechizitelor marcajului, ilizibilitatea lor, încleierea etichetelor de către magazin.

Deseori, termenele de valabilitate sînt indicate neciteţ, nu sînt clare sau sînt şterse, astfel încît nu pot fi descifrate, în special, la asemenea produse ca mezelurile, caşcavalul, brînza, produsele de panificaţie. Cred că mulţi se confruntă cu situaţia în care, de exemplu, cifrele sub forma unor puncte mici se pierd pe ambalaj, sau acestea sînt greu de găsit în general. Dacă consumatorul, chiar şi cu ajutorul vînzătorului, nu a putut descifra termenul de valabilitate sau data producerii, atunci nici nu avem despre ce vorbi.

Consumatorul nostru întîmpină mari dificultăţi la determinarea utilităţii şi prospeţimii produselor alimentare, cu atît mai mult cu cît deseori el este înşelat. Tot mai răspîndită este practica în care, de rînd cu produse calitative, consumatorului i se propun şi alte mărfuri, de regulă, de o calitate dubioasă sau cu termen expirat.

Astfel, în unul dintre supermarketurile mari din capitală, în ajunul Revelionului a fost desfăşurată o acţiune: o cutie de bomboane franceze cadou, la procurarea a 100 de grame de cafea. Mulţi cumpărători au muşcat momeala, fără a observa că termenul de valabilitate al bomboanelor expiră peste cîteva zile – pe 31 decembrie. Comerţul cu mărfurile „pe ducă” este practicat aproape în fiecare magazin din capitală, în special în perioada sărbătorilor, cînd consumatorii nu sînt atenţi la detalii.

În cazul în care se confruntă cu încălcarea drepturilor consumatorilor, cetăţenii se pot adresa la Agenţia pentru Protecţia Consumatorului. De asemenea, ei pot depune plîngeri la organizaţiile de profil. Dacă nici acestea nu au dat rezultate, atunci consumatorul trebuie să meargă în instanţă. Activitatea structurilor de stat şi a celor neguvernamentale în acest domeniu este ineficientă, de aceea avocaţii înregistrează un aflux de plîngeri din partea oamenilor privind încălcarea drepturilor consumatorilor.

Surse din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova au comunicat pentru NOI.md că majoritatea plîngerilor cetăţenilor se referă la calitatea produselor nealimentare, pe locul doi situîndu-se serviciile locativ-comunale. Plîngerile în legătură cu proasta calitate a produselor alimentare nu mai ajung în instanţă – e mai uşor să le arunci decît să cauţi dreptate, deoarece sumele prejudiciilor nu sînt mari. Cheltuielile de judecată sînt mari, iar despăgubirile sînt foarte mici.

„Deseori nu are sens să mergi în instanţă pentru o cutie de smîntînă expirată, deoarece lucrul juristului va costa cîteva mii de lei, iar despăgubirea va constitui preţul smîntînii plus daunele morale – circa o mie de lei. Instanţele moldoveneşti se zgîrcesc la plata daunelor morale, mărimea cărora nu este estimată în sute de mii, aşa cum aşteaptă cetăţenii. De regulă, judecata acordă doar pînă la cîteva mii de lei.

Însă cînd este vorba de produsele alimentare, depinde de gravitatea consecinţelor. Dacă o persoană a consumat un pachet de chefir expirat, după care a ajuns la spital şi a stat acolo mult timp – e o sumă a despăgubirilor, iar dacă indigestia nu a avut consecinţe grave, atunci şi valoarea daunelor morale va fi mică”, spune unul dintre avocaţi, specializat în litigiile de consum.

Potrivit interlocutorului nostru, organele de drept din Moldova, spre deosebire de instanţele occidentale, se orientează, în primul rînd, la preţul chestiunii, dar nu pe dauna cauzată consumatorului: „Cu cît este mai mare preţul plîngerii, cu atît este mai înaltă şi mărimea daunelor morale. Totodată, fiecare judecător acţionează individual şi în diferite sectoare ale oraşului, pe cauze similare, cu mărimi aproximativ egale ale plîngerilor, au fost adjudecate diferite compensaţii ale daunelor morale. Însă niciodată nu s-a întîmplat ca mărimea despăgubirilor daunelor morale să depăşească valoarea reclamată”.

Totodată, experţii constată că în practica judiciară din Moldova nu a fost niciun caz ca un cetăţean care a suferit o intoxicaţie alimentară să primească din partea producătorului produsului sau a vînzătorului despăgubiri de milioane sau de sute de mii. De aceea, nimeni nu se teme să pună pe rafturi produse alimentare necalitative.

În general, din punctul de vedere al respectării drepturilor consumatorilor, producătorii din Moldova se împart în două categorii: companiile mici, ce propun mărfuri la preţuri joase, şi cele mijlocii şi mari, care există pe piaţă de cîţiva ani. În primul caz, dacă consumatorul se adresează în instanţă pe motivul încălcării drepturilor sale, atunci deseori companiile se dovedesc a fi implicate în scheme de escrocherie, active nu au, iar recuperarea prejudiciului este foarte dificilă. În cel de-al doilea caz, pentru a nu-şi strica reputaţia, companiile încearcă să soluţioneze conflictul amiabil. Dacă acest lucru este imposibil, atunci ele achită întotdeauna prejudiciul reclamat.

„În ultimul timp, pe motivul încălcării drepturilor consumatorilor, cetăţenii tot mai des apelează la instanţele de judecată decît la alte organe de stat. Este necesar ca responsabilitatea agenţiei de stat să fie detaliată, pentru ca aceasta să fie obligată să explice argumentat măcar refuzul de a examina plîngerea consumatorului. În prezent aceasta poate refuza plîngerea, fără a aduce argumente, nedorind să intre în esenţa problemei. În cazul în care cererea ignorată de către acest organ a fost examinată de instanţa de judecată şi a fost adoptată o decizie pozitivă, atunci persoanele cu funcţii de răspundere de la agenţie ar trebui trase la răspundere”, consideră reprezentanţii Uniunii Avocaţilor.