Educaţie problematică: profesorii îmbătrînesc, programele sînt supraîncărcate, manualele sînt percepute ca culegeri de bancuri

Foto: reporternetv.ro

Olga Moraru

Săptămîna aceasta Ministerul Educaţiei împreună cu Academia de Ştiinţe a desfăşurat audieri publice pe marginea Strategiei ”Educaţia-2020” (care face parte din Strategia naţională de dezvoltare „Moldova 2020”). Ministrul educaţiei, Maia Sandu, a menţionat că în ţară s-a creat o situaţie deplorabilă cu manualele, iar programele şcolare trebuie revizuite.

Profesionalismul profesorilor va fi evaluat

Ministerul Educaţiei promite din nou să ridice nivelul de educaţie în Moldova. Totodată, funcţionarii au trasat aceleaşi sarcini de mai demult – să îmbunătăţească nivelul profesional al pedagogilor, să atragă în sistemul de învăţămînt tineri specialişti, să majoreze salariile în acest domeniu. Pentru atingerea acestor scopuri, ministerul promite la anul viitor să creeze cîteva structuri noi: Inspectoratul şcolar şi Agenţia de Asigurare a Calităţii Învăţămîntului, care vor avea sarcina să verifice metodele de predare şi nivelul de calificare a cadrelor, precum şi certificarea şi acreditarea instituţiilor de învăţămînt superior.

În prezent, vîrsta medie a profesorilor este de 52 de ani. În ultimii 10 ani puţini dintre ei au urmat cursuri de calificare. În cadrul întrevederii pedagogii şi academicienii s-au plîns pe salarii mizere: cele mai mari salarii le au profesorii de la universități – 4 mii de lei. Ei sînt indignaţi de faptul că guvernul intenţionează să cheltuie zeci de milioane de lei pentru crearea inspectoratului şi agenţiei, dar nu găseşte mijloace pentru majorarea salariilor profesorilor. Ministrul le-a răspuns că guvernul propune majorarea salariilor pentru pedagogi, dar că şi cerinţele faţă de ei vor fi majorate.

Potrivit ministrului, ţara are nevoie de o bază de date de profesori calificaţi, la care să aibă acces părinţii pentru a putea alege instituţiile de învăţămînt pentru copiii săi, bazîndu-se pe notele profesorilor. „Ne vom strădui să asigurăm o transparenţă totală a activităţii şcolilor, a utilizării mijloacelor financiare, materialelor didactice şi a succeselor copiilor”, spune Maia Sandu. Ulterior, în baza rezultatelor, inspectorii vor elabora recomandări pentru profesori şi directori: cum să sporească eficienţa activităţii.

„În primul rînd, va fi elaborat un program naţional pentru sporirea prestigiului profesiei de învăţător, precum şi mecanisme de sporire a calităţii studiilor şi îmbunătăţirii managementului în domeniu prin introducerea tehnologiilor informaţionale şi armonizarea programului naţional la standardele europene”, a declarat ministrul.

Programele şcolare vor fi simplificate

Profesorii au înaintat multe pretenţii faţă de programul şcolar şi cel universitar. Programul şcolar este prea încărcat – pentru efectuarea temelor în scris, elevii îşi folosesc tot timpul liber, iar pentru temele orale nu le rămîne timp.

Profesorii menţionează că în prezent copiii nu sînt învăţaţi să gîndească singuri, să analizeze datele, să aibă o abordare creativă faţă de soluţionarea problemelor. În curriculumul şcolar lipsesc aşa discipline ca logica şi filozofia. Şcolile preferă să le bată capul copiilor cu formule, axiome, legi, care deseori nu corespund vîrstei lor.

De menţionat că această problemă este abordată demult de către experţii străini. În studiul ”Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva şcolii prietenoase copilului”, elaborat de Ministerul Educaţiei, cu sprijinul metodic şi financiar al reprezentanţei UNICEF în Moldova în anul 2009, au fost indicate principalele neajunsuri şi restricţii ale curriculumului şcolar. Printre acestea se numără: incertitudinea metodelor de repartizare a obiectelor după categoriile de studii, disproporţia dintre volumul disciplinelor şi termenelor de studii, detalierea inutilă a obiectelor, numărul mare al acestora, orarul foarte compact, posibilităţile limitate ale elevilor şi părinţilor de a-şi alege obiectele, programele şcolare abundă în informaţie ce trebuie memorizată etc.”

Maia Sandu a declarat că programul şcolar, în sfîrşit, va fi modificat, dar nu a menţionat mai multe detalii. „Unele obiecte vor dispărea din orar, altele vor apărea – deja din anul 2015. Recunoaştem că actualul program şcolar nu cultivă deprinderi de afaceri, nu dezvoltă abilități de vorbire a limbii române şi a altor limbi și nici de soluţionare a problemelor”.

Sistemul “3+2” nu şi-a demonstrat eficienţa

Sistemul de studii în universităţi “3+2”, introdus în urmă cu cîţiva ani, de asemenea, nu şi-a demonstrat eficienţa. „Studenţii învaţă trei ani în universităţi ceea ce ar putea şi ar trebui să înveţe în şcoli. În universităţi ei trebuie să studieze obiectele şi să primească cunoştinţele care sînt necesare pentru însușirea profesiei. Însă doi ani pentru masterat, de asemenea, nu dau rezultate. Asta deoarece studenţii învaţă timp de doi ani ceea ce trebuiau să înveţe în ciclul primar”.

Însă ministrul educaţiei nu este de acord: dar cum în Europa şi alte ţări studenţii învaţă conform aceleiaşi scheme şi obţin studii calitative, devin profesionişti?! De ce noi nu reuşim? Am implementat sistemul de la Bologna, adică standardele apreciate în Europa. Problema nu constă în cît învaţă studenţii, dar cum şi ce li se predă”.

Potrivit ei, „pentru soluţionarea problemei, periodic sînt elaborate programe noi, care permit perfecţionarea sistemului de învăţămînt. Iar acum, ca să nu existe probleme în învăţămîntul superior, trebuie revizuit curriculumul în şcoli şi licee, ceea ce vom face în timpul apropiat”.

De ce manualele în limba rusă sînt mai scumpe cu 30%?

Problema calităţii literaturii şcolare este foarte actuală. Învăţătorii spun că aproximativ 80% din manuale conţin greşeli. Aproape fiecare părinte găseşte erori de tipar sau lucruri stranii în manuale atunci cînd îi ajută pe copii să-și facă temele. Mamele citează la telefon greşelile din manuale în loc de bancuri. Iar copiii învaţă în serios din ele.

Potrivit pedagogilor, în ţară există un standard unic în educaţie. „În Moldova aproape că lipseşte controlul conţinutului manualelor, - spun profesorii. – Noi mereu avem întrebări la conţinut. Cauza principală, în opinia noastră, este că manualele se fac în grabă. Noi deja nu mai dăm atenţie culegerii textelor, greșelilor editoriale. Pretenţiile noastre sînt faţă de poziţia unui sau altui autor.

Pe vremuri, înainte de a fi lansat, un manual era folosit cîţiva ani în calitate de experiment. Metodiştii monitorizau permanent rezultatele asimilării materialului de către copii. Acum însă manualele mai întîi sînt lansate în şcoli şi doar pe urmă sînt corectate erorile. Cauza unei asemenea atitudini neserioase este una banală: atît autorii, cît şi editurile sînt interesaţi în tiraje mari. Pentru acest lucru guvernul nostru găseşte milioane de lei”.

În cadrul audierilor a fost menţionată şi problema manualelor de istorie. Autorităţile nu au putut soluţiona această problemă timp de trei ani. „Actualul manual de istorie pentru clasa 12-a are 160 de pagini şi conţine şi istoria contemporană, şi istoria românilor, - a declarat în cadrul audierilor unul dintre profesori. – Noi, pedagogii, nu utilizăm aceste manuale, deoarece copiii nu vor putea susţine bacalaureatul cu ele. Sîntem, se pare, singura ţară din Europa, care are un singur manual de istorie, fără alternativă”.

În acest context, Maia Sandu a reamintit că ministerul va revizui manualele. În acest scop va fi creată o comisie specială. Iar în ceea ce priveşte manualele alternative, ministrul a comunicat că aici este o problemă financiară – „editurile spun că nimeni nu va tipări un manual alternativ pe o piaţă mică, care este doar recomandat de minister şi nu este obligatoriu”.

În Moldova au fost publicate 113 denumiri de manuale de bază şi 86 de ghiduri pentru profesori pentru ciclul primar şi gimnazial. Pentru asigurarea instituţiilor de învăţămînt cu manuale noi a fost creat un mecanism de reeditare a acestora sub formă de arendă, prevăzut ca un sistem de acumulare a mijloacelor pentru răscumpărarea manualelor timp de 3-4 ani.

Cu alte cuvinte, acum cîţiva ani, Moldova pentru prima dată şi-a creat propria piaţă de manuale şcolare. În schema iniţială a conceptului de arendă anume părinţii, dar nu instituţiile rezidenţiale, sînt chemaţi să acopere toate cheltuielile de elaborare, editare şi distribuţie a manualelor. Potrivit acestei scheme, statul are doar funcţia de selectare a manualelor propuse de edituri; de gestionare a fondurilor respective, colectate de părinţi şi de control al distribuţiei manualelor în şcoli. Adică, ministerul, pe banii noştri, a editat literatură de nimic.

Apropo, se pare că tipărirea manualelor în limba rusă este mai scumpă în Moldova. De aceea, în acest an s-a majorat arenda manualelor pentru elevii şcolilor cu predare în limba rusă. Pentru arenda manualelor de clasa a cincea, elevii care învaţă în limba de stat achită 47 de lei, iar colegii lor din şcolile ruse – 64 de lei. Manualele pentru clasa a şasea – 57 şi, respectiv, 81 de lei. Setul de cărţi de clasa a şaptea costă cel mai scump – aproximativ 90 de lei. Un elev în clasa a opta a plătit pentru manuale 69 şi 95 de lei, respectiv. Iar părinţii elevilor din clasa a noua au cheltuit pentru manuale 46 şi 73 de lei.

Elevii claselor a 10-a au plătit pentru setul lor de manuale peste o sută de lei. Cei din clasele a 11-a – de la 53 pînă la 85 de lei, în funcţie de limba de studii. Iar pentru absolvenţii liceelor arenda a ajuns la 80 şi 101 de lei, respectiv. Asta în timp ce apărătorii drepturilor omului spun că plata pentru manuale contravine articolului 35 din Constituţie. Ministerul recunoaşte existenţa problemei, însă o motivează prin lipsa de mijloace financiare.