Despre felul în care optimizarea spitalelor se transformă în privatizare

Foto: jurnal.md

Olga MOCANU

Cîteva blocuri ale vechilor instituţii medicale şi teritoriile adiacente ale acestora ar putea fi privatizate. O parte dintre ele aparţin Spitalului de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă”, din 1896 şi Spitalului Traumatologic din anul 1832 de pe bd. Ştefan cel Mare 163 şi 190 (în centrul istoric al Chişinăului), potrivit hotărîrii Guvernului nr. 945 din 11 septembrie 2013. Clădirile altor două spitale: ale Spitalului Clinic Orăşenesc nr.4 (fondat în 1812, avînd cîteva blocuri amplasate pe un teritoriu de aproximativ 1 ha) de pe str. Columna şi ale Maternităţii nr.2 – vor fi scoase la privatizare, în cazul în care Consiliul Municipal Chişinău va aproba Programul de dezvoltare a ocrotirii sănătăţii în municipiul Chişinău. Experţii spun că în acest caz este vorba de interese pur funciare. Totodată, ei nu înţeleg de ce funcţionarii scot la vînzare monumentele arhitecturale de importanţă naţională.

Povestea privatizării

Istoria privatizării celor două spitale a început cu optimizarea. La sfîrşitul anului trecut, ministrul Sănătăţii, Andrei Usatîi, a semnat un ordin de comasare a unor spitale din capitală. Printre acestea se afla şi Spitalului de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă”,, care trebuia comasat cu Spitalul Dermatovenerologic. Însă după un şir de scandaluri şi proteste ale angajaţilor instituţiei medicale, ordinul a fost anulat.

Însă cei 300 de angajaţi nu s-au bucurat prea mult de victoria lor. Pe 11 septembrie, Guvernul aprobă discret o hotărîre, potrivit căreia, încăperile celor două spitale vor fi scoase la vînzare. Totodată, în document nu a fost indicat că obiectele sînt instituţii medicale, pentru a nu trezi nemulţumirea societăţii. În lista enormă cu obiecte pasibile privatizării, este menţionat doar „complexul patrimonial” de pe adresa bd. Ştefan cel Mare, 163 şi 190, adică, adresele celor două spitale – Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” şi Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie.

De menţionat că decizia de privatizare a acestor spitale a fost adoptată încă în anul 2007 (Hotărîrea Guvernului nr. 945 din 20 august 2007), iar acum a fost reactualizată. Precum a declarat la o emisiune televizată ministrul Sănătăţii, Andrei Usatîi, încă atunci autorităţile au avut intenţia de a vinde aceste două spitale, amplasate în centrul istoric al capitalei.

„Idea era să fie găsit un întreprinzător care va cumpăra aceste spitale şi teritoriile adiacente, cu condiţia obligatorie, să construiască un spital, la acelaşi preţ. Guvernul a şi alocat în acest scop un teren la Malina Mică. Însă, din păcate, nu s-au găsit doritori, precum nici acum, probabil, nu se vor găsi. Doar numai Complexul Spitalului „Toma Ciorbă” costă aproximativ 35 mil. de euro. La fel e şi cu cea de-a doua instituţie medicală. Însă idea era ca în capitală să fie construite spitale moderne”.

Apropo, Curtea de Conturi a atras atenţia în anul 2009, că Spitalul „Toma Ciorbă” a fost fondat în baza ordinului ministrului Sănătăţii. Însă capitalul statutar al acestei instituţii nu a fost înregistrat în statut, dar numai la balanţă. În toate instituţiile verificate capitalul statutar nu a fost corectat în evidenţa contabilă din momentul înregistrării.

În realitate, aceste spitale au intrat demult în vizorul unor persoane interesate. Potrivit unor informaţii şi autorităţile anterioare intenţionau să privatizeze aceste complexe patrimoniale. În special, se preconiza vînzarea teritoriului Spitalului Republican de Traumatologie şi Ortopedie, amplasat pe bd. Ştefan cel Mare, vizavi de Ambasada Federaţiei Ruse, iar spitalul să fie mutat în aripa nefinisată a Spitalului de Urgenţă. Însă acest plan nu a fost realizat din lipsa mijloacelor bugetare pentru darea în exploatare a clădirii nefinalizare a Spitalului de Urgenţă, precum şi din cauza protestelor personalului medical şi al opiniei publice.

Şi teritoriul Spitalului de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” făcea cu ochiul. Se preconiza ca spitalul să fie construit în afara oraşului din fondurile unui grant european. Există şi un „exemplu” negativ în acest sens – Spitalul şi Institutul de Ftiziatrie şi Tuberculoză de lîngă CC Jumbo, care a fost distrus, iar terenul a fost pregătit pentru viitoarea construcţie.

Monumentele costă scump

Din păcate, toţi au uitat că clădirile spitalelor sînt monumente arhitecturale de importanţă naţională. Acestea, potrivit legii, nu pot fi privatizate, cu atît mai mult, demolate. Directorul general al Agenţiei pentru Inspectarea şi Restaurarea Monumentelor, Ion Ştefăniţă, face trimitere la Legea Culturii nr. 413 din 27.05.1999, Capitolul IV – Patrimoniul cultural-naţional al Republicii Moldova.

Potrivit articolului 17, punctul (4), „Privatizarea obiectelor şi obiectivelor care alcătuiesc patrimoniul cultural-naţional este interzisă”. Totodată, potrivit Legii nr. 121-XVI „Privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice” din 04.05.2007, art. 13, punctul 1B, nu pot fi privatizate „obiectivele care fac parte din patrimoniul cultural-naţional, înscrise în Registrul Monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat”.
Ion Ştefăniţă consideră că aceste proiecte necesită o abordare foarte atentă. În multe ţări europene, monumentele istorice şi arhitecturale aparţin persoanelor fizice şi acest lucru este normal. Însă proprietarii respectă cu stricteţe legea şi se străduire să păstreze monumentul în starea iniţială. La noi, din păcate, totul nu este aşa. Îndată ce monumentul este transmis sectorului privat, se încearcă demolarea lui. Este foarte important ca în cazul spitalelor, complexul de clădiri, ocrotite de stat să fie păstrat, indiferent de destinaţie. „Deoarece acest cartier este practic, singurul din Chişinău care a păstrat arhitectura capitalei din sec. XIX – începutul sec. XX”.

Experţii spun că unul din scopurile privatizării edificiilor-monumente este atragerea investiţiilor pentru reconstrucţia lor. Însă este demonstrat în toată lumea că se obţin mai multe mijloace pentru reconstrucţie doar în cazul în care obiectul este dat în proprietate. Însă pentru aceasta este nevoie ca stăpînii să aibă un sentiment de mîndrie faţă de proprietăţile lor.

Pe de altă parte, şi statul stimulează acest lucru – din punct de vedere al obţinerii profitului asemenea obiecte nu sînt rentabile pentru proprietari, deoarece lucrările de reconstrucţie sînt scumpe. Însă statul le oferă facilităţi fiscale acestor proprietari, fapt ce nu există în Moldova. Iată de ce investitorii nu sînt interesaţi să păstreze clădirile istorice. Iar dacă ţinem cont de preţurile înalte, atunci în calitate de imobil comercial clădirile istorice sînt nerentabile. Toate acestea conduc la un cerc vicios de interese doar faţă de terenurile aflate sub aceste edificii.

Municipalitatea va recupera?

Recent, şeful Direcţiei municipale de ocrotire a sănătăţii, Mihai Moldovan, a anunţat despre elaborarea unei noi Strategii de dezvoltare a sănătăţii în Chişinău. La următoarea şedinţă a Consiliului Municipal, preconizată pentru 31 octombrie, va fi audiată o informaţie în acest sens.

Potrivit documentului, complexele patrimoniale ale celor două spitale din Chişinău vor fi închise, apoi vîndute. Este vorba despre Spitalul Clinic Orăşenesc nr.4 (care a fost fondat în anul 1812 şi are cîteva clădiri, amplasate pe o suprafaţă de circa 1 ha şi care tot este monument arhitectural de importanţă naţională) de pe str. Columna şi Maternitatea nr.2 de pe bd. Grigore Vieru. Potrivit versiunii oficiale, clădirile sînt avariate şi municipalitatea nu este în stare să le restaureze. Spre deosebire de Ministerul Sănătăţii, Direcţia nu spune poveşti despre faptul cum vor fi construite spitale noi. Pur şi simplu se spune că acestea vor fi închise, din cauza ineficienţei lor.

De menţionat că acum cîţiva ani, cînd Mihai Moldovanu era la începutul carierei de şef al Direcţiei municipale a sănătăţii, problema închiderii spitalului nr.4 figura deja pe ordinea de zi a Consiliului Municipal. Însă aleşii poporului încă atunci înţelegeau că, deşi spitalul într-adevăr nu este eficient, este vorba de terenul, pe care liberalii nu vroiau să-l cedeze. Proiectul de decizie a fost atunci respins.

Nota Noi.md

Spitalul Clinic de Boli Infecţioase a fost fondat în anul 1891 şi a început să funcţioneze la întreaga lui capacitate din 1896. El a fost fondat şi condus timp de 36 de ani de către Toma Ciorbă (1864-1936), care a fost medic şi persoană social-activă, născut la Chişinău. El a absolvit Facultatea de Medicină a Universităţii de la Kiev, a fost un terapeut şi un infecţionist talentat, precum şi un pedagog minunat. T. Ciorbă era foarte popular în oraş. Întreaga viaţă şi-a dedicat-o luptei cu suferinţele oamenilor: insista asupra deschiderii noilor spitale şi a tratamentului gratuit al săracilor.