De ce prioritatea agriculturii trebuie căutată printre rînduri ?

Foto : noi.md

Partea II

Într-un interviu publicat în zilele de 19-20 august, viceprim-ministrul, ministrul Economiei, Valeriu Lazăr şi-a expus viziunea asupra procesului de dezvoltare a agriculturii moldoveneşti şi le-a sugerat agricultorilor să citească atent "Strategia-2020" unde, printre rînduri, se menţionează că agricultura este una din priorităţile Strategiei. Cu poziţia ministrului nu este de acord preşedintele Uniunii UniAgroProtect, Alexandru Slusari, care şi-a expus la rîndul său poziţia într-un interviu.

C: Reiese că noi nu trebuie să ne bazăm pe parcurile şi zonele industriale ale căror venituri se promite că vor fi investite în dezvoltarea localităţilor rurale?

A.S.: Ştiţi, eu nu văd legătura între apariţia parcurilor industriale şi soarta sectorului agricol. De ce sectorul agrar trebuie să aştepte rezultatele acestei industrializări efemere, cel mai probabil. Noi nici acum nu propunem să fie luate surse financiare suplimentare din industrie pentru direcţionarea acestora în agricultură. Cu atît mai mult nu vrem să luăm bani din contul salariilor bugetare şi aşa mult prea modeste. Noi declarăm că acum, avînd în vedere contextul geopolitic, Republica Moldova are şansa, poate că ultima şansă, pentru crearea unei agriculturi moderne, care spre deosebire de industrie, este cel mai tradiţional sector cu un număr mare de branduri şi reputaţie corespunzătoare. Acest lucru poate fi realizat în mare parte din contul fondurilor externe.

În Moldova există mulţi săteni întreprinzători, care vor să facă afaceri, iar unii ştiu cum să facă eficient acest lucru. Avem multe exemple de succes în acest sens. Este adevărat că sînt şi dintre acei care nu au ce face în această sferă de activitate. Însă, marea majoritate a fermierilor nu duc lipsă de cunoştinţe, ci de finanţe. Inclusiv, subvenţii - care sînt oferite în de ajuns în Europa, dar şi vecinilor noştri - Ucraina, Rusia. Acest lucru este destul de vizibil în fiecare an, avîndu-se în vedere cererile depuse pentru acele subvenţii modeste alocate de stat. Cît de mult nu am reduce suma maximă pentru un solicitant, numărul cererilor depăşeşte suma alocată. Dar, odată ce fermierul a depus cerere pentru ca să primească subvenţii, înseamnă că el a făcut investiţii serioase, calitatea cărora este verificată înainte de a fi acceptată cererea.

Din numărul total al cetăţenilor plecaţi la muncă peste hotare, 75 % sînt din localităţile rurale, mulţi dintre ei sînt legaţi foarte mult de locurile natale. Ei ar investi cu mare plăcere banii agonisiţi în agricultură, dacă ar fi convinşi că acest sector este important pentru stat, dacă ar vedea că la sate se îmbunătăţeşte infrastructura.

Valeriu Lazăr cunoaşte foarte bine această tendinţă, fiind coordonatorul proiectului PARE 1+1, care îi ajută pe migranţi să iniţieze o afacere în patrie. Acum, Republica Moldova a obţinut şansa să aibă acces la fondurile menţionate de mine ale "Parteneriatului Estic" pentru susţinerea agriculturii şi dezvoltarea rurală. Aceste surse sînt alocate anual, sînt mai mari decît fondul de subvenţionare şi decît toate proiectele realizate în Moldova în domeniul agriculturii.

Cel mai important lucru este că aceste fonduri sînt alocate preponderent pentru fermieri în scopul modernizării procesului de producere şi nu pentru organizarea a încă unui studiu realizat de experţii străini contra unor onorarii mai mari decît cele europene. Asemenea surse au fost alocate ani la rînd României, Bulgariei, Ungariei la etapa negocierilor privind integrarea europeană. Aceste subvenţii acopereau pînă la 70 % din cheltuielile necesare pentru achiziţionarea tehnicii noi, reconstrucţia fermelor sau construirea depozitelor frigorifice pentru păstrarea fructelor. Fără o astfel de susţinere, acestor state le-ar fi fost foarte greu să facă faţă concurenţei în agricultură în raport cu statele europene.

C: Pentru dezvoltarea agriculturii şi localităţilor rurale va fi necesară inclusiv şi modernizarea infrastructurii pentru prelucrarea eficientă a culturilor agricole?

A.S.: Consider că în cadrul procesului de modernizare a agriculturii moldoveneşti şi infrastructurii rurale putem reveni la industrializare. Însă, este vorba despre o industrializare scăzută în localităţile rurale. De ce să nu stimulăm, după exemplul Poloniei, crearea întreprinderilor mici şi mijlocii de producere a sucurilor, conservelor, pîinii, uleiului, produselor din carne, lactate şi altele, prevăzute pentru cîteva sate. Nu vor fi giganţi industriali cu teritorii de zeci de hectare şi o sumedenie de încăperi, ci uzine mici contemporane şi moderne, care nu vor avea nevoie de zeci de mii de tone de materie primă pentru a-şi lansa activitatea şi care vor depinde mai puţin de capriciile vremii şi materia primă importată. Aceasta este şi o soluţie în ceea ce priveşte crearea locurilor de muncă în localităţile rurale în condiţiile în care fermierii vor moderniza corespunzător procesul de producere.

Dar şi unii fermieri, care astăzi fac agricultură de nevoie, cu mare plăcere vor accepta să fie salariaţi în condiţiile în care există posibilitatea de a rămîne în sat. Aceşti angajaţi din Moldova vor învăţa mult mai repede să coacă pîine, să facă vin, ulei şi conserve, decît să fabrice detalii pentru avioane şi submarine. Aici avem şi o descentralizare financiară reală a Moldovei şi o egalizare a calităţii vieţii de la sate şi oraşe. Eu nu afirm că această mică industrializare va genera imediat procesul de modernizare a sectorului agricol, însă sînt convins că acest plan este unul real. Evident, în acest scop avem nevoie de un mediu de afaceri mai bun, dar şi de stabilitate politică. Dar asta este o constantă pentru toată economia.

C: Ce este necesar de făcut acum, dar şi în lunile următoare în vederea realizării Strategiei dumneavoastră pentru a spori finanţarea în agricultură?

A.S.: Acum, trebuie să demonstrăm prin fapte, nu prin vorbe, importanţa strategică a sectorului agricol. Respectiv, este necesar de a modifica "Strategia-2020", a face o redistribuire nesemnificativă a accizelor, care vor permite creşterea serioasă a fondului de subvenţionare în agricultură. Însă pentru a realiza acest lucru, este nevoie de voinţă politică. Din păcate, domnul Lazăr, printr-un discurs frumos, a dat dovadă că această voinţă politică lipseşte. Într-un interviu recent la întrebarea despre necesitatea de a include agricultura în priorităţile Guvernului, ministrul a numit această problemă "falsă". Domnul Lazăr consideră că agricultura este inclusă în "Strategia - 2020", doar că este necesar ca acest lucru să fie citit printre rînduri. În opinia lui, iniţial trebuie lichidate toate barierele de natură sistematică şi doar după ce vor mai rămîne surse ne vom gîndi cum să ajutăm localităţilor rurale. Ne întrebăm, ce legătură poate fi între barierele de natură sistematică şi necesitatea de a majora subvenţiile? Ce bani vor rămîne, după ce vor fi lichidate toate aceste bariere de natură sistematică?

După acest interviu a domnului Lazăr, am înţeles că nu vreau ca în Guvern să avem un asemenea ministru al Economiei, care va impune sectorul agricol să se regăsească printre rînduri în condiţiile în care pur şi simplu poate să ofere sprijin. Eu nu înţeleg poziţia ministrului faţă de agricultură. Totodată, nu este vorba aici despre incompetenţa dlui. Subliniez încă o dată că-l consider pe domnul Lazăr un adevărat profesionist. Se pare că există alte motive pentru care respinge atît de înverşunat agricultura. Probabil că acestea sînt propriile lui convingeri sau poate există anumite înţelegeri la nivel înalt despre priorităţi şi unde agricultura nu-şi are locul ‒ ceea ce nu vreau să cred. În orice caz, o astfel de poziţie a coordonatorului blocului economic în Guvern este periculoasă pentru sectorul agricol. Totodată, mi se pare că dacă ministrul ar demisiona, ar avea de cîştigat nu doar agricultura, dar şi PDM care se poate lăuda cu cea mai puternică echipă social-economică, dar care la viitoarele alegeri va întîmpina greutăţi atunci, cînd va căuta susţinerea producătorilor agricoli.