Uniunea Europeană destrămată cu acceptul SUA?

Foto: ruvr.ru

Într-un articol anterior spuneam că dezvăluirile fostului agent NSA, Edward Snowden, au permis Chinei să depisteze tehnica de spionaj a NSA şi să deconecteze aproape în întregime aparatura de interceptare americană. Datorită acestui episod şi a expansiunii economice exponenţiale a Chinei, SUA se află într-o situaţie fără precedent de la cel de-al 2-lea război mondial. Dacă China se decide acum să atace rapid orice aliat al americanilor din vecinătatea lor, SUA e „oarbă” şi nu e capabilă să descopere în timp util unde intenţionează să dea China lovitura pentru a o contracara. Datorită ameninţării militare tot mai mari reprezentate de China, SUA este forţată să pună în aplicare o noua concepţie strategică, precedată de o uriaşă manevră de forţe şi mijloace, pentru crearea unui dispozitiv aero, maritim şi terestru american al USPACOM, în zona Pacificului de Vest, cu efective de peste 500-600.000 de militari. Majoritatea acestor militari vor fi dislocaţi din cadrul USCENTCOM, responsabil de Orientul Apropiat şi sudul Asiei şi din USEUCOM, responsabil de Europa.

Întrebarea care se pune este: a prevăzut SUA situaţia dificilă în care urmează să fie pusă de creşterea exponenţială a puterii economice şi militare a Chinei ? Răspunsul meu este da. Şi şi-a pregătit din timp un plan de retragere a majorităţii forţelor şi mijloacelor militare din Asia (din Afganistan spre exemplu) şi din jumătatea estică şi sudică a Europei. Negociind timp de 2-3 ani cu ruşii, aliniamentele pe care urmează să le ocupe fiecare. De exemplu, nordul Europei este pentru SUA un obiectiv vital unde sînt amplasate sistemele de alarmare timpurie şi de protecţie al teritoriului SUA, el nefiind subiect de negociere cu ruşii.

Reconfigurarea scutului antibalistic al SUA în Europa

La summit-ul NATO de la Lisabona din noiembrie 2010, Portugalia şi Spania au acceptat propunerea de găzduire pe teritoriul lor a componentelor scutului antibalistic al SUA, iar la 3 octombrie 2012 s-a semnat un acord prin care 4 distrugătoare AEGIS americane din clasa Arleigh Burke, dotate cu sistem antibalistic, au fost dislocate la baza navală Rota din Spania, două din ele patrulînd în Oceanul Atlantic, în largul coastelor portugheze. Aceasta fiind o etapă intermediară, întrucît prima fregată din clasa Álvaro de Bazán (Proiect F-100), echipată cu sistem AEGIS urmează să intre în înzestrarea marinei militare spaniole în 2013, ulterior 1-2 bucăţi ajungînd şi în înzestrarea Portugaliei.

Álvaro de Bazán (clasă de fregate spaniole) este rodul colaborării dintre specialiștii olandezi, germani și spanioli, proiectul fiind comun cu al celor 3 fregate germane din clasa Sachsen, cu al celor 4 fregate olandeze De Zeven Provincien și cu cel al celor 5 fregate norvegiene din clasa Fridtjof Nansen, toate AEGIS.

Practic, prin fregatele AGIS ale Germaniei, Norvegiei și Olandei, litoralul Mării Baltice, țărmul peninsulei Scandinave de la Marea Barents pînă la Marea Nordului este acoperit de scutul antibalistic de pe navele acestor state NATO. Mai precizez și că Franța, pe lîngă propriul scut antibalistic pe uscat mai dispune și de nava Monge (A601) de 21.000 t, echipată special pentru urmărirea traiectoriei rachetelor balistice, lansate de pe submarinele franceze și monitorizarea lansărilor de rachete spațiale Ariane. Așadar, ca SUA să dispună de un aliniament antibalistic continuu îndepărtat, situat pe celălalt mal al Oceanului Atlantic, mai avea nevoie începînd din 2012 de o singură verigă: Portugalia & Spania. Odată configurat acest aliniament, se observă că ţările baltice (şi probabil că şi Polonia) sînt plasate de SUA din nou sub influenţa Rusiei.

Estul Europei, înapoi la Rusia

Austeritatea financiară dictată de Germania, Franţa şi Marea Britanie face ca majoritatea fondurilor UE să fie direcţionate spre aşa-zisa „veche Europă". O mică parte din ele se estimează că vor ajunge la statele de graniţă ale vechii Europe ( Cehia, Slovenia şi Slovacia), în timp ce statele membre UE, aflate la est de acest aliniament, nu vor primi decît promisiuni. Prin urmare, demararea vastului plan de investiţii al Chinei, în zona Balcanilor, creat pe infrastructura gazoductului rusesc South Stream, pe care vi l-am descris într-un articol anterior, nu se putea face decît după trasarea noilor zonele de influenţă, din care SUA deja şi-a dat acceptul şi urmează să se retragă, fiind înlocuită de Rusia. Chiar şi în acest context, România, care deţine o poziţie strategică în această zonă, a decis prin preşedintele şi guvernul său, ales de cetăţenii români, să nu fie inclusă în planul de investiţii al zonei, prin refuzul de a găzdui gazoductul South Stream pe teritoriul său. Ştiind foarte bine că instalarea bateriilor de rachete americane SM-3, care ar fi constituit în 2015 scutul antibalistic de la Deveselu din România, n-a fost decît un vis care nu avea cum să devină niciodată realitate. Acest refuz a avut drept consecinţă şi ruperea oricărei punţi de dialog care ar fi însemnat un punct de plecare spre refacerea României Mari, prin unirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord cu Ţara.

Mărea Mediterană, aproape "lac rusesc"

Flotila 552 subordonată operativ Flotei Mării Negre, este detaşamentul rusesc destinat Mării Mediterane, operînd de la baza navală cipriotă Limassol. Ea este compusă acum din distrugătoarele purtătoare de rachete de croazieră Amiral Panteleiev şi Severomorsk (Proiect 1155), fregata purtătoare de rachete de croazieră Yaroslav Mudriy (Proiect 11540), navele de desant Peresvet, Amiral Nevelski, Azov (Proiect 775III ), Nikolai Filtchenkov (Proiect 1171), navele logistice Altai, SB-921, Fotiy Krilov, petrolierele Lena, Dubna, Petchenga, nava de luptă radioelectronică Priazovye SSV-201, etc. Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a anunţat recent că numărul armelor de mare precizie, precum rachetele de croazieră din dotarea marinei militare ruse, va fi majorat de cinci ori în următorii trei ani, iar pînă în 2020 de 30 de ori. Pe parcursul anului 2013, în dotarea Flotei Navale a Rusiei vor intra 36 de nave de luptă, care se vor adăuga celor 60 deja existente şi în următoarele cîteva luni alte 10 nave de luptă vor fi repartizate Flotilei 552, din care foarte probabil două submarine de atac cu propulsie nucleară. Pe cititorii Vocii Rusiei aceste declaraţii nu-i mai surprind, ei fiind permanent la curent cu dezvoltarea marinei militare a Rusiei.

Ca urmare a acestui fapt, zona de responsabilitate a Flotilei 552 ruse va fi extinsă în Marea Mediterană, din Cipru spre vest pînă în strîmtoarea Siciliei. Strîmtoarea Gibraltar va rămîne sub controlul american, împreună cu zona vestică a Mării Mediterane. Se poate anticipa că după „primăvara arabă” pentru islamiştii radicali din Libia şi Egipt sprijiniţi de SUA urmează o iarnă siberiană, aplicată tocmai de către armatele naţionale ale Libiei şi Egiptului. În ceea ce priveşte Italia, compania de stat ENI a devenit de cîţiva ani principala parteneră a Gazprom în multe proiecte, inclusiv în gazoductul South Stream. De aceea, italienii sînt de părere că baza aeriană de la Aviano devine inutilă pentru aviaţia americană, în timp ce baza aero-navală de la Sigonella rămîne un punct cheie, pe care americanii îl vor păstra.

În prezent, cel mai modern submarin de atac cu propulsie nucleară rusesc este Severodvinsk (primul din cele 4 ale clasei Yasen-Proieect 885). În ceea ce priveşte cele mai moderne submarine ruseşti cu propulsie nucleară înarmate cu rachete balistice intercontinentale, primul submarin strategic din clasa Borei (Iuri Dolgoruki) a ieşit la probe în mare în 2012, fiind urmat de Aleksandr Nevski în 2013. Rusia a mai primit un nou submarin diesel-electric (Stary Oskol), manevrabil în ape puţin adînci, imposibil de descoperit, din clasa Varşavianca (proiect 636.3), al 3-lea (după Novorossiisk şi Rostov pe Don) dintr-o serie de 6 submarine din aceeaşi clasă aşteptate să se alăture flotei ruse. A mai fost finalizată construcţia submarinelor Sevastopol şi Kronştadt din clasa Lada (proiect 677), alte 5 submarine din aceeaşi clasă fiind gata de a intra în dotarea marinei militare ruse.

În 2013, au mai intrat în înzestrarea marinei ruse două fregate stealth din cele 15 planificate, aparţinînd noii clase Amiral Gorşcov (proiect 22350), cu un deplasament de 4.500 t, alte două fregate din clasa Stereguşci şi alte 3 nave din seria de 6 fregate stealth ultramoderne din clasa Krivak IV (proiect 1135.6). La şantierul naval Komsomolsk pe Amur din Extremul Orient se află în ultima fază de probe fregatele numărul 2 şi 3 din moderna clasă Gromky (proiect 20380).

Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct
al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară
la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti – promoţia 1992.