De ce s-a întîlnit Nikolai Patruşev cu Traian Băsescu?

Foto: ruvr.ru

Vizitele din ultimele zile: cea a secretarului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Nikolai Patruşev, din 17 iunie şi cea a directorului general al CIA, John O. Brennan, din 18 iunie, nu aveau cum să fie simple coincidenţe, ci evenimente foarte atent calculate şi planificate.

De această părere este Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.

Semnificaţia lor este una extraordinară, de neînţeles pentru întreaga presă românească, nu şi pentru cititorii Vocii Rusiei care au fost puşi la curent, de aproape un an, cu evoluţiile politice şi economice care au prefaţat acest moment de cotitură pentru România.

Atitudinea lui John O. Brennan care a apreciat colaborarea cu serviciile române şi nivelul la care acestea funcţionat, folosind sintagma „remarcabil”, mă duce cu gîndul la o la vizită de rămas bun pe care ambasadorul unei ţări o face gazdelor, la încheierea mandatului. Iar vizita lui Titus Corlăţean în Rusia de săptămîna viitoare se înscrie în logica primirii primelor instrucţiuni de la noul stăpîn.

Spuneam într-un articol anterior că a doua mare modificare a traseelor reţelei energetice ale Rusiei constă în deschiderea celei de-a 4-a direcţii strategice a teatrului de acţiuni militare (TAM) central şi estic ale Europei, adică Direcţia strategică BALCANICĂ. Gazoductul South Stream s-a orientat pe direcţia operativă GREACĂ, datorită refuzului României de a-l găzdui pe teritoriul său, pornind de la portul Anapa de pe litoralul rusesc, traversînd Marea Neagră pînă în Bulgaria, la Varna, străbătînd teritoriile Bulgariei, Serbiei, Ungariei, Slovaciei, Cehiei şi Austriei. În paralel, o ramificaţie a South Stream aprovizionează zona Balcanilor de vest (Macedonia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Croaţia şi Slovenia), alimentînd totodată Grecia, Albania şi sudul Italiei pe sub Marea Adriatică (100 km între Vlore şi Otranto). Gazoductul South Stream va deveni funcţional înainte de 2017 şi i se va aloca 44% din gazele livrate de Gazprom. Cum gazele azere de la Shah Deniz nu pot fi exploatate decît după anul 2017, acest fapt a blocat definitiv construcţia gazoductului Nabucco.

Începerea de către ruşi a construcţiei ramificaţiei South Stream care aprovizionează zona Balcanilor de vest nu se putea face fără acordul SUA. Pentru că la origine a fost vorba de gazoductul AMBO (Albanian-Macedonian-Bulgarian Oil) al giganţilor Exxon-Mobil şi Chevron, abandonat acum de SUA în favoarea Rusiei. Reamintesc că una dintre mizele ascunse ale intervenţiei NATO în conflictul din Kosovo din 1999 a fost ambiţia SUA de a deţine o poziţie strategică în controlul petrolului din zona Mării Caspice. Instalarea bazei militare Bondsteel lîngă Kosovo permitea SUA să deţină controlul şi asupra coridorului energetic nr. 8, care reprezintă o veritabilă axă energetică Est-Vest în ceea ce priveşte transportul petrolului şi gazelor naturale din zona Asiei centrale prin Balcani spre Mediterană, evitînd astfel implicarea Rusiei şi a Iranului.

Ce se va întîmpla cu România, aruncată brusc din tren de SUA direct în braţele lui Vladimir Putin? Să vedem întîi ce se va întîmpla cu vecinii noştri. Într-un alt articol anterior spuneam că austeritatea financiară dictată de Germania, Franţa şi Marea Britanie va face ca majoritatea fondurilor UE să fie direcţionate spre aşa-zisa „veche Europă". O mică parte din ele se estimează că vor ajunge la statele de graniţă ale vechii Europe (Polonia, Cehia, Slovenia şi Slovacia), în timp ce statele membre UE, aflate la est de acest aliniament, nu vor primi decît promisiuni. Acest lucru l-au înţeles ulterior Grecia, Bulgaria şi Ungaria. Profitînd de situaţia creată, Rusia şi China au creat un vast plan de acţiune în Europa Centrală şi de Est, bazat pe crearea unui „coridor sanitar", alcătuit din 5 state din zona balcanică (Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria, Ungaria). Esenţa acestui plan se rezumă la repornirea doar a economiilor statelor din acest coridor şi aducerea lor la un standard apropiat de cel al ţărilor occidentale. Singurul stat care n-a înţeles nimic din acest plan era România.

Serbia, care deţine un rolul cheie în cadrul reţelei de gaze South Stream al ruşilor, nu a uitat rolul jucat de România în bombardarea din 1999 de către NATO a Belgradului prin punerea la dispoziţia avioanelor NATO a spaţiului său aerian, care s-a soldat cu separarea provinciei Kosovo & Mitroviţa (leagănul ortodoxiei sîrbe) de Iugoslavia.

După capitularea forţelor armate româneşti, la 7 mai 1918 Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria) au obligat România să semneze tratatul de pace la Bucureşti, cunoscut şi ca Pacea de la Buftea-Bucureşti. Una dintre condiţiile tratatului prevedea că România să retrocedeze Bulgariei aproape întreg teritoriul Dobrogei. O parte din acesta fiind şi azi în componenţa Bulgariei care şi-l doreşte în integralitatea lui. Despre ce doreşte Ungaria nu mai are rost să mai amintesc.

Valentin Vasilescu