Ce au pus la cale reformatorii

Ce au pus la cale reformatorii

Xenia Florea

Marți, în cadrul ședinței Consiliului național pentru reforma administrației publice au devenit cunoscute noi detalii ale reformei radicale a aparatului de stat.

Din actualele 16 ministere vor rămîne 9, în subordinea Guvernului vor fi 7 agenții în locul actualelor 5, ministerele vor gestiona 43 de întreprinderi de stat față de cele 55 în prezent. Real, în cadrul reformelor vor fi demiși doar 350 de funcționari, deoarece în ministere și departamente în prezent sînt 330 de locuri vacante – acestea și vor fi lichidate.

Totodată, în noile ministere va fi lichidată funcția de viceministru. Ministerele vor fi conduse de miniștri (figură politică) și secretari de stat (figură administrativă).

Autorii reformei spun că miniștrii și adjuncții lor vin și se duc, iar în activitatea aparatului de stat trebuie să existe o continuitate. Aceasta va fi asigurată de secretarii de stat – administratori (în teorie) și întruchiparea profesionalismului. Însă experții consideră că în condițiile Moldovei, instituția secretarului de stat ar putea fi folosită nu doar conform destinației directe: un manager „apolitic” ar putea deveni un instrument al presiunii politice și al controlului asupra ministrului.

O parte a medaliei

Funcția de secretar de stat există în multe țări și, cu unele excepții (în SUA sau Marea Britanie), înseamnă secretarii administrației, care conduc aparatul ministerului, indiferent cui se subordonează în urma alegerilor parlamentare. Adică secretarii de stat sînt niște administratori față de miniștri și adjuncții lor, care sînt figuri politice. În cadrul schimbării puterii, figurile politice părăsesc funcțiile ocupate, iar secretarii de stat rămîn, asigurînd capacitatea de muncă și succesiunea în activitatea ministerelor.

În Moldova, pionier în acest sens a fost Ministerul de Externe. Încă în 2010, aici a apărut această funcție, ce-i drept nu de secretar de stat, ci de secretar general, în persoana lui Mihai Căpățină, în a cărui competență intrau relațiile economice externe, activitatea consulară, secretariatul, arhiva diplomatică, precum și logistica și managementul financiar.

În 2012, coaliția de guvernare a decis că secretarii de stat trebuie să apară în fiecare minister. Potrivit Legii privind administrarea publică centrală, secretarul de stat este un funcționar public de conducere de nivel superior, numit în bază de concurs, „pe criterii de profesionalism”. El asistă ministrul în activitatea de conducere a ministerului ”prin asigurarea realizării legăturilor funcţionale dintre ministru şi corpul de funcţionari publici”, coordonează activitatea subdiviziunilor aparatului central al ministerului, asigură elaborarea calitativă a programelor şi planurilor ministerului, elaborează şi propune căile de realizare a obiectivelor şi direcţiilor strategice de activitate a ministerului, asigură monitorizarea şi evaluarea, asigură elaborarea proiectelor de legi și acte normative, monitorizează implementarea lor etc.

Specialiștii se întreabă – cu ce dar se vor ocupa doi sau trei viceminiștri? Or, conform articolului 12 al aceleiași legi, viceminiștrii participă la determinarea obiectivelor şi direcţiilor strategice de activitate a ministerului în domeniile de care este responsabil, coordonează elaborarea programelor şi planurilor de activitate a ministerului, propune ministrului iniţierea proiectelor de acte legislative şi normative etc. Adică este evidentă dublarea funcțiilor. Doar că secretarul de stat, spre deosebire de viceminiștri, nu putea participa la ședințele guvernului cînd ministrul lipsea din varii motive.

Se pare că nici ministerele nu s-au clarificat pînă la capăt cu aceste delimitări de funcții: timp de patru ani de cînd este în vigoare Legea privind administrația publică centrală, secretarii de stat au apărut doar în 10 ministere din 16.

Care va fi diviziunea muncii

Autorii actualei reforme a administrației publice centrale propun o soluție radicală a acestei probleme – lichidarea funcției de viceministru. Analistul economic, fostul funcționar la Ministerul Economiei Dumitru Barbalat a calculat că în actuala structură a Guvernului (16 miniștri – 44 de adjuncți) funcția de viceministru costă bugetul cel puțin 30 de milioane de lei.

Însă este prematur de vorbit despre economii: viceminiștrii vor rămîne în minister, dar deja ei vor fi nu ai ministrului, ci ai secretarului de stat. Precum ne-a declarat unul dintre funcționarii din Guvern, după comasarea ministerului Agriculturii, Ministerului Mediului și Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, secretarul de stat al acestui minister comasat ar putea avea 3 sau chiar 4 adjuncți – pe domenii: adjunct pentru ecologie, adjunct pentru agricultură, adjunct pentru dezvoltarea regională, adjunct pentru construcții.

„Este vorba despre delimitarea componentei politice și celei administrative în activitatea ministerelor, spune directorul Centrului de Implementare a Reformelor, Iurie Ciocan. Componenta politică este ministrul și aparatul său. Cea administrativă – secretarul de stat, un funcționar de carieră, a cărui sarcină este asigurarea activității curente a ministerului, stabilității și succesiunii în activitatea lui. Secretarul de stat nu este numit, ca ministrul sau adjuncții ministrului, ci este selectat în bază de concurs, ținînd cont de calitățile lui profesionale. Este o figură tehnocrată, manager, el continuă să conducă ministerul în timpul schimbării puterii. Ajunge: ministerele nu sînt centre de ocupare a forței de muncă pentru politicieni”.

Există un grăunte rațional într-o asemenea diviziune a muncii. E suficient să ne amintim cum și cine au fost numiți miniștri și viceminiștri după venirea la putere a „Alianței pentru Integrare Europeană”.

Anii 2009-2010, spre exemplu, au trecut sub lozinca „Fiecărui partid AIE cîte un viceministru”. În multe ministere, atunci, în loc de 2-3 viceminiștri au fost numiți cîte 4. Se ajungea la absurd: unuia dintre viceminiștrii finanțelor – persoană departe de specificul acestei instituții – nu-i puteau inventa obligații de serviciu. El și le-a inventat singur, monitorizînd lucrările de reparație la Minister.

În 2011 coaliția de guvernare a decis că ar fi mai productivă împărțirea ministerelor și departamentelor, trecînd de la modelul „orizontal” la așa-zisul model „vertical”: dacă, să zicem, ministrul este reprezentantul Partidului Democrat, atunci și adjuncții lui (șefii de direcții, șefii de departamente) îi înaintează PDM, pentru ca ministrul să-și poată forma o echipă și să asigure o activitate normală a instituției conduse de el. Însă în acest caz profesionalismul cadrelor înaintate în nivelul doi lăsa de dorit, mai ales la liberali.

De aceea, în principiu, potrivit analistului politic Victor Ciobanu, delimitarea funcțiilor politice („ministrul – o figură politică ce se schimbă”) și administrative („secretarul de stat – o figură tehnocrată stabilă”) în ministere este corectă și justificată. Dacă nu ar fi „virgula moldovenească”. „La noi niciodată nimic nu se face pur și simplu, la noi toate schimbările efectuate sînt de conjunctură”, consideră Victor Ciobanu.

Cealaltă parte a medaliei

Cu această „virgulă” s-au confruntat și continuă să se confrunte Ucraina, care a încercat de cîteva ori să introducă instituția secretarilor de stat. Însă delimitarea funcțiilor politice și administrative așa și nu s-a mai produs – secretarii de stat se amestecau în adoptarea deciziilor. În consecință, în ministerele statului vecin au apărut două centre de influență.

Primele funcții de secretar de stat din cabinetul de miniștri au fost introduse în Ucraina în 2001, cînd președintele Leonid Kucima a semnat Decretul privind măsurile de implementare a reformei administrative. Acesta prevedea lichidarea funcțiilor de viceminiștri, iar în locul lor crearea instituției secretarilor de stat, care, la rîndul lor, la fel aveau adjuncți. Secretarii de stat au devenit aproape singura verigă de legătură între miniștri și angajații ministerului. Nu-i așa că e ceva similar cu ceea ce se propune la noi acum?

Secretarii de stat ai ministerelor, conform decretului lui Kucima, au obținut competențe uriașe. În atribuțiile lor intra organizarea activității ministrului și activitatea curentă de executare a sarcinilor ministerului, conducerea aparatului ministerului, coordonarea activității organelor teritoriale, întreprinderilor și instituțiilor subordonate ministerului, aprobarea în urma coordonării cu ministrul a structurii ministerului etc. Precum menționau experții ucraineni, secretarii de stat și-au asumat funcțiile-cheie în ministere și nimeni nu putea spune clar unde se terminau competențele secretarilor de stat și începeau cele ale ministrului.

Ministrul nu putea demite un secretar de stat incomod – secretarii de stat erau numiți pe un termen de cinci ani, iar demisia guvernului nu-i afecta. Secretarii de stat puteau fi demiși doar în cazul neîndeplinirii obligațiilor lor, pe motiv de sănătate sau în cazul unui verdict definitiv al instanței de judecată. Rezultat al acestei reforme administrative a lui Leonid Kucima a devenit nemulțumirea din partea miniștrilor, care s-a transformat într-un adevărat război administrativ. „Acțiunile militare” au durat pînă în 2003. Precum scria presa ucraineană, guvernul pe atunci s-a împotmolit în conflicte personale, uitînd de obligațiile sale directe. În consecință, instituția secretarilor de stat a fost lichidat.

Anul trecut, Ucraina din nou și-a amintit de secretarii de stat. Potrivit noii Legi privind serviciul public, în statul vecin a fost introdusă din nou funcția de secretar de stat al ministerului, doar că de data aceasta vecinii nu au lichidat în paralel și funcția de viceministru.

Potrivit sarcinilor atribuite lor, secretarii de stat ai ministerelor din Ucraina organizează activitatea aparatului ministerului, elaborează și propun spre aprobare ministrului planurile de activitatea și raportează despre executarea lor, aprobă statele de personal și devizul de cheltuieli al ministerului, numesc în funcții și demit. Adică, teoretic, acesta și este acel „funcționar public de nivel înalt – un profesionist imparțial și neutru, care trebuie să asigure stabilitatea și succesiunea în activitatea ministerului și să-l elibereze pe ministru de acțiuni secundare”, despre care acum vorbesc și autorii reformei noastre a administrației publice.

Însă, în practică, în Ucraina totul s-a dovedit a fi nu chiar atît de optimist. Încă la etapa elaborării și adoptării noii legi privind serviciul public, experții ucraineni și-au exprimat îngrijorarea că instituția secretarilor de stat ar putea fi utilizată drept instrument politic de control și influență asupra miniștrilor. S-a vorbit și despre faptul că secretarii de stat ar putea deveni „sau elemente ale corupției, sau a cincea roată”, or, subordonîndu-se formal ministrului, ei obțin un spectru larg de competențe – de la cele de cadre pînă la financiare.

Primele concursuri de selectare a secretarilor de stat în ministere au generat în Ucraina scandaluri și nemulțumirea actualilor miniștri. Spre exemplu, ministrul Infrastructurii, Vladimir Omelian, a declarat că nu va lucra cu subalternii aleși și a amenințat cu demisia. Și ministrul Sănătății s-a răzvrătit împotriva candidatului la funcția de secretar de stat în acest minister.

Iar după reformă puterea nu se va schimba?

Iar acum să revenim în Moldova și să ne închipuim cum ar putea evolua evenimentele la noi. Partidul Democrat, aflat la guvernare, implementează pînă la sfîrșitul anului, precum a și promis, reforma radicală a puterii publice centrale. Numărul ministerelor și departamentelor se reduce semnificativ. În fiecare minister este lichidată funcția de viceministru, iar în urma concursurilor sînt alegi secretarii de stat, care vor avea cîte 2-3 adjuncți.

În 2018 vor fi desfășurate alegerile parlamentare – anticipate sau ordinare, în cazul dat nu contează. E puțin probabil că concurenții electorali vor putea repeta rezultatul record al PCRM din 2001. Prin urmare, guvernul post-electoral va fi din nou unul de coaliție: cel mai probabil, ministerele și departamentele vor fi împărțite între socialiști și democrați.  

Și iată vine un ministru înaintat de PSRM în ministerul său, care „pentru asigurarea stabilității și succesiunii activității” deja este condus de un manager-profesionist „apolitic” și adjuncții lui. Și nu doar conduce, dar și controlează toate fluxurile financiare. E clar că în asemenea funcții nu vor fi numiți candidați din exterior, oricît de profesioniști ar fi ei. Adică, oricare ar fi rezultatul alegerilor parlamentare 2018, actuala putere, prin intermediul reformei administrației publice lansate acum, practic, își mențin toată puterea, inclusiv în ministere.

Miniștrii nu vor putea demite secretarul de stat – el este selectat în bază de concurs și contractul de muncă a fost încheiat pentru o anumită perioadă. De aceea, în perioada postelectorală, în Moldova e foarte probabilă repetarea scenariului ucrainean, cînd în ministere vor începe conflicte interpersonale, se vor forma două centre de influență și activitatea acestei instituții va fi blocată.

„E clar că Partidul Democrat, care astăzi, practic, deține întreaga putere, face tot posibilul pentru a-și menține influența și după alegerile parlamentare – pentru asta a și fost elaborat un nou mecanism al aparatului de stat, a declarat pentru NOI.md directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și Securitate, fost viceministru al afacerilor externe, Valeriu Ostalep. Însă pentru mine sînt importante nu schemele desenate – cîte ministere vor fi, care anume, vor activa viceminiștri sau secretari de stat. Pentru mine e interesant să văd lista nominală a „profesioniștilor” care ni se promit. Interesant pentru că, în prezent, în Republica Moldova se atestă un deficit de cadre și aproape toate domeniile ale administrației publice suferă din cauza lipsei de profesioniști. Pe hîrtie poți să desenezi ce vrei – varianta israeliană, japoneză, americană a reformei administrației publice, dar cît de bine vor funcționa toate acestea, în lipsa unor conducători capabili? Eu în general consider că cu un an înainte de alegeri nu are sens să desfășori asemenea transformări administrative grandioase și să cheltuiești pentru asta mijloace enorme. Pentru că la alegeri se poate întîmpla orice, iar noua putere poate avea o cu totul altă atitudine față de reforma aparatului public central”.
 
 

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Comentarii Adăugați un comentariu4 comentari

1313 5 iun. 09:14

Как всегда, умнее всех - евреи. Они разрешили министрам назначать только по одному заместителю. ПО ОДНОМУ!!!
В случае отсутствия министра, его функции временно исполняет сам премьер-министр. Или он может назначить на время кого-то из членов парламента.
В противоположность евреям и нашим "реформаторам-ЦИК", можно привести пример соседей, румын. У них целая плеяда помощников министра: госсекретарь, просто секретарь, подсекретарь (subsecretar), помощник секретаря и ген. секретарь. И у всех есть еще по несколько заместителей.
Автору надо еще раз почитать проект закона о правительстве. Там упоминаются госсекретарь и подсекретарь, но ничего нет относительно того, как/откуда они появляются в иерархии руководства министерства. В проекте ничего не сказано, как и кто будет определять количество и названия министерств. Там завуалировано сказано, что премьер сам, когда захочет, сможет назначать в правительстве министерство или ликвидировать. По принципу - ночью плохо спал - утром можно упражняться над министрами - увольнять, ликвидировать министерства или, наоборот, создавать новые министерства. Как ему подскажет мадама (т.е. партия). А все потому, что ни с того "реформаторы" начали. Сперва надо было изучить и выявить истинные причины плохой работы нынешнего правительства. Одна из них - функции правительства не пересматривались с 1990г., когда закон назывался законом о правительстве МССР.
Если постараться и разработать новые, современные и с перспективой на 5-8 лет полномочия, то сами министерства "родятся" самостоятельно, без "повитухи-реформатора-Юры ". И нужен еще один закон - об ответственности министров и порядке расследования их деяния. Ведь в УК нет ни одной статьи об ответственности ответственных начальников - начиная от президента и заканчивая директором госархива, всего 56 категорий и около 400 чиновников в ранге. Именно в этой категории и находится все зло, которое постоянно порождает еще больше зло.

Alex 28 mai. 15:55

Если это так, то "молодцы". Захватить министерства изнутри - и кто бы не побеждал на выборах, кто бы не ставил своих министров, до реальной власти им не добраться. Умно придумано.

moldoveanu 27 mai. 15:08
Deleted
BCNBYF 25 mai. 14:50

В стране не только кадровый голод.......В стране властвуют марионетки-чужестранцы, которым наплевать на все, лишь бы деньги давали, и побольше............А от того, как эти жулики и шарлатаны сядут: в ряд или в шахматном порядке - Молдове лучше не станет!.........

Mai multe

Adăugaţi Comentarii

captcha

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load