Zona de liber schimb a GUAM, cu substrat politic

Xenia Florea

Reuniți săptămîna aceasta la Kiev la Summitul șefilor de guverne, premierii din cvartetul GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova) au anunțat că în cadrul GUAM va fi creată o zonă de liber schimb.

Premierul Ucrainei, Vladimir Groisman, a calificat documentele semnate la Summit (procesele verbale privind coordonarea activității zonei de liber schimb și recunoașterea unor tipuri de proceduri vamale) drept „un pas curajos” și a declarat că regimul de liber schimb în cadrul GUAM va începe să funcționeze la capacitate maximă deja în acest an.

Însă cvartetul GUAM deja a creat zona de liber schimb. Și tot la Kiev. A fost cu 11 ani în urmă, în mai 2006. Președintele de atunci al Ucrainei, Victor Iușcenko, atunci la fel asigura că regimul de liber schimb între țările participante ale Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică (așa se numește oficial GUAM) va începe în curînd să funcționeze. Și chiar a numit termenele – „deja peste o lună”.

„Nu căutați aici economie …”

La întrebarea de ce zona de liber schimb dintre țările membre GUAM așa și nu a început să funcționeze în 2006, unul dintre foștii funcționari guvernamentali a răspuns laconic: „Pentru că GUAM este o structură ce face politică, nu căutați aici economie”.

Amintim că în mai 2006 deja de două luni era în vigoare interdicția totală a importului de producție vinicolă din Moldova și Georgia în Rusia sau așa-zisul embargo al vinului nr.1. Economiile din Moldova și Georgia suportau pierderi. Președintele Georgiei, Mihail Saakașvili, a ordonat guvernului său să studieze problema privind oportunitatea aflării Georgiei în CSI. Ucraina, care tocmai avuse un conflict al gazelor cu Rusia, avea conturile sale către Moscova. Kievul dorea bani, dar nu achitări reciproce pentru tranzitul gazelor rusești în Europa și majorarea tarifului la tranzit. Dar, totodată, nu dorea să plătească prețuri europene pentru gaze, fapt ce a condus la sistarea temporară a livrării de gaze în Europa.

În finalul reuniunii președinților GUAM, pe 23 mai 2006, a răsunat activ retorica antirusească (mai ales din partea președintelui Georgiei, Mihail Saakașvili), iar țările-membre își făceau planuri privind reducerea dependenței de Federația Rusă. GUAM trebuia să joace un rol decisiv în diversificarea surselor energetice, Ucraina, Georgia și Moldova puteau deveni coridoare de tranzit pentru petrolul caspic în Europa, de ce să nu livreze energia electrică din Ucraina în Caucaz etc.

Procesul verbal privind crearea zonei de liber schimb între statele membre ale GUAM semnat atunci a constituit încă o provocare adresată Rusiei. Una dintre primele decizii concrete ale CSI – Acordul privind crearea zonei de liber schimb, semnat încă în 1993 – nu a putut funcționa din cauza divergenței intereselor și abordărilor țărilor-membre și lipsa dorinței de a renunța la avantajele de moment. Iar aici cvartetul GUAM s-a reunit, a semnat procesul verbal privind crearea zonei sale de liber schimb și deja peste o lună (precum a promis președintele Iușcenko), acest regim comercial trebuia să funcționeze.

Oficial, ideea privind crearea zonei de liber schimb GUAM atunci era promovată de Iușcenko, a relatat pentru NOI.md unul dintre foștii funcționari guvernamentali. Neoficial, din cîte știu, era făcut cu sprijinul americanilor. Dar mai departe de semnarea documentelor nu s-a mers, deoarece au început să înainteze foarte rapid negocierile privind crearea zonei de liber schimb a CSI. În toamna anului 2006, după întrevederile președintelui Voronin și Putin, Rusia și-a mai relaxat poziția privind vinul nostru – părțile au convenit asupra anulării sancțiunilor cu condiția organizării unui control suplimentar al calității producției noastre vinicole de către inspectorii „Rospotrebnadzor”, s-au produs și alte mișcări în relațiile moldo-ruse. Și interesul față de GUAM a scăzut semnificativ. Actuala reanimare a ideii privind zona de liber schimb GUAM se pare că la fel are un context politic, pentru că eu nu văd aici vreo logică comercială. Se pare că Kievul a rugat, iar ai noștri nu au putut refuza”.

Dacă GUAM reînvie, înseamnă că cineva are nevoie de asta

Faptul că brusc Kievul are nevoie de ceva îl denotă insistența părții ucrainene de a scoate GUAM-ul din starea de comă și organizarea actualului summit.

Pe parcursul a nouă ani, adică din 2008, reuniunile membrilor GUAM la nivel superior nu au avut loc, părțile se limitau la ședințele Adunării Parlamentare, ce nu obligau la nimic. Dar și actuala întrevedere a șefilor de guverne din Georgia, Moldova, Ucraina și reprezentantului Azerbaidjanului a fost amînată de două ori – premierii nu-și puteau coordona agendele. Însă șeful guvernului ucrainean, Vladimir Groisman, a insistat și reuniunea „de reanimare” de la Kiev totuși a avut loc. „Noi începem o nouă filă în istoria GUAM”, a declarat premierul ucrainean în cadrul primului forum de afaceri al organizației.

În ajunul Summitului, experții ucraineni au presupus că actuala activitate a Kievului de reanimare a GUAM este legată de pregătirea primei întrevederi dintre președinții SUA și Ucraina, Donald Trump și Petro Poroșenko. Kievul așteaptă demult această întrevedere – ea a fost anunțată încă în februarie, dar, precum menționa agenția RIA „Novosti-Ucraina”, „Trump din nou s-a eschivat de la întîlnirea cu Poroșenko. Sau, cel puțin, nu a agreat-o”.

Acum, administrația președintelui ucrainean afirmă că întîlnirea dintre Poroșenko și Trump va avea loc foarte curînd și că doar trebuie coordonate agendele celor doi lideri. Însă e una cînd Poroșenko va merge la întrevedere ca lider al unei țări față de care principalii actori mondiali, în mare parte, și-au pierdut interesul și chiar le trezește o anumită iritare, și e alta – ca lider al unei organizații regionale, create, apropo, cu contribuția activă a SUA. Și această organizație se află în ascensiune, își face planuri, intenționează să creeze o zonă de liber schimb și necesită o anumită susținere din partea sponsorului general.

„Dar ce îi mai rămîne Ucrainei de făcut pe fundalul reducerii rapide a interesului față de ea din partea comunității internaționale?, spune ex-ministrul adjunct de externe, directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și de Securitate, Valeriu Ostalep. Dar eu nu cred că aceste semnale le mai prinde cineva. De facto, GUAM este o organizație fără perspective. Eu spun așa pentru că sînt la curent: activînd în cadrul MAEIE, am fost coordonatorul național al GUAM și am încercat să înțeleg, să găsesc avantaje economice de la participarea Moldovei la această structură regională. Dar acest subiect este mort: Ucraina doarme și se vede lider regional, dar nu este dispusă să facă nimic pentru aceasta. Azerbaidjanul are nevoie de această platformă doar pentru a-și promova poziția privind Karabahul de Munte. Georgia, care a jucat activ împotriva Rusiei, a urmărit în această organizație propriile interese. Iar Republica Moldova, ca de obicei, căuta comoara acolo unde ea nu era – ba făcea planuri de livrare a gazelor și petrolului din Azerbaidjan, ba încă ceva. Platforma GUAM a fost utilizată întotdeauna în context politic, economie acolo nu a fost și nici nu este. De aceea, sînt convins că nicio zonă de liber schimb în cadrul GUAM nu va apărea – nici în acest an, nici în perspectivă”.

Cu ochii larg închiși

În pofida declaraților de bravură ale premierului lor, experții ucraineni sînt sceptici în privința realizării ideii de creare a zonei de liber schimb GUAM. Precum a declarat președintele Centrului Analitic din Ucraina, Alexandr Ohrimenko, această idee nu are sens.

„Zona de liber schimb, din momentul creării, era condamnată: cînd se adună săracii – și structura este săracă. Dacă ar fi, de exemplu, o uniune cu Turcia, atunci ar fi avut efect, pentru cu Turcia noi facem comerț demult. Iar în GUAM nu există puncte pentru afaceri, iar volumul comercial cu aceste țări este foarte mic. Dacă vom lua zece cei mai mari parteneri comerciali în 2016, atunci acolo nu este nicio țară din acestea. Așa că aici nu există niciun avantaj economic – doar PR”, a declarat Ohrimenko pentru RIA „Novosti-Ucraina” și a propus, în general, închiderea GUAM, pentru că această structură nu are niciun folos real, ci doar mănîncă bani bugetari.

Și unul dintre foștii angajați ai Ministerului Economiei nu vede perspective și avantaje economice în urma creării zonei de liber schimb. În primul rînd, cu toate țările-membre ale acestei organizații Republica Moldova și așa are acorduri bilaterale de liber schimb, dar comerțul cum nu a mers, așa nu merge, problema nu constă în regimul comercial.

„Cu Georgia, în general, avem o economie necomplementară – cu ce putem să ne uimim unul pe altul, dacă noi avem aproape același set de produse la export?, se întreabă retoric interlocutorul nostru. În Azerbaidjan Moldova are un anumit interes față de produsele petroliere, dar acolo există un șir de lacune. Avem un comerț mai mult sau mai puțin activ cu Ucraina – totuși, sîntem vecini, dar și aici s-au adunat o mulțime de probleme. Amintiți-vă de conflictele noastre comerciale, de exemplu, cel din anul trecut, cînd Moldova, pentru a-și proteja interesele, a introdus taxe și cote de protecție la importul din Ucraina a cimentului și producției din carne și lapte. Așa că eu nu văd perspective în această direcție. Acum au loc negocieri active cu Emiratele Arabe Unite privind acordul de cooperare economică și evitarea dublei impuneri. Pentru noi este o piață cu perspectivă – Emiratele, Iordania, alte țări din regiune sînt interesate în livrarea produselor alimentare. Aici eu văd logică – sînt piețe de alternativă, care ar putea fi interesante pentru noi. Iar cît privește GUAM nu există logică. Se pare că în baza acestei platforme regionale pur și simplu au loc niște jocuri politice: cineva transmite „salutări” Rusiei, altcineva semnalează SUA”.

Iar Valeriu Ostalep a declarat că în această „istorie de la Kiev” el este îngrijorat nu de acordurile, ci de negocierile bilaterale ale premierilor Filip și Groisman: „Acolo e o situație foarte neclară în privința CHE Novodnestrovsk. Încă fiind premier, Filat a semnat documente privind această stație, plasînd un fel de bombă. Acum Filip și Groisman au discutat la Kiev probleme ce țin de recunoașterea reciprocă a drepturilor de proprietate, finalizarea procesului de demarcare a frontierei și stabilirea condițiilor de exploatare a complexului hidroenergetic pe Nistru. Mi-e frică că pe fundalul acestei activizări antirusești, Chișinăul va fi nevoit să închidă ochii la toate interesele noastre și problemele în jurul acestei stații și va ceda în fața Kievului”.

Am dori să auzim de la autoritățile noastre că lucrurile nu stau așa și să ne convingem de aceasta.