INTERVIU: Moldova ia măsuri suplimentare pentru siguranța alimentelor

Oamenii de pretutindeni își doresc ca hrana lor să fie sigură - lipsită de toxine dăunătoare, viruşi, bacterii, medicamente de uz veterinar sau aditivi în exces.

Pentru acest motiv, autoritățile din Moldova colaborează cu FAO pentru a moderniza sistemul de siguranță alimentară.

Beneficiarii rezultatelor obținute în cadrul proiectui de doi ani pentru siguranța alimentelor în Moldova, finanțat de FAO, vor fi consumatorii, responsabilii de politici publice, autoritățile naționale competente în domeniu, producătorii, procesatorii și companiile din sfera alimentației publice. Măsurile luate vor proteja piața alimentară internă și vor spori capacitatea Moldovei de a exporta produsele alimentare pe piețele-cheie din străinătate.

Eleonora Dupouy, ofițer pentru siguranță alimentară și nutriție în cadrul Biroului Regional FAO pentru Europa și Asia Centrală, a vorbit recent despre efortul de a fortifica sistemul de siguranță alimentară din Moldova.

Care ar fi câteva exemple de pericole în siguranţa alimentară?

Salmonela şi Campylobacter sunt două tipuri de bacterii binecunoscute – ele sunt deseori găsite în carnea crudă, carnea de pasăre şi ouă – care pot îmbolnăvi grav oamenii. Ceea ce se ştie mai puţin este că aceste bacterii sunt în schimbare, drept rezultat al schimbărilor climatice, tehnologice şi în lanţul alimentar. În prezent observăm cum salmonela se răspândeşte în alimentele de origine vegetală precum fructele, legumele, nucile şi seminţele, dar şi la alte alimente care nu au mai fost anterior asociate cu salmonela, cum ar fi ciocolata, untul de arahide şi chips-urile de cartofi.

Alţi agenţi patogeni care apar în mâncare - Listeria monocytogenes, Clostridium botulinum, patogenul Escherichia Coli – pot fi fatali dacă sunt prezenţi în mâncare. Pericolul ar putea veni şi din partea riscurilor chimice – contaminanţi precum micotoxinele, metalele grele, reziduurile de la pesticide şi medicamentele veterinare.

Aditivii alimentari utilizaţi cu scopul de a prelungi termenul de valabilitate sau de a îmbunătăţi proprietăţile tehnologice – dacă sunt utilizaţi peste limitele acceptabile – pot prezenta un pericol. Pericolele chimice din siguranţa alimentară pot fi, de asemenea, generate şi în procesul de prelucrare a alimentelor.

Care este rolul unui sistem naţional de siguranţă alimentară?

Rolul unui sistem național de siguranţă a alimentelor este de a menţine monitorizarea şi supravegherea continuă asupra unor posibile pericole în lanţul alimentar, utilizând cele mai noi metode şi tehnologii ştiinţifice de detectare. Măsurile de micşorare a riscurilor din siguranţa alimentară includ, drept un pas preventiv indispensabil, aplicarea bunelor practici – agricole, veterinare, de fabricaţie şi igienice – şi ale unor principii bazate pe HACCP (din engleză: Analiza riscului şi (determinarea) punctelor critice de control) de-a lungul întregului lanţ alimentar, de la fermă la consumator. Acest sistem ar trebui, de asemenea, să funcţionze cu scopul de a creşte vigilenţa şi a îmbunătăţi capacitatea de prevenire a incidentelor din siguranţa alimentară.

Care sunt lucrurile de primă importanţă din siguranţa alimentară, la momentul actual?

Analiza riscurilor şi inspecţiile unor potenţiale puncte de risc, precauţiunea şi inteligenţa folosită în lanţul alimentar, acţiunile proactive pentru o prevenire timpurie, o stare de pregătire şi un contra-atac adecvat asupra ameninţărilor din siguranţa alimentară, dar şi o coordonare inter-sectorială şi colaborarea sunt domeniile de care este responsabil un sistem de siguranţă alimentară eficient. Acesta se bazează în mod esențial pe o abordare strategică bazată pe monitorizare, informare, colectarea și analiza datelor cu scopul de a identifica eventualele probleme de siguranţă alimentară oriunde există o probabilitate de apariţie a pericolelor. Pornind de la acest lucru, pot fi găsite soluţii corespunzătoare. De unele dintre aceste domenii se ocupă proiectul implementat în Moldova.

Ce ne pot învăţa Finlanda şi Irlanda?

Am organizat două vizite de studiu – la Autoritatea Finlandeză de Siguranţă Alimentară Evira şi la Autoritatea de Siguranţă Alimentară a Irlandei – pentru lucrătorii din Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova și Agenţia Națională pentru Siguranţă a Alimentelor și de asemenea pentru experţi naţionali în siguranţa alimentară. Aceste două ţări au sisteme de monitorizare şi control a siguranţei alimentare eficace şi foarte eficiente. Oportunitatea de a le observa modul de operare la fața locului a fost un lucru extem de valoros pentru a ajuta Moldova să vizualizeze propriile obiective.

Este esenţial ca monitorizarea şi controlul să aibă loc de-a lungul întregului lanţ alimentar, şi ca datele colectate pe parcursul acestui proces să fie analizate împreună cu datele de supraveghere a sănătăţii publice. Dar este la fel de important ca autorităţile responsabile de controlul alimentelor să îşi asume şi să întreprindă noi funcţii pentru creşterea conformării. Câteva exemple pentru aceasta ar fi: publicarea compendiilor explicative asupra unei noi legislaţii cu privire la siguranţa alimentară, oferirea unor consultaţii şi instruiri pentru operatorii din domeniul afacerilor în alimentaţie, îmbunătăţirea cunoştinţelor consumatorilor despre cum trebuie păstrată mâncarea acasă pentru a preveni intoxicaţia alimentară.

Ce rezultate are proiectul în Moldova?

Siguranţa alimentelor este un domeniu pentru care FAO a dedicat multă muncă și expertiză, datorită relevanţei acesteia pentru securitatea alimentară, pentru nutriţie, risipa de alimente, creşterea economică, a impactului asupra mediului înconjurător şi utilizării iresponsabile a resurselor naturale. Prin urmare, ţările doresc să dispună de susţinere din partea FAO pentru a-şi îmbunătăţi sistemele de control alimentar la diferite nivele – sistemic, instituţional, de întreprindere şi individual.

Agenţia Națională pentru Siguranţa Alimentelor din Moldova a fost fondată în 2013 drept singura autoritate de siguranţă alimentară din întregul lanţ alimentar. Împreună cu Ministerul Agriculturii – principalul factor de decizie politică – această instituţie tânără a fost beneficiarul de bază al proiectului. Împreună cu ea, am colaborat întru o mai bună înţelegere şi o aplicare consistentă a cadrului de legi - cu privire la analiza riscurilor -pentru supraveghere şi inspectare, dezvoltând politici şi reglementări şi pentru consolidarea structurilor naționale responsabile de implementarea Codex Alimentarius.

Un rezultat foarte important al proiectului a fost evaluarea profundă a sistemului de control alimentar naţional, conform codurilor şi standardelor internaţionale şi aplicând criteriile de performanţă dezvoltate de FAO în colaborare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii. De asemenea se lucrează la un plan de urgenţă naţional în siguranţa alimentară şi la o serie de reglementări pentru a consolida sistemul de retragere a alimentelor contaminate de pe piață.

Analiza datelor colectate pentru evaluare se află în desfăşurare, iar în săptămânile ce urmează vom vedea un raport preliminar despre domeniile prioritare care trebuie consolidate cât mai rapid posibil.

Am susținut elaborarea a două ghiduri naţionale, care vor ajuta în comunicarea cerinţelor de siguranţă alimentară şi a bunelor practici producătorilor de lapte şi operatorilor mici din cadrul serviciului alimentar – acestea sunt două sub-sectoare alimentare identificate încă de la început drept grupuri-ţintă prioritare.

În continuare, vor avea loc cursuri de instruire pentru inspectorii veterinari şi cei din cadrul controlului siguranţei alimentare. Abatoarele sunt puncte foarte importante în lanţul alimentar, care trebuie monitorizate, deoarece, de sănătatea animalelor depinde siguranța alimentelor produse.

Proiectul a coontribuit, de asemenea, la cadrul legislativ cu privire la siguranţa alimentară ajutând astfel la atingerea obiectivelor stabilite la nivel naţional.

Ce mai poate fi făcut pentru a ne asigura că mâncarea este lipsită de pericole?

Piaţa alimentară informală este o problemă nesoluţionată în toate ţările post-sovietice. Pentru a se întreţine, mulţi oameni produc alimente acasă şi le vând în locuri neautorizate – în stradă, la staţiile de autobuz, în pasajele subterane, şi aşa mai departe. Această activitate este, de obicei, interzisă, dar trebuie să fie abordată în aşa fel, încât să le asigure oamenilor un mijloc de trai, totodată asigurându-se că alimentele nu prezintă un pericol. Aceşti producători de alimente informali ar putea organiza asociaţii şi deveni o parte a sistemului de siguranţă alimentară naţională. Pentru aceasta, ţările au nevoie de îndrumare şi susţinere.