Manualul „Istoria românilor” – „un cinism uimitor”

Manualul „Istoria românilor” – „un cinism uimitor”

La finele anului ce a trecut, în cadrul unei ședințe a Societăţii Istorico-Geografice din Moldova (SIGM) a avut loc conferinţa „Probleme ştiinţifico-didactice în predarea cursului «Istoria Moldovei»”, unde președintele Societății, candidatul în științe geografice Andrei Gherțen, a ținut un raport în care a analizat manualele „Istoria românilor”. 

În raport el a concluzionat că „continuarea unei asemenea politici educaționale este inacceptabilă, cum este inacceptabilă promovarea unei filozofii antiumane, nonspirituale”.

Publicăm acest raport într-o variantă prescurtată.

 Cursul de istorie a țării stă la baza formării conștiinței cetățenilor, a identității lor naționale și civice. Însă în instituțiile de învățămînt din Moldova cursul de istorie nu servește intereselor naționale ale statului moldovenesc. Politica educațională introdusă la începutul anilor 1990 de anumite cercuri mai degrabă urmărește alte scopuri.
 
Cursul de istorie predat în prezent, în esență, evidențiază drept principal un grup etnic – românii, fapt ce nu este acceptabil în nicio societate europeană contemporană, deoarece este un exemplu elocvent al unui șovinism extrem. Cealaltă parte a procesului este sarcina formării la elevi a unei imagini negative despre Rusia și poporul rus. Iată doar cîteva citate din manualele moderne de istorie:
 
„… Rusia a încercat să-și ascundă intențiile agresive, proclamîndu-se drept apărătoare a creștinilor asupriți de musulmani” (D. Dragnev, K. Drahenberg, I. Ojog. Istoria universală. Istoria Românilor, Novoie vremea. P.I. Manual pentru clasa VII, Chișinău, 2002, p. 140);
 
„La începutul războiului, domnitorul Țării Românești Constantin Ipsilanti s-a proclamat domnitor al ambelor țări. Însă comandantul rus, nedorind să împartă puterea cu guvernatorul local, l-a demis pe domnitor (februarie 1808). Comandantul a creat propria administrație din Divane conduse de generali ruși. Scopul principal al acestei guvernări era asigurarea permanentă a armatei ruse cu furaje și alimente, întreținerea drumurilor strategice din contul principatelor. De asemenea, în armata rusă erau racolați voluntari, care sperau că astfel vor elibera țara de dominația turcească. Administrația rusă cerea cotizații bănești și militare, care, mai ales la sfîrșitul războiului, depășea cu mult mărimea birului, achitat anterior către otomani, fapt ce submina economia principatelor”. (idem, p. 149);
 
„Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească a fost creată în scopul realizării planurilor expansioniste ale URSS” (I. Cașu, Gh. Palade, I. Șarov. Istoria Universală: Epoca Contemporană: manual pentru clasa a 9-a. Chișinău, 2009, p. 5);
 
„Noua republică trebuia să contribuie la bolșevizarea regiunii de pe malul sting al Nistrului, iar la momentul potrivit să revoluționeze întreaga situație din Balcani. Astfel, a continuat extinderea sferei de influență a statului bolșevic spre sud-vest, în Balcani și Europa Centrală” (ibidem, p. 39).
 
Drept argumente se invocă prevederile memorandumului CC al VKP(b) din 4 februarie 1924, elaborat de un grup de români socialiști emigranți conduși de Gh. Kotovski, în care se propunea „crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”, care ar contribui la extinderea revoluției în România și în Balcani; bolșevizarea regiunii din dreapta Nistrului și separarea ei de România. Se menționa că republica ar putea juca un rol politico-propagandistic, similar cu cel al Republicii Belarus față de Polonia și Karelia față de Finlanda. În caz de război, Republica Moldovenească ar fi devenit pentru armata sovietică un spate al frontului sigur” (ibidem, p.40-41).
 
Aparatul metodic al manualului pe următoarele pagini pentru întărirea materialului studiat și dezvoltarea gîndirii logice a elevului în baza analizei faptelor separate la temă, în realitate, urmărește scopul de a forma o imagine creată anterior, la nivelul subconștientului: „Stabilește: Ținînd cont de interesele geopolitice al Rusiei imperiale în Europa de Sud-Est și în scopul accelerării procesului de valorificare economică a pămînturilor, puterea țaristă promova insistent politica de colonizare a teritoriilor ocupate, mai ales a spațiului dintre Bug și Nistru, stimulînd prin actele legislative mutarea populației e pe alte teritorii, - Care sînt consecințele politicii coloniale a țarismului în Transnistria?” (D. Dragnev, K. Drahenberg, I. Ojog. Istoria Universală. Istoria românilor. Novoie Vremea p. I Manual pentru clasa VII, Chișinău, 2002, p. 143);
 
„Demonstrează ce scopuri urmărea comandamentul rus prin crearea propriei administrații civile?” (idem, p.150).
 
„Însă modernizarea a fost un proces greu și controversat: în imaginea vieții rurale se păstrau relațiile feudale, Rusia țaristă susținea forțele conservatoare ale principatelor. În Basarabia modernizarea era frînată în urma politicii coloniale, iar în Transilvania, Banat și Bucovina – de politica de asuprire a românilor de Imperiul Habsburgic (ibidem, p.188).
 
Un interes deosebit trezește viziunea autorilor manualelor asupra evenimentelor celui de-al Doilea Război Mondial și ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei: regimul dictatorial al lui I. Antonescu, instaurat în România („militar, autoritar, dar moderat, tolerant față de opoziție”) pe 22 iunie 1941 „a început operațiunile împotriva Uniunii Sovietice”, care însă nu s-a limitat cu „eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord”. „Armata română, redusă semnificativ față de prima fază a războiului, a participat la înaintarea spre Bug, Nipru, Crimeea. Pînă pe 15 octombrie 1941 au continuat lupte grele de ocupare a Odessei, pierderile armatei române constituind 90 de mii de morți, răniți și dispăruți. Această campanie a înrăutățit brusc relațiile României cu Anglia și SUA, care i-au declarat război… Cele mai mari pierderi armata română le-a suferit în lupta de la Stalingrad…” (I. Cașu, Palade Gh., Șarov I. Istoria Românilor, Istoria Universală: Epoca Contemporană: manual pentru clasa a 9-a. Chișinău, 2009, p.56).
 
Modul în care autorii manualului descriu evenimentele uimesc prin cinism: în manual nu este un cuvînt despre pierderile din partea sovietică, despre sute de mii de evrei, țigani, slavi, distruși de români, iar mult pătimita armată română devine aproape un obiect de compătimire. În schimb, jumătate de paragraf este dedicat succeselor dezvoltării social-economice și culturale al noilor gubernii din Basarabia și Transnistria în perioada 1940-1944, deschiderii noilor muzee și desfășurării săpăturilor la Valul lui Traian.
 
Paragraful se încheie cu descrierea marșului triumfal al armatei române, deja împreună cu aliații, în direcția Germaniei, și cu dificultățile țării în asigurarea frontului: „Întreaga economie a României a fost mobilizată pentru necesitățile frontului. Cheltuielile necesare de susținere a armatelor sovietice și achitarea compensațiilor militare au depășit de 3,5 ori venitul național al României din 1938. În luptele împotriva armatelor hitleriste, de pe 23 august 1944 pînă la capitularea Germaniei naziste, au participat circa 540 000 de oameni. În lupte au căzut și au fost răniți circa 170 de mii de români. În total, România a pierdut în cel de-al Doilea Război Mondial peste 800 de mii de oameni. Prin participarea la acțiunile militare, România a contribuit în mare măsură la distrugerea Germaniei fasciste” (idem, p.58).
 
În perioada 1950-1980 „regimul politic din RSS Moldovenească se caracterizează prin consolidarea monopolului Partidului Comunist în toate sferele vieții politice, social-economice și culturale. Funcțiile-cheie în conducerea organizației republicane de partid erau ocupate de persoane selectate strict de conducerea de la Moscova” (ibidem, p. 76)/
 
În pofida faptului că „ponderea românilor” în componența CC al PCM s-a majorat considerabil – de la 24,2% în 1958 pînă la 51,6% în 1980, „acest fapt nu a schimbat esența regimului, iar politica promovată era, ca și anterior, gestionată strict de organele unionale centrale.” (ibidem, p. 77).
 
Sînt recunoscute realizări importante în economie – „concentrarea și specializarea producției industriale”, „indicatorii relativ înalți din agricultură”, evoluția vieții culturale, învățămîntului, științei, literaturii și artelor. Totodată, se menționează că „una dintre principalele sarcini ale politicii Partidului Comunist era integrarea republicii în componența complexului economic unional, sporind astfel dependența de Moscova. Distribuirea și realizarea producției agricole erau gestionate strict de organele unionale. Industrializarea excesivă a devenit un catalizator al migrației intense a populației din diferite regiuni ale URSS în republică, creînd artificial un surplus al forței de muncă”. Totodată, „dezvoltarea culturii era influențată puternic de regimul totalitar comunist. Ideologizarea vieții culturale a devenit caracteristică acelei perioade. În anii regimului totalitar a fost desfășurată o campanie antireligioasă dură cu grave consecințe asupra vieții spirituale” (ibidem, p. 80-84).
 
Atitudinea autorilor acestui manual faţă de cele mai importante probleme ale dezvoltării țării se vede nu doar în modul de evaluare a evenimentelor descrise, dar chiar și în volumul textelor dedicate unor sau altor fapte și procese.
 
Așadar, conflictului transnistrean, nesoluționat pînă în prezent, care, potrivit savanților și experților de vază din Moldova și de peste hotare, este cea mai importantă problemă social-politică din țară și a întregii regiuni, îi este dedicat doar un paragraf mic. Totodată, în timpul descrierii geografiei „românilor de peste hotarele României și Republicii Moldova” – un paragraf întreg, ceea ce poate fi justificat de însăși denumirea obiectului studiat și a manualului analizat „Istoria românilor”.
 
Continuarea unei asemenea politici educaționale, fără îndoială, este inacceptabilă. Cum nu este acceptabilă și promovarea unei filozofii nonspirituale, antiumane și pline de ură. Anume Omul, familia, casa, satul, orașul, regiunea, țara, continentul, Pămîntul în general – aceste constante geografice constituie pilonul de bază al sistemului de valori, al atitudinii creatoare față de lume. De pe aceste poziții trebuie revizuit cursul de studiere a istoriei Patriei. Și, desigur, trebuie să existe și cursul „Istoria Moldovei”.
 
Sursa: „Russkoie slovo”
 

Ați găsit eroarea în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Comentarii Adăugați un comentariu102 comentari

maria 13 feb. 11:33
Deleted
xxxcz 10 feb. 19:46

nu mai bine studiati voi istoria rusilor, in Siberia la voi?

Нерусский 7 feb. 23:53

Вся дискуссия по этой статье не имеет смысла , потому что автора такого нету и общества такого нету. Прогуглите название общества и фамилию автора и поймете что и то и другое туфта... с целью расколоть людей .

Vrum 7 feb. 18:52

Как раз в "Истории румын" написана правдивая история! в отличии от российско-советской - вымышленной и полностью подтасованной истории , где абсолютно все факты и события были исковерканы , скрыты или приукрашены в угоду тиранам советской системы а также для манипулирования и одурачивания серой массы советских людей. Читаешь к примеру исторические книги разных стран - у всех исторические события описаны одинаково , а в советских книжках совсем другая история, не как у всего остального мира. Тотальное вранье во всем и этот обман продолжается и в наши дни. Так что лучше читайте и учите Историю румын - это действительно истинная история, без лжи и без цензуры кгб и ФСБ.

трамп-тара-рамп 6 feb. 23:46

короче, если хотите историю молдовии то, ее надо начинать с 28 июня 1940 вот так, а до этого было совсем другое а пламенным патриотам историкам следовало бы заглянуть в труды великава ЛЕНИНА и не надо грязи!

трамп-тара-рамп 6 feb. 23:44

короче, если хотите историю молдовии то, ее надо начинать с 28 июня 1940 вот так, а до этого было совсем другое а пламенным патриотам историкам следовало бы заглянуть в труды великава ЛЕНИНА и не надо грязи!

Iar nu le place ictoria 4 feb. 02:01

Da lasati oameni buni istoria shi drapelele odata in pace si apucativa de lucru. Oamenii asteapta schimbari in economie, ci nu drapele rosii si istorii inventate in fiecare an. Chiar daca pentru aciasta, cineva chistiga o multime de bani...

Юрий 2 feb. 19:41
Deleted
P.S 2 feb. 09:19

так что "царствуйте-королевствуйт е" вы ВСЕ со своими отпрысками на своих островах со своими княжими особями, а мы тут по царански-крестьянски будем на своей земле царствовать-крестьянствовать.. .и без вашего участия с причастями!

эстоно-норвежцу СУркану 2 feb. 09:07

Основная статья: Объединение Дунайских княжеств
Как и во многих европейских странах, в Румынии в XIX веке развернулось национально-освободительное движение, ставившее целью объединение румынских княжеств и создание сильного независимого национального государства. Революция 1848 года захватила и Дунайские княжества, но была там подавлена совместной турецко-русской интервенцией. 5 февраля 1859 года князем Валахии был избран Александру Иоан Куза, за несколько недель до того избранный на престол Молдавии. В 1861 году оно было официально признано Османской Портой, ранее решительно выступавшей против объединения княжеств. В результате было провозглашено создание под османским суверенитетом Объединенного княжества Валахии и Молдавии, которое Куза возглавил с титулом домнитора. ( хозяин, владелец - назначенный ! )
Новый правитель решился на проведение аграрных реформ. Они не устраивали БОЯР, так как предусматривали сокращение их земельных владений. В 1864 году Куза совершил государственный переворот, изгнав недовольных его правлением бояр из Национального собрания, и взяв всю полноту власти в свои руки. Боярская оппозиция в ответ сформировала «Чудовищную коалицию», которая в свою очередь организовала дворцовый переворот.
В ночь на 11 февраля 1866 года в спальню Кузы ворвалась группа офицеров, которая заставила правителя отречься от престола и покинуть страну.
Новым домнитором (хозяином) был избран К(э)ароль I из германской династии Гогенцоллерн-Зигмарингенов.... ...
В 1881 году Румыния была провозглашена королевством.
https://en.wiki pedia.org/wiki/Karl_Friedrich, _Prince_of_Hohenzollern - и вот этот глава Княжеского дома Гогенцоллернов и претендует теперь и на территорию Румынии и на территорию нынешней Молдовы !
вот такие у нас нынче "покровители" со своими "королевскими амбициями" !!! и даже если вам - к(с)урканам-суркам что-то и обещали из ваших генеологических листиков - то можете не надеяться, - у нас хоть и хромающая и больная, но демократическая Молдова, - еще не "оперившаяся", но заклевать может прилично - если кто-то сегодня спустя века вспомнил вдруг, кем были его предки, - обратно колесо истории повернуть невозможно!

Mai multe

Adăugaţi Comentarii

captcha

tu ești reporter

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load