Manualul „Istoria românilor” – „un cinism uimitor”

Manualul „Istoria românilor” – „un cinism uimitor”

La finele anului ce a trecut, în cadrul unei ședințe a Societăţii Istorico-Geografice din Moldova (SIGM) a avut loc conferinţa „Probleme ştiinţifico-didactice în predarea cursului «Istoria Moldovei»”, unde președintele Societății, candidatul în științe geografice Andrei Gherțen, a ținut un raport în care a analizat manualele „Istoria românilor”. 

În raport el a concluzionat că „continuarea unei asemenea politici educaționale este inacceptabilă, cum este inacceptabilă promovarea unei filozofii antiumane, nonspirituale”.

Publicăm acest raport într-o variantă prescurtată.

 Cursul de istorie a țării stă la baza formării conștiinței cetățenilor, a identității lor naționale și civice. Însă în instituțiile de învățămînt din Moldova cursul de istorie nu servește intereselor naționale ale statului moldovenesc. Politica educațională introdusă la începutul anilor 1990 de anumite cercuri mai degrabă urmărește alte scopuri.
 
Cursul de istorie predat în prezent, în esență, evidențiază drept principal un grup etnic – românii, fapt ce nu este acceptabil în nicio societate europeană contemporană, deoarece este un exemplu elocvent al unui șovinism extrem. Cealaltă parte a procesului este sarcina formării la elevi a unei imagini negative despre Rusia și poporul rus. Iată doar cîteva citate din manualele moderne de istorie:
 
„… Rusia a încercat să-și ascundă intențiile agresive, proclamîndu-se drept apărătoare a creștinilor asupriți de musulmani” (D. Dragnev, K. Drahenberg, I. Ojog. Istoria universală. Istoria Românilor, Novoie vremea. P.I. Manual pentru clasa VII, Chișinău, 2002, p. 140);
 
„La începutul războiului, domnitorul Țării Românești Constantin Ipsilanti s-a proclamat domnitor al ambelor țări. Însă comandantul rus, nedorind să împartă puterea cu guvernatorul local, l-a demis pe domnitor (februarie 1808). Comandantul a creat propria administrație din Divane conduse de generali ruși. Scopul principal al acestei guvernări era asigurarea permanentă a armatei ruse cu furaje și alimente, întreținerea drumurilor strategice din contul principatelor. De asemenea, în armata rusă erau racolați voluntari, care sperau că astfel vor elibera țara de dominația turcească. Administrația rusă cerea cotizații bănești și militare, care, mai ales la sfîrșitul războiului, depășea cu mult mărimea birului, achitat anterior către otomani, fapt ce submina economia principatelor”. (idem, p. 149);
 
„Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească a fost creată în scopul realizării planurilor expansioniste ale URSS” (I. Cașu, Gh. Palade, I. Șarov. Istoria Universală: Epoca Contemporană: manual pentru clasa a 9-a. Chișinău, 2009, p. 5);
 
„Noua republică trebuia să contribuie la bolșevizarea regiunii de pe malul sting al Nistrului, iar la momentul potrivit să revoluționeze întreaga situație din Balcani. Astfel, a continuat extinderea sferei de influență a statului bolșevic spre sud-vest, în Balcani și Europa Centrală” (ibidem, p. 39).
 
Drept argumente se invocă prevederile memorandumului CC al VKP(b) din 4 februarie 1924, elaborat de un grup de români socialiști emigranți conduși de Gh. Kotovski, în care se propunea „crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”, care ar contribui la extinderea revoluției în România și în Balcani; bolșevizarea regiunii din dreapta Nistrului și separarea ei de România. Se menționa că republica ar putea juca un rol politico-propagandistic, similar cu cel al Republicii Belarus față de Polonia și Karelia față de Finlanda. În caz de război, Republica Moldovenească ar fi devenit pentru armata sovietică un spate al frontului sigur” (ibidem, p.40-41).
 
Aparatul metodic al manualului pe următoarele pagini pentru întărirea materialului studiat și dezvoltarea gîndirii logice a elevului în baza analizei faptelor separate la temă, în realitate, urmărește scopul de a forma o imagine creată anterior, la nivelul subconștientului: „Stabilește: Ținînd cont de interesele geopolitice al Rusiei imperiale în Europa de Sud-Est și în scopul accelerării procesului de valorificare economică a pămînturilor, puterea țaristă promova insistent politica de colonizare a teritoriilor ocupate, mai ales a spațiului dintre Bug și Nistru, stimulînd prin actele legislative mutarea populației e pe alte teritorii, - Care sînt consecințele politicii coloniale a țarismului în Transnistria?” (D. Dragnev, K. Drahenberg, I. Ojog. Istoria Universală. Istoria românilor. Novoie Vremea p. I Manual pentru clasa VII, Chișinău, 2002, p. 143);
 
„Demonstrează ce scopuri urmărea comandamentul rus prin crearea propriei administrații civile?” (idem, p.150).
 
„Însă modernizarea a fost un proces greu și controversat: în imaginea vieții rurale se păstrau relațiile feudale, Rusia țaristă susținea forțele conservatoare ale principatelor. În Basarabia modernizarea era frînată în urma politicii coloniale, iar în Transilvania, Banat și Bucovina – de politica de asuprire a românilor de Imperiul Habsburgic (ibidem, p.188).
 
Un interes deosebit trezește viziunea autorilor manualelor asupra evenimentelor celui de-al Doilea Război Mondial și ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei: regimul dictatorial al lui I. Antonescu, instaurat în România („militar, autoritar, dar moderat, tolerant față de opoziție”) pe 22 iunie 1941 „a început operațiunile împotriva Uniunii Sovietice”, care însă nu s-a limitat cu „eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord”. „Armata română, redusă semnificativ față de prima fază a războiului, a participat la înaintarea spre Bug, Nipru, Crimeea. Pînă pe 15 octombrie 1941 au continuat lupte grele de ocupare a Odessei, pierderile armatei române constituind 90 de mii de morți, răniți și dispăruți. Această campanie a înrăutățit brusc relațiile României cu Anglia și SUA, care i-au declarat război… Cele mai mari pierderi armata română le-a suferit în lupta de la Stalingrad…” (I. Cașu, Palade Gh., Șarov I. Istoria Românilor, Istoria Universală: Epoca Contemporană: manual pentru clasa a 9-a. Chișinău, 2009, p.56).
 
Modul în care autorii manualului descriu evenimentele uimesc prin cinism: în manual nu este un cuvînt despre pierderile din partea sovietică, despre sute de mii de evrei, țigani, slavi, distruși de români, iar mult pătimita armată română devine aproape un obiect de compătimire. În schimb, jumătate de paragraf este dedicat succeselor dezvoltării social-economice și culturale al noilor gubernii din Basarabia și Transnistria în perioada 1940-1944, deschiderii noilor muzee și desfășurării săpăturilor la Valul lui Traian.
 
Paragraful se încheie cu descrierea marșului triumfal al armatei române, deja împreună cu aliații, în direcția Germaniei, și cu dificultățile țării în asigurarea frontului: „Întreaga economie a României a fost mobilizată pentru necesitățile frontului. Cheltuielile necesare de susținere a armatelor sovietice și achitarea compensațiilor militare au depășit de 3,5 ori venitul național al României din 1938. În luptele împotriva armatelor hitleriste, de pe 23 august 1944 pînă la capitularea Germaniei naziste, au participat circa 540 000 de oameni. În lupte au căzut și au fost răniți circa 170 de mii de români. În total, România a pierdut în cel de-al Doilea Război Mondial peste 800 de mii de oameni. Prin participarea la acțiunile militare, România a contribuit în mare măsură la distrugerea Germaniei fasciste” (idem, p.58).
 
În perioada 1950-1980 „regimul politic din RSS Moldovenească se caracterizează prin consolidarea monopolului Partidului Comunist în toate sferele vieții politice, social-economice și culturale. Funcțiile-cheie în conducerea organizației republicane de partid erau ocupate de persoane selectate strict de conducerea de la Moscova” (ibidem, p. 76)/
 
În pofida faptului că „ponderea românilor” în componența CC al PCM s-a majorat considerabil – de la 24,2% în 1958 pînă la 51,6% în 1980, „acest fapt nu a schimbat esența regimului, iar politica promovată era, ca și anterior, gestionată strict de organele unionale centrale.” (ibidem, p. 77).
 
Sînt recunoscute realizări importante în economie – „concentrarea și specializarea producției industriale”, „indicatorii relativ înalți din agricultură”, evoluția vieții culturale, învățămîntului, științei, literaturii și artelor. Totodată, se menționează că „una dintre principalele sarcini ale politicii Partidului Comunist era integrarea republicii în componența complexului economic unional, sporind astfel dependența de Moscova. Distribuirea și realizarea producției agricole erau gestionate strict de organele unionale. Industrializarea excesivă a devenit un catalizator al migrației intense a populației din diferite regiuni ale URSS în republică, creînd artificial un surplus al forței de muncă”. Totodată, „dezvoltarea culturii era influențată puternic de regimul totalitar comunist. Ideologizarea vieții culturale a devenit caracteristică acelei perioade. În anii regimului totalitar a fost desfășurată o campanie antireligioasă dură cu grave consecințe asupra vieții spirituale” (ibidem, p. 80-84).
 
Atitudinea autorilor acestui manual faţă de cele mai importante probleme ale dezvoltării țării se vede nu doar în modul de evaluare a evenimentelor descrise, dar chiar și în volumul textelor dedicate unor sau altor fapte și procese.
 
Așadar, conflictului transnistrean, nesoluționat pînă în prezent, care, potrivit savanților și experților de vază din Moldova și de peste hotare, este cea mai importantă problemă social-politică din țară și a întregii regiuni, îi este dedicat doar un paragraf mic. Totodată, în timpul descrierii geografiei „românilor de peste hotarele României și Republicii Moldova” – un paragraf întreg, ceea ce poate fi justificat de însăși denumirea obiectului studiat și a manualului analizat „Istoria românilor”.
 
Continuarea unei asemenea politici educaționale, fără îndoială, este inacceptabilă. Cum nu este acceptabilă și promovarea unei filozofii nonspirituale, antiumane și pline de ură. Anume Omul, familia, casa, satul, orașul, regiunea, țara, continentul, Pămîntul în general – aceste constante geografice constituie pilonul de bază al sistemului de valori, al atitudinii creatoare față de lume. De pe aceste poziții trebuie revizuit cursul de studiere a istoriei Patriei. Și, desigur, trebuie să existe și cursul „Istoria Moldovei”.
 
Sursa: „Russkoie slovo”
 

Comentarii Adăugați un comentariu102 comentari

русский 27 ian. 10:48

только ...... мог такуютчушь писать и тако й же разрешить преподавать это..кстати -потом говорите Россия к вам не очень хорошо относится..так вы детям с самого раннего возраста в головы вбиваете наглую ложь что россия оккупант...а румыны кто?............это есть в учебниках?!

Нерусский 27 ian. 11:24

А что там неправда? Все историки неправду пишут, а один Герцен правду знает, может он на роль Иисуса претендует?
И как румыны могут быть окупантами , если они добровольно присоединились к Молдове в 1959 году ? Для тех кто учится по советским учебникам : Румыния стало большой по инициативе Куза Водэ, господарь Молдовы который инициировал обьединение и он был первым господарем всей Румынии. .

Тоже русский 27 ian. 11:30

Наглая ложь и цинизм, которые вдалбливались в головы молаван, были в Истории МССР.
В Истории румын всё правильно, всё поставлено на свои места!
Россия и сейчас из кожи вон лезет, чтобы не дать Молдове сблизиться с ЕС и всеми силами и средствами пытается сделать так, чтобы Молвова всецело зависела только от неё.

Тоже русский 27 ian. 11:40

В комментарии "нерусского" опечатка:
Вторая половина Молдавского Княжества (которую Россия не успела "освободить") и Румынское Княжество (Цара Ромынеаскэ)
объединились в 1859 году.

РМ 27 ian. 12:05

ну, все правильно - так всегда было, - как чужой - так шпиён, как свой - так разведчик! ))))
Только ведь никто не станет отрицать, что были княжества в ГОСПОДАРСТВЕ МОЛДАВСКОМ и каждый княжил как умел и облагал своих подданных своими налогами - как это и сегодня происходит...нашелся Кантемир, который даже турецким "диванным господарям" угодил, и пришел на эту землю мир ...но пришли и те, кому этот мир не нравился - тот, кто, как и сегодня, так и не научился....РАБОТАТЬ и ЗАРАБАТЫВАТЬ СВОИМ ТРУДОМ и у себя дома - на том и процветать и торговать с соседом своими "продуктами труда"! - а уж если "русское слово" против "румынского" - так вводите историю Молдовы средних веков, а румыны пусть ее пишут со дня основания государства РУМЫНСКОГО, - когда Бухарест стал столицей...а заодно и кто эту столицу так назвал и почему именно на окраине государства румынского ее узаконил ...как впрочем и про молдавский Кишинев, - хотя вряд ли кто станет отрицать , что столицей КНЯЖЕСТВА Молдавского были ЯССЫ - и, похоже, именно туда и ссылали в ссылки неугодных и из средневековой России тоже....
( чисто логическое размышление - без всяких документальных подтверждений....и фарисейско-писательских выдумок !)

румынам 27 ian. 12:28

Румыны - УЧИТЕ ИСТОРИЮ МОЛДОВЫ !!! У НАС ОНА НАМНОГО БОГАЧЕ вашей !!!

Ciocana 27 ian. 12:29

А как еще можно назвать историю нашей территории? Историей РМ - так это всего лишь с 1991 года до наших дней. Что там учить? Историей Молдовы - так основная территория Молдовы является инициатором образования и частью Румынии. Историей Румынии - так мы сейчас еще не входим в состав этой страны. Поэтому нашли компромиссное решение и назвали предмет историей румын, т. е. историей коренного населения, сформировавшегося на протяжении тысячелетий на этой территории вместе с остальными румынами на их историческом пространстве. Всё, что написано в учебниках по Истории румын - очевидная и понятная правда. Вы хотите, чтобы Россию, аннексировавшую несколько раз на протяжении последних 2-х веков нашу территорию, оторвавшую нас от остального нашего народа, назвали иначе, чем оккупантом? Неужели освободителем? Так почему вы не называете освободителями татаро-монгольскую Золотую Орду, или наполеоновскую Францию, или гитлеровскую Германию. Их же тоже можно подвести под теорию освобождения русских от кровожадных князей, от деспотического царизма или от тиранического сталинского режима. Но никто эти идиотские идеи не проповедует. Почему же вы, представители и наместники России, у нас этим занимаетесь? Вам нравится роль идиотов?

для чоканки и прочих румын 27 ian. 12:34

http://moldova-mare.com/moldov a/history.php?lang=2&name= history&id=1&podcat=1

Тоже русский 27 ian. 12:38

И Валахия (Цара Ромынеаскэ), и Молдавское Княжество образовались в одно и то же средневековье, практически одновременно, и условия их развития и существования были аналогичными. Уж как ни будь существовали не на дотациях России и были не беднее соседних государственных образований, в том числе не беднее российского населения.
Даже крепостное право здесь было отменено раньше, чем в России.

Тоже русский- комментатору "румынам" 27 ian. 13:06

Русские, учите историю Золотой Орды, она намного богаче истории России.

captcha

Întrebarea zilei Toate

load

PRIVESC EU

privesceu