Cel mai revoluționar și mai scump material din lume

Grafenul nu este doar cel mai revoluționar, ci și cel mai scump material din lume. Un gram de acesta costă 28 de miliarde de dolari.

Surprinzător, dar în același timp sursa de grafenă ținută în mâinile tuturor, fiind vorba de un creion obișnuit.

Pentru a obține un strat de carbon cu o grosime de doar un atom, fizicienii descoperitori ai grafenului, Andrei Geim și Konstantin Novosyolov, au experimentat cu o mină și o bandă adezivă obișnuită.

Prin lipirea benzii scotch pe grafit și apoi desprinderea acesteia, separând-o, s-a putut obține un strat de grafenă, pe care l-au văzut apoi la microscop și au anunțat această descoperire.

Pentru inventarea grafenului, în 2010, fizicienii Andrei Geim și Konstantin Novosyolov au primit Premiul Nobel pentru Fizică și au devenit celebri în întreaga lume.

Dar ce este valoros într-un strat subțire de carbon? Se pare că grafenul este de 10 ori mai ușor și de 200 de ori mai rezistent decât oțelul. Și totuși, este atât de flexibil încât poate fi pliat ca un origami. Este transparent pentru ochiul uman, deoarece este atât de subțire. Și totuși, pentru grosimea sa, este unul dintre cele mai puternice. Are ceea ce se numește conductivitate balistică. Adică, conduce foarte bine electricitatea.

Această proprietate a fost foarte utilă pentru producătorii de electronice. Inventatorii estonieni, împreună cu oamenii de știință de la Institutul de Tehnologie din Karlsruhe, au creat baterii cu grafen care se încarcă în doar 15 secunde. Aceste baterii pot fi folosite în smartphone-uri și în mașinile electrice. Iar oamenii de știință sud-coreeni au dezvoltat un prototip al unui ecran elastic realizat din grafen. Un astfel de ecran poate fi chiar și rulat într-un tub, fără să se fisureze.

Acesta are proprietăți fotoelectrice, adică este sensibil la lumină.

Este o proprietate pe care oamenii de știință ruși au folosit-o pentru a crea un senzor microscopic cu o grosime de un atom. În mod surprinzător, acest dispozitiv, pe care oamenii l-au inventat abia în secolul XXI, funcționează cu succes în natură de 450 de milioane de ani.