Yamada Yoichiro: Aș vrea să aduc în Moldova tot ce e mai bun din Japonia

Diplomat de carieră, profesorul Yamada a devenit Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Japoniei în Republica Moldova nu cu mult timp în urmă, dar a făcut deja multe pentru a consolida legăturile de afaceri moldo-japoneze. Într-un interviu acordat pentru Noi.md, domnul Yamada a vorbit despre particularitățile spiritului național al țării sale și despre atitudinea sa față de poporul nostru.

Japonia a fost cel mai mare imperiu din Asia, apoi a devenit una dintre cele mai dezvoltate și mai importante democrații din lume (păstrînd în același timp o monarhie constituțională). Toate acestea reprezintă o transformare globală și o schimbare profundă într-una dintre cele mai vechi statalități din Asia. În ce mod au influențat toate acestea spiritul național, tradiția națională și identitatea națională a națiunii japoneze?

O întrebare dificilă de la bun început! După părerea mea valorile precum spiritul național, tradiția și identitatea se formează de-a lungul secolelor și sînt alimentate de elemente fundamentale, cum ar fi clima, religia și relațiile cu vecinii. Acestea nu se schimbă cu ușurință, chiar dacă are loc o schimbare neașteptată în structura politică. Cred că japonezii au rămas în mare parte aceiași și înainte și după război, deși configurația politică a țării s-a schimbat considerabil.

Este adevărat că instituțiile politice și legile de bază pe care le avem astăzi au fost stabilite în mare parte sub îndrumarea SUA, ale căror forțe au ocupat Japonia din 1945 pînă în 1951. Influența importanților lideri militari de dinainte de război a fost eliminată, iar controalele asurpa situației și echilibrele democratice au fost restabilite.

Spun "restabilite", deoarece Japonia a cunoscut decenii de politici democratice din anii 1870 pînă la începutul anilor 1930. În acești ani, partidele politice au dezbătut aprig problemele curente ale zilei, transferul de putere între partide a avut loc de mai multe ori în urma alegerilor, iar libertatea și drepturile politice s-au extins treptat. Similar experiențelor multor alte țări, în Japonia existau restricții privind dreptul la vot, iar privilegiile politice speciale erau rezervate aristocraților, astfel încît democrația era limitată după standardele de astăzi.

Cînd americanii au venit în Japonia în 1945 pentru a schimba legile și instituțiile, exista deja un teren pregătit să accepte multe dintre aceste schimbări.

În plus, marea majoritate a japonezilor sînt în mare măsură toleranți față de noile gînduri și credințe. Aceste atribute trebuie să fi jucat un rol important în acceptarea marilor schimbări atunci cînd acestea au avut loc, cum ar fi atunci cînd Japonia a decis să își deschidă porțile către lumea exterioară, la mijlocul secolului al XIX-lea, și în timpul ocupației de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Coeziunea socială și unitatea națională sînt caracteristice națiunii dumneavoastră; ele au devenit cu adevărat simbolurile sale. În opinia dumneavoastră, aceste trăsături ale caracterului național le-au permis cu adevărat japonezilor să supraviețuiască tragediilor din secolul XX (Hiroshima și Nagasaki) și dezastrului de la Fukushima din 2011?

Japonia este o națiune insulară și în mare parte omogenă, ceea ce reflectă o coeziune socială aparentă. Într-adevăr, am văzut o unitate puternică după Hiroshima și Nagasaki și după cutremurul de la Fukushima din 2011, cu eforturi puternice de a se sprijini reciproc și de a revitaliza țara. Cu toate acestea, în afara acestor dezastre extreme, care unesc oamenii, la fel ca în majoritatea țărilor, în Japonia există diviziuni sociale, falii și interese diferite. Am auzit de la mulți oameni care observă Japonia din exterior că găsesc în noi o națiune unită. Realitatea este mult mai complicată.

Japonia a avut multe conflicte armate interne în istoria sa, în care familiile și regiunile puternice ale Japoniei au fost orice altceva decît unite. Fiecare dintre marile schimbări de conducători din secolele al VII-lea, al XII-lea, al XIV-lea, al XVI-lea și al XIX-lea a avut loc ca urmare a unei mari lupte armate între clanurile dominante.

Cred că coeziunea socială și unitatea națională pe care le-ați menționat și care ne sînt adesea atribuite nu sînt altceva decît omogenitate. Putem părea uniți pentru că sîntem în mare parte omogeni, dar nu sîntem. Și este firesc să fie așa, nu-i așa?

Care sînt perspectivele pe termen lung pentru politica externă a Japoniei în fața unei noi faze a tensiunilor între Est și Vest?

În calitate de democrație stabilă și înstărită, Japonia poate conduce regiunea prin cooperarea pentru o dezvoltare economică durabilă. Companiile noastre se numără printre liderii mondiali în domeniul tehnologiilor ecologice. Nu ne pasă doar de creșterea PIB-ului țării noastre partenere, ci și de sustenabilitatea datoriei, de protecția mediului și a forței de muncă, de procesul corectă, de corectitudine și de transparență în cooperarea noastră pentru dezvoltare. Dorim să vedem că statul de drept și bunele practici de afaceri prevalează, deoarece dorim să menținem un Indo-Pacific liber și deschis.

Cred că Japonia poate ajuta și alte țări din Asia și din regiunea Pacificului să atingă democrația, de dragul păcii. Am experimentat în anii '30 și '40 cînd statul a susținut naționalismul, dictatura militară, puterea politică necontrolată, suprimarea presei libere și limitarea drepturilor politice care au dus la opresiune în interiorul Japoniei și la agresiune în străinătate. După cel de-al Doilea Război Mondial, pînă la sfîrșitul anilor 1980, toate țările din Asia de Est și de Sud-Est, cu excepția Japoniei, au fost dictaturi militare sau alte forme de regimuri opresive. În prezent, există o serie de democrații solide, dar dacă mai multe țări ar ajunge să aibă un echilibru democratic și un guvern responsabil, acest lucru ar contribui la promovarea statului de drept, a păcii și a corectitudinii în relațiile internaționale.

Ce sfat ați putea da poporului moldovean pentru a ajunge la un miracol economic asemănător celui japonez?

Sînt conștient de faptul că multiplele crize din ultimii ani, inclusiv COVID-19 și războiul Rusiei împotriva Ucrainei și măsurile economice împotriva Moldovei, au afectat grav nivelul de trai al unui număr mare de moldoveni. Va dura ceva timp pînă cînd economia se va redresa.

Dar nu am nicio îndoială că economia se va schimba într-adevăr. În susținerea aceasta există trei factori convingători: viitoarea aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, reconstrucția Ucrainei și talentul și vitalitatea tinerilor moldoveni. Faptul că aceste elemente vor impulsiona perspectivele economice nu va avea probabil nevoie de explicații suplimentare. Astăzi, exodul populației active este o problemă serioasă pentru Moldova. Dar, datorită avantajelor asociate cu factorii UE și Ucraina, investițiile private vor crește foarte mult de îndată ce războiul se va încheia. Vedem deja semne de companii private care se gîndesc să profite de astfel de oportunități. În urma creșterii investițiilor private, o serie de cetățeni care s-au mutat din țară se vor întoarce în Moldova, similar cu ceea ce s-a întîmplat în țări precum România și Polonia. S-ar putea să dureze, dar miracolul pe care l-ați menționat așteaptă să se întîmple în această țară. Indicatorii economici pentru acest an ar putea fi încă neconvingători, dar, așa cum se spune, "cel mai întunecat moment al zilei este chiar înainte de răsărit".

Cinematograful japonez, teatrul japonez Kabuki, Bunraku, literatura și poezia japoneză sînt cu adevărat un arbore cultural care rodește de secole. Cum a reușit poporul japonez să își mențină spiritul viu în fața lumii moderne a valorilor materiale, a profitului și a capitalului și să nu-l pună pe seama cîștigurilor și valorilor materiale caracteristice Hollywood-ului și Broadway-ului?

Întrebarea dumneavoastră este interesantă, pentru că este ceea ce cred eu despre Moldova. V-ați păstrat bine cultura și tradiția națională. Cînd vizitez o școală pentru a participa la un eveniment, sînt adesea întîmpinat cu pîine și cu sare la intrarea în clădire, apoi sînt întreținut cu dansuri tradiționale și servit cu placinte, sarmale, mămăligă și vin de casă. Sînt impresionat de modul în care tradițiile naționale sînt păstrate cu sfințenie.

O cultură națională este parte a tradiției. Deci, așa esteîn cazul Japonie, cred. O femeie din Japonia poate alege în mod firesc să poarte Kimono la o ocazie specială. Cînd jurnaliștii și vizitatorii străini o văd, fac fotografii și scriu povești despre cultura unică a Japoniei. De fapt, același lucru îl fac și eu pe Facebook despre hainele brodate și dansurile naționale moldovenești.

Știu că străinii remarcă adesea unicitatea culturii japoneze. Probabil că o mare parte din această observație are de-a face cu Zen, care a influențat istoria culturală japoneză cu accent pe contemplare și subestimare. Zen a dus la o înclinație culturală de a găsi frumusețea în simplitate și asimetrie. Ikebana și ceremonia ceaiului întruchipează de obicei aceste idei, pe care noi le numim "wabi-sabi".

Mi se pare că arta tradițională din orice țară este adînc înrădăcinată în identitatea națională.

Și ultima întrebare – ce vi s-a părut cel mai interesant în țara noastră?

Moldova are o cultură foarte bogată, o mîncare și un vin foarte bun, dar și cel mai important oameni talentați și sinceri. Simt că în Moldova există mult interes față de Japonia și un mare potențial nerealizat de cooperare între țările noastre. Sînt foarte fericit să lucrez ca ambasador al Japoniei în această țară.

Ceea ce face deosebit de interesant pentru mine să lucrez în Moldova în acest moment este faptul că țara se află la o răscruce istorică. Atât provocările, cît și oportunitățile au apărut în același timp, anul trecut. Dar schimbarea s-a pregătit treptat încă de la independența sa. Acum, politica și diplomația țării se grăbesc să se adapteze la schimbările din realitățile economice, care, în mare măsură, s-au produs deja. Văd un viitor foarte luminos pentru Moldova. Mă simt ca și cum aș trăi aici un fel de Restaurare Meiji (cunoscută și ca Revoluția, Reforma sau Reînnoirea, a fost un lanț de evenimente, începînd cu 1868, care au condus la lichidarea șogunatului și restaurarea conducerii imperiale în Japonia.

Restaurarea a dus la schimbări enorme în Japonia asupra structurilor politice și sociale de la sfîrșitul perioadei Edo (adesea numit Șogunatul tîrziu Tokugawa) și începutul perioadei Meiji. Imediat după Restaurarea Meiji, șintoismul a devenit religia oficială a Japoniei, iar în 1868 îmbinarea acestuia cu budismul a fost scoasă în afara legii). Cum aș putea să nu fiu entuziasmat?

Aș dori să fac tot ce pot pentru a aduce tot ce este mai bun din Japonia pentru a ajuta Republica Moldova la o tranziție ușoară către statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. UE și Japonia sînt parteneri extraordinari în atît de multe domenii ale guvernanței globale.

Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană doar va consolida relația noastră bilaterală.