Serghei Cuzimin: «Am din belșug teme, care «se cer sub daltă»

Serghei Cuzimin este membru al Uniunii meșterilor populari din RM deja de un deceniu. Are sculpturi de parc originale, realizate din tablă de cupru cu elemente de ștemuire. Sculpturile din stejar și mahon împodobesc diverse spații interioare. Panourile din lemn, de dimensiuni mari, pe teme religioase, icoanele sculptate, realizate de Cuzimin, pot fi văzute în mai multe biserici ortodoxe din Moldova. Dar printre preferatele lui Cuzimin – operele de artă decorativă aplicată, destul de exotică pentru Moldova – netsuke.

- Serghei, cum a fost calea spre titlul de «meșter popular»?

- Totul a început cu numeroase desene în caietele școlare. Am tot «înveșnicit» cu pixul tot felul de șarje, portrete ale colegilor, savanților, scriitorilor despre care se vorbea în timpul lecțiilor. O vreme am frecventat cu plăcere cercul sculpturii în lemn de la Palatul pionierilor. Ulterior am făcut cunoștință cu renumitul sculptor Valentin Nejivov, care avea atelierul în apropiere de casa mea. Acolo pentru prima dată an început să lucrez cu lutul. După școală, am lucrat ca asistent - restaurator la muzeul etnografic, designer-grafic la «Рекламсервис». Iar în timpul serviciului militar împreună cu un sublocotenent – absolvent al cunoscutului studio moscovit în numele lui M.Grecov, desenam placate, pictam cu ulei pe foi mari de placaj, pe plăci din fibră, decoram diverse standuri. Acest mentorat de doi ani din partea unui artist profesionist a fost pentru mine o școală bună.

După armată, am lucrat cu diverse materiale, inclusiv cu marmura din Ural.

- Din imaginile cu lucrările Dvs. mi s-a întipărit în mod special bustul expresiv al unui miner, ce reflectă forța, temeinicia unui muncitor trecut de tinerețe.

- Aici era importantă asemănarea fizică, deoarece bustul fusese comandat ca piatră funerară. Dar grație învățăturilor lui Nejivov sper că am reușit să arăt și forța spirituală a omului, care și-a consacrat viața acestei munci grele. Da despre netsuke am aflat în cl.7 din minunatul film «Каникулы Кроша», apărut pe ecrane în a. 1980. Această peliculă cu aventuri , a cărei intrigă se axa pe miniaturile nipone sculptate în os, m-a impresionat incredibil. Imediat am făcut niște figuri similare din lut și vre-o două chiar eu fost cumpărate cu 15 copeici.

- Da, acest film după romanul lui Anatolii Rîbacov i-a făcut pe mulți să devină pasionați de istoria creării netsuke. Apropo, Rîbacov însuși a fost unul dintre primii colecționaro sovietici ai acestor miniaturi.

- Îmi amintesc că filmul m-a marcat îndeosebi prin înțeleptele pilde filozofice, care însoțeau demonstrarea fiecărei lucrări netsuke. Mă captiva intriga detectivului în jurul netsuke «Băiatul care desenează». De aceea una dintre primele mele lucrări de sine stătătoare am întitulat-o «Fetița care desenează» - în amintirea filmului preferat în copilărie. Eroina mea afișează cu sîrguință ieroglifele, care înseamnă «păpușă». Da în spate are două păpuși preferate. Ele se țin de fetiță și una de cealaltă. Tema inspiră încrederea că din micuța asta va crește o mamă iubitoare și bună. Eroul filmului a dăruit «Băiatul care desenează» fiului său, da eu am dăruit lucrarea mea fiicei, care o păstrează cu grijă deja de 15 ani.

- După ce ați însușit arta sculpturii în os, ați început să faceți din acest material doar netsuke ?

- Nu, am printre lucrările mele icoane, cruciulițe, inserții pe patul armei, table, figuri de șah . Apropo, deseori primesc comenzi pentru figuri de șah neobișnuite. Să zicem, o lucrare a mea, care a plecat în Irlanda, are toate figurile în formă de șoricei. Un alt set – în formă de samurai. Da unul dintre seturi avea ca figuri participanții la Bătălia pe gheață – ostași ai drujinei ruse și cavalerii germani învinși de ea. Execut și sculpturi miniaturale. Spre deosebire de netsuke, ele nu au orificiul special. Că doar netsuke înseamnă lucruri utilitare. De la mijlocul sec. 16 erau făcute în formă de brelocuri cu ajutorul cărora de centura kimono-ului erau prinse chisele și cutiuțe speciale. Dat fiind că un kimono nu are buzunare, în acele cutiuțe erau purtate obiectele mici – pipa, banii, sigiliul personal, cheile, rechizitele de birou. Apropo, în evul mediu netsuke a apărut și în alte părți ale lumii, unde se purtau costume fără buzunare, dar cu centură – în China, Ungaria, Etiopia, în Nordul Îndepărtat. Această sculptură miniaturală are dimensiuni de 2-5 cm. Mereu a avut forme aerodinamice, fără părți fragile, proeminențe ascuțite. Și alegerea materialului era dictată de menirea funcțională. Acesta trebuia să fie rezistent, nu prea greu, dintr-o bucată, plăcut la atingere. De regulă, meșterii japonezi foloseau fildeșul și diverse soiuri de lemn. Da uneori era folosit chihlimbarul, sideful, coralii, metalul, colții de narval și mamut, dinții de cașalot, cornul de elan, colții de hipopotam, morse sau mistreți.

- Ei, e puțin probabil să fi lucrat Dvs. cu colții de hipopotam sau cu sideful …

- Materialele principale pentru mine au fost colții de mamut și cimișirul. Este un lemn dens, plastic , cu o nuanță frumoasă și o structură omogenă. În viitorul apropiat vreau să lucrez cu metalul, poate cu argintul.

- Dar ce reprezintă sculpturile Dvs. miniaturale?

- Ele au dimensiuni de 2 - 10 centimetri. Printre acestea – moșneagul din povestea preferată de mine în copilărie «Povestea pescarului și a peștișorului», haiduci bravi, muzicieni de la sat cu instrumente muzicale populare moldovenești. Una dintre temele , la care am apelat adesea, este inspirată de imaginea vagabondului și jokerul Till Ulenspiegel, eroul legendelor medievale olandeze. Sper că în aceste lucrări mi-a reușit să reflect și spiritul liber al lui Till, și caracterul vesel al muzicienilor de la sat. Orice dimensiuni ar avea mica sculptură, ea trebuie să emane dispoziție, caracter. Fără începutul emoțional, spiritual, este doar o bucată de lemn sau os. De aceea e așa de interesant să creezi compoziții netriviale, care ironizează bețivii, leneșii sau clevetitorii.

Visez să fac o serie pe motivele poveștilor rusești. Pentru ca fiecare poveste să fie «povestită» de 5-6 personaje, care constituie un fel de teatru de păpuși. În acest context, îmi plac lucrările soților Captelov din Moscova, care creează în os chipurile eroilor din povești , lucrările remarcabililor cioplitori de netsuke Serghei Osipov și Oleg Solomakin.

- Lucrările Dvs. netsuke «pleacă» în Australia și Kazahstan, Rusia și Israel, Letonia și Ungaria. Da în Japonia ele pot fă văzute ?

- Mai multe dintre lucrările mele au fost făcute cadou japonezilor. Desigur, mă bucură aprecierile colegilor din Țara Soarelui Răsare.

- Și în Moldova natală cum este privită creația Dvs.?

- Cu regret, în țara noastră puțini știu despre netsuke. Drept că în ultimul timp interesul pentru cultura niponă crește, în mare parte grație interesului pentru anime .

- Întruchipați în os, în cimișir și propriile teme, dar și pe cele tradiționale japoneze. Da vi se cere să faceți copii exacte ale vechilor netsuke?

Îți întruchipezi în oase, în cimiș, atât propriile parcele, cât și pe cele tradiționale japoneze.

Îți întruchipești în oase, în cimiș, atât propriile tale parcele, cât și pe cele tradiționale japoneze.

- Da, de regulă după fotografii. Dar nu pot spune că obțin o copie exactă. Privind o fotografie, este ireal să redau milimetru cu milimetru toate volumele, liniile, nuanțele, formele. Niciodată nu prezint copia drept idee proprie, întotdeauna o marchez cu ieroglife speciale. Deși, în fond, oricum este o lucrare exclusivă.

Deseori primesc comenzi de netsuke «pe motive nipone»: figuri de samurai neînfricați, luptători sumo, ființe mitice, cei șapte zei ai fericirii .

- Evident, sculptorii moderni netsuke interpretează în felul lor temele japoneze tradiționale. Cum este apreciat acest lucru în creația Dvs.?

- Pornind de la mitologia antică orientală, îmi place să portretizez semi-omul –semi-animalul. Aceste teme au un sens profund, care ține de depășirea fricii, de pedeapsa iminentă pentru cameleonism și viclenie. Îmi place să portretizez ființa mitică Kappa, ceva de genul știmei apelor în mitologia slavă. Îmi amintesc ardoarea cu care am lucrat asupra netsuke, tema căruia mi-a dat-o un vechi mit japonez. Asupra unui bărbat care și-a otrăvit soția în etate de dragul unei amante tinere, rotește duhul soției pierite. El niciodată nu-i va permite criminalului să fie fericit și liniștit. A fost extrem de dificil să exprim toate aceste frici și patimi într-o sculptură minusculă, dar și nespus de pasionant.

- La început, faceți careva schițe, creionări ?

- Uneori aștern ceva pe foaie, uneori fac o schiță în plastilină. Dar de cele mai multe ori iau instrumentul de bază – șabărul, includ bormașina. În procesul lucrului, însuși materialul îmi șoptește multe soluții, linii, forme. Spre exemplu, încerc să joc în mod original osul poros sau pe cel gol.

- Și cu ce vopsiți lucrările Dvs.?

- De regulă, nuanța o fac cu ajutorul ceaiului. El permite evidențierea facturilor, a umbrelor. În principiu, poți folosi orice materie primă vegetală, cu care tradițional se vopsesc țesăturile.

- Cunoaștem că la începutul secolului trecut în Japonia kimono-ul a fost înlocuit cu vestimentația europeană, și necesitatea practică a netsuke a dispărut. Acum aceste sculpturi miniaturale se transformă deseori în suvenire de proastă calitate. Cum credeți, se va reuși păstrarea acestui simbol antic al Japoniei ca operă de artă de sine stătătoare?

- Fără îndoială. Sculptori minunați netsuke există azi în multe țări. În a. 1975 a fost creată Societatea Internațională Netsuke, care organizează expoziții, conferințe, seminare practice. În a. 2010 a fost înființată Societatea colecționarilor de netsuke din țările CSI. Cele mai renumite case de licitații – Sotheby's, Christie's, Bonhams – organizează licitații și comercializează și colecții, dar și piese unice netsuke la prețuri fabuloase. Despre această artă au fost editate enciclopedii, monografii, cataloage unice. Răsfoindu-le, conștientizezi că măiestria sculptorilor antici, dar și a celor moderni, literalmente fascinează. Deci, această artă rafinată se dezvoltă, se îmbogățește cu noi tendințe, teme, pasiuni. Sincer vorbind, eu personal nu încerc să întrec pe cineva, lucrez de dragul satisfacției personale. Și principalul, teme și pasiuni care «se cer sub daltă», am din belșug.

A intervievat Tatiana Borisova