Altfel stau lucrurile pentru locuitorii satului Ubang. Ei privesc acest obicei unic drept „o binecuvîntare de la Dumnezeu”.
Limba dublă vorbită în Ubang este un dialect oral. De aceea, nu se știu cu exactitate nici proporţia de cuvinte diferite în cele două limbi și nici dacă diferenţierea a urmat un tipar cultural, cum ar fi diferenţierea tradiţională a rolurilor bărbaţilor și femeilor. În absenţa cuvîntului scris, vorbirea ei depinde de capacitatea generaţiilor de a o transmite cu fidelitate mai departe. Sătenii din Ubang sînt însă îngrijoraţi că tinerii comunităţii lor, tot mai influenţaţi de limba engleză, încep să uite limba tradiţională.
Antropologul Chi Chi Undie, care a studiat comunitatea, relata pentru BBC că cele două limbi sînt profund diferite: „sînt ca două lexicoane diferite. Există multe cuvinte pe care bărbaţii și femeile le folosesc în comun, dar sînt altele complet diferite, care se folosesc în funcţie de sexul vorbitorului. Ele nu sună deloc la fel, nici măcar nu au aceleași litere. sînt cuvinte complet diferite.”
Undie explica faptul că diferenţele sînt categoric mai mari decît cele prezente, de exemplu, între engleza britanică și engleza americană. Însă, deși sînt două limbi diferite, ambele sexe reușesc să înţeleagă ce spune celălalt. Lucrul acesta s-ar putea explica, în parte, prin faptul că băieţii cresc vorbind limba femeilor. Cînd sînt mici, băieţii își petrec cea mai mare parte a timpului lîngă mamă, care e de obicei înconjurată de alte femei. Însă pînă la vîrsta de 10 ani, comunitatea se așteaptă ca băieţii să înveţe „limba bărbaţilor”. „Există un moment în care băiatul descoperă singur că nu folosește limbajul potrivit. N-o să-i spună nimeni să treacă pe limba bărbătească”, spunea Oliver Ibang, un lider al comunităţii. Însă „atunci cînd începe să vorbească limba bărbaţilor, știi că cel mic a început să se maturizeze”. Dacă băiatul nu începe să vorbească limba corectă, pînă la o anumită vîrstă, este considerat „anormal”, a mai spus liderul.
Adăuga comentariu