Există lucruri, care nu ies niciodată din modă. Turismul este unul dintre ele. Special pentru acei ale căror capete nu le mai oferă odihnă picioarelor, celebra editură americană Lonely Planet va lansa un nou ghid „Epic Hikes of the World”/"Drumeţiille epice pedestre ale lumii".
Mai mult de 200 de autori ai Lonely Planet au povestit despre traseele sale preferate pentru drumeții – turismul pedestru prin localităţi cu teren accidentat şi hiking - drumeții pe trasee amenajate..
Curcubeul deasupra traseului Laugavegur este cel mai cunoscut traseu pentru drumeții pedestre în Islanda. Cărarea cu lungimea de 55 de kilometri este situată în partea de sud-vest a insulei. Cel mai înalt punct al traseului dat este de o mie și cincizeci de metri. Traseul trece prin Parcul Național, de aceea e posibil de înnoptat doar într-unul dintre cele patru adăposturi. Cortul poate fi, de asemenea, pus în preajma acestora. De obicei durează de la două pînă la patru zile călătoria pe traseul Laugavegur.
Muntele Tubkal sau Jebel Tubkal, așa cum este numit de localnici este punctul cel mai înalt al Marocului și toți versanţii Munților Atlas. Înălțimea sa atinge 4 mii 165 metri. Escaladarea acestuia este relativ simplă și durează doar două zile, de aceea traseul de drumeții de 72 km este mult mai popular, căci acesta vă permite să vă bucurați de vederi și să cunoașteți, totodată, cultura berberă.
În Australia se află una dintre cele mai lungi rute: Marea Cale de Nord-Vest, cu lungimea de 250 de kilometri. Aceasta începe și se termină în Portland, statul Victoria. În timpul călătoriei, care durează de la 11 pînă la 14 zile, călătorii traversează munți, păduri, pășuni, strîmtori și chiar deșertul.
Ruinele, parțial excavate, din orașul incaşilor Choquequirao, care aminteşte de alt oraş situat în Peru, Machu Picchu. Choquequirao însă este vizitat de mult mai puțini turiști, căci este greu accesibil. Traseul spre ruine trece de-a lungul drumului inițial al incaşilor cu lungimea de 45 de kilometri, care era folosit de incași înainte de cucerirea spaniolă.
Parcul Național Zion este una dintre atracțiile principale ale orașului Utah, iar urcarea pînă la "Shelter Angels", de pe platforma căruia se deschide vederea spre canion este principalul traseu pentru drumețiile pedestre.
Calea spre vîrful acestei stînci, care stă singuratică, are înălţimea de 454 de metri și este pregătită perfect. În cele mai dificile locuri încă din anii 1920, au fost tăiate în piatră trepte, iar lungimea traseului este de numai patru kilometri, care pot fi parcurşi în patru-cinci ore. Principalul interes al traseului constă în panorama, care se deschide din vîrf.
Traseul de două zile prin satele pierdute în jungla din provincia Kalinga este cel mai bun lucru, pe care îl pot oferi Filipinele amatorilor de trekking și hiking. Frumusețile naturale, terasele create de mîna omului cu cîmpuri de orez și posibilitatea de a gusta mîncăruri din bucătăria locală autentică îl fac popular începînd cu anii 1960.
Malaezia vecină prezintă interes pentru turiştii, care doresc să escaladeze Muntele Kinabalu - cel mai înalt punct al insulei Borneo și al întregii Asii de Sud-Est (4 mii 95 de metri). Traseul de opt kilometri începe în junglă, trece prin stîncile de granit și platouri fără viață. Cea mai potrivită perioadă pentru escaladare este din februarie pînă în aprilie, dar chiar și în această perioadă este foarte frig pe vîrful muntelui.
Pentru acei cărora safari-urile cu jeep-uri le par a fi prea banale, Zambia oferă drumeții pedestre prin savană. De obicei, lungimea lor nu depășește 12 kilometri, acestea fiind organizate din iunie pînă în octombrie - într-un sezon mai rece, cînd animalele vin la rîuri ca să se adape.
Încă un motiv de a călători în Africa pentru amatorii de trekking și hiking este Muntele Kilimanjaro. Ascensiunea clasică pe acest stratovulcan, cu înălțimea de 5 mii 895 de metri și lungimea de 59 de kilometri de la Poarta Machame pînă la Tabăra Mweka durează o săptămînă. Dar merită oare să ne grăbim: stratul de zăpadă de pe vîrful vulcanului, în ultimii 100 de ani, s-a micşorat cu 80%, iar completamente zăpada de pe Kilimanjaro ar trebui să se topească, conform diferitor estimări, începînd cu anul 2020 pînă în anul 2040.
Unicul traseu, situat în Europa sînt cele 14 piscuri ale Snowdoniei, care se află în regiunea cu aceeaşi denumire, în nordul Țării Galilor. Sarcina maximă este de a urca toate cele 14 piscuri ale Țării Galilor cu înălțimea mai mare de 914,4 metri într-o zi. Anume în Snowdonia se antrenau înainte de escaladarea Everestului primii săi cuceritori, Edmund Hilary și Tenzing Norgai.
Adăuga comentariu