La 20 octombrie 2018 se împlinesc 130 de ani de la nașterea sculptorului Alexandru Plămădeală, unul dintrecei mai valoroșiartiști plastici moldoveni din prima jumătate a secolului XX.
Alexandru Plămădeală este autorul, între altele, al cunoscutei statui a Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt, remarcabilă operă de artă, inaugurată în anul 1928 la Chişinău şi care, precum se ştie bine a devenit în ultimii ani însemnul emblematic al capitalei statului suveran Republica Moldova şi chiar, o spun fără teama de a exagera – un simbol important al acestui stat.
Nu este momentul să insist aici prea mult asupra a ceea ce reprezintă această capodoperă a lui Al. Plămădeală. Deaceea, mă voi rezuma doar la a constata faptul cunoscut, de altfel, de toată lumea, că anume aici, în faţa monumentului marelui domnitor, de mai bine de un sfert de secol, în calitatea Dvs. de înalţi demnitari de stat, Domniile Voastre veniți să vă închinați la sărbători și să depuneți flori, avîndu-i alături, uneori, şi pe conducătorii altor state sosiți la Chişinău în vizite oficiale.
Al. Plămădeală s-a născut în 1888 la Buiucani, Chişinău. În anul 1918, după absolvirea Şcolii Superioare de Pictură, Sculptură şi Arhitectură din Moscova şi după o scurtă perioadă de muncă în calitate de gravor-modelier la Monetăria statului din Sankt-Petersburg, artistul a revenit în oraşul natal, unde a trăit şi activat pînă la sfîrşitul vieţii.
În calitate de profesor şi de director al Şcolii de Belle-Arte din Chişinău şi de principal animator al Societăţii de Belle-Arte din Moldova, Al. Plămădeală a contribuit substanţial, pe de o parte, la formarea mai multor generaţii de plasticieni iar, pe de altă parte, prin creaţii proprii şi, în egală măsură, prin acţiuni de ordin organizatoric şi-a adus aportul la dezvoltarea artelor plastice la cel mai înalt nivel. Activitatea Domniei Sale pe acest tărîm a culminat cu înfiinţarea, în anul 1939, a Pinacotecii Municipiului Chişinău (actualmente Muzeul Naţional de Artă al Moldovei).
Prin testamentul, legalizat la 9 martie 1940, Al. Plămădeală a lăsat întreaga sa creaţie artistică, averea mobiliară şi imobiliară, inclusiv casa proprie, situată actualmente pe str. Bucureşti, nr. 52 din Chișinău, soţiei sale legitime Olga Plămădeală. Obiectivul urmărit în perspectivă de artistul-cetăţean conştient de valoarea intrinsecă şi de importanţa pentru posteritate a operei sale a fost ca aici să fie deschis, la momentul oportun, un muzeu memorial. Mai ales că tot aici, în încăperile auxiliare din curte, sculptorul îşi avea amenajat şi atelierul de creaţie. Dar n-a fost să se întîmple astfel, pentru că el s-a stins prematur din viaţă la 15 iunie 1940, iar în 1945, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, puterea sovietică instaurată, între timp, în Basarabia a naţionalizat imobilul, utilizîndu-l în corespundere cu interesele de moment. La ora actuală, în casa lui Al. Plămădeală îşi au domiciliul permanent cîteva familii. Iar de curînd o parte a încăperilor a fost scoasă la vînzare. Dat fiind faptul că edificiul a fost declarat monument de istorie şi cultură şi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, este luat sub ocrotirea statului, imobilul şi-a păstrat în linii mari aspectul iniţial, dar este în continuă degradare (vezi fotografiile alăturate).
Aducîndu-Vă la cunoştinţă datele de mai sus, ţin să atrag atenţia, că această problemă ce preocupă la modul serios, deja de cîteva decenii, păturile conştiente ale societăţii, trebuie soluționată în regim de urgenţă prin restituirea casei artistului culturii naţionale și transformarea ei în Muzeul Memorial „Alexandru Plămădeală”.
Chestiunea, să se știe, este de o stringentă actualitate, iar momentul este oportun, deaceea, în opinia mea, soluţionarea ei constructivă a ajuns să fie, azi, un imperativ al politicii de stat, or, nedorinţa de implicare a factorilor de decizie de toate nivelele, de care s-a dat dovadă pînă acum, nu-şi mai poate găsi nici un fel de justificare. În condiţiile în care Chişinăul, capitala statului suveran şi independent Republica Moldova, recunoscut ca atare pe întregul mapamond şi admis în mod legitim şi cu drepturi depline în concertul ţărilor lumii, tratarea cu indiferență a patrimoniului cultural naţional, nemijlocit a casei sculptorului Alexandru Plămădeală, promovarea la nesfîrşit a politicii tergiversărilor, cultivarea în continuare a unei atitudini care vine în contradicţie cu acest deziderat major, este echivalentă cu un act de laşitate, cu o faptă de rea-credință. Şi, cu siguranţă, în acest caz, societatea va şti să aprecieze la justa valoare, să amendeze, altfel zis, nedorința de implicare, calificîndu-o drept ipocrizie și impostură, drept lipsă de voinţă, nu doar de discernămînt.
Mi-am permis să abordez chestiunea în mod public și tranşant, deoarece starea de lucruri la care s-a ajuns în cazul vizat aici, cel al casei sculptorului Alexandru Plămădeală, este de-a dreptul ieșită din comun, iar soluţiile ce se impun vizează nemijlocit și exclusiv buna-credință și eficiența autorităților de stat de cel mai înalt nivel ale Republicii Moldova, dimensiunea profesională și etică a activității lor, dar care lezează demnitatea întregului popor al Moldovei.
Adăuga comentariu