Șapte reguli ale încetinirii. Cum învățăm să ne odihnim cu adevărat

Ritmul vieții azi este așa de alert, că omul nu mai poate ține pasul. Trebuie să le reușească pe toate: munca, familia, casa, prietenii, pasiunile, autodezvoltarea – grăbindu-ne de la una la alta, la un moment dat ne trezim privind în gol, arși de abundența diverselor activități și lipsa timpului pentru odihnă și relaxare. În locul muncii – o pauză interminabilă, în locul odihnei – neliniștea pentru treburile care au rămas nefăcute. Toate acestea provin din incapacitatea de a încetini și a ne odihni. Cum să luptăm cu acest fenomen ne relatează Anastasia Lejacova.

Nevroza de week-end

Psihiatrul austriac Viktor Frankl a numit starea descrisă ”nevroză de week-end”. Persoanele care suferă de această boală nu știu să se odihnească adecvat, nu se pot odihni suficient și nu pot acumula puteri pentru muncă. Deseori ele nu știu ce vor, de ce au nevoie pentru a se relaxa la moment. Unii nici nu conștientizează ce îi pasionează, ce gen de activitate , în afară de cea de muncă, le este de preferat, și nu simt că au atins punctul critic al surmenării.

Nevroza de week-end ne impune să vizionăm zile în șir telenovele sau să navigăm pe rețelele sociale, ceea ce este doar iluzia unei relaxări: parcă nu am făcut nimic, și parcă ne-am relaxat, dar creierul nostru nu ar fi de acord, căci în acest răstimp el așa și nu și-a recăpătat energia.

Nevroza de week-end crește din cultul productivității și a funcționalității. Nu ne mai putem permite să stăm pur și simplu culcați fără a face ceva (adică, deloc) pentru că riscăm să fim catalogați drept niște pierde-vară și leneși. Anume de aceea, în loc să ne întindem, noi luăm smartphone-ul și încercăm mereu să petrecem timpul ”cu folos”. Deși, nu doar din acest motiv. Carl Honore, autorul uneia dintre cele mai celebre cărți despre slow life, pune o întrebare foarte simplă: «Demult ați avut un con-drumeț, care în timpul călătoriei pur și simplu privește pe fereastră ?»Noi nu ne putem permite o odihnă ”pasivă” (să stai întins în cadă, să ieși la o plimbare, să privești prin fereastra autobuzului ), căci atunci nu vom ține pasul cu cei din jur, care studiază trei limbi, vizitează sala de sport, mai și reușesc să aibă grijă de sine, de copii, de cățel, să mai și muncească, să mai și facă menajul. Și odihna trebuie să fie cu folos. Dar este oare folositoare o astfel de odihnă?

Activitatea creierului nostru este permanentă, de aceea chiar și în timp ce pur și simplu răsfoim tic-tocul, noi doar credem că ne odihnim: creierul nu-și pierde din activitate, absorbind noi și noi informații.

Iar din acestea avem în abundență azi: de la informațiile necesare în procesul de muncă sau studii , zilele de naștere ale prietenilor și rudelor la paginile web, conținutul rețelelor sociale și publicitate – toate acestea bietul nostru creier le absoarbe și le procesează în fiece minut, irosind aceeași cantitate de energie pentru asimilarea informației potențial importante, dar și a celei total inutile. Cum să-i dăm și lui un răgaz pentru odihnă?

Cum să începi încetinirea chiar de azi?

Pentru a aduce în viața noastră un plus de meditativitate și a-i încetini ritmul, nu-i neapărat să mergi în Tibet . E suficient să-ți modifici unele deprinderi și să încerci să observi cum anume îți petreci timpul. Ritmul vieții va deveni mult mai lent mai așezat, dacă:

Vei înceta să faci mai multe treburi odată

Mulți dintre noi s-au deprins să trăiască în regim de soluționare a mai multor sarcini. Asta ne ajută să economisim timp, să reușim mai multe, să fim mai productivi, la urma urmei. Da, acest regim este nociv nu întotdeauna – doar în caz că încercăm să îndeplinim concomitent lucrări similare. Spre exemplu, dacă citim concomitent două articole, cel mai probabil nu vom asimila informațiile ambelor. Așa este făcut creierul nostru: dacă ocupăm aceeași porțiune a lui cu mai multe sarcini, îl supraîncărcăm. Dar dacă ascultăm un podcast în timp ce facem curățenie, probleme nu trebuie să apară, deoarece în îndeplinirea acestor două sarcini au fost implicate diferite sectoare ale creierului. Unde mai pui, în acest caz nu este vorba despre productivitatea sau securitatea noastră. Dar trebuie să ținem minte, că regimul de soluționare a mai multor sarcini, inclus 24/7, nu ne sporește starea de bine și productivitatea.

Este imposibil să faci mai multe lucruri dintr-o dată: vorbind despre un număr mare de sarcini, ne referim la trecerea permanentă de la una la alta (ceea ce doar îndepărtează finisarea ambelor), nu executarea lor concomitentă.

Unde mai pui, că regimul permanent de îndeplinire a unui număr mare de sarcini duce la epuizare, la lucru necalitativ și istovire fiziologică.

La Londra, a fost efectuat un studiu, în rezultatul căruia savanții au ajuns la concluzia că regimul mai multor sarcini reduce IQ - ul persoanei așa, de parcă aceasta nu a dormit un timp îndelungat sau a fumat sistematic marijuană. În plus, sarcinile numeroase sporesc producerea de cortizon, hormonul stresului, obosind și mai mult organismul.

Încercați să urmăriți timpul de care ați avut nevoie pentru a îndeplini mai multe sarcini concomitent, și cel de care ați avut nevoie pentru a le îndeplini consecutiv. Evaluați calitatea lucrului făcut în ambele cazuri. Rezultatele vă vor uimi.

Vei începe să observi timpul petrecut în smartphone și cu ce anume ai fost ocupat

Doar leneșul (și nu cititorul supra-productiv, nu-i așa?) nu cunoaște despre atracția obsedantă pentru gadgeturi. Răsfoim paginile rețelelor sociale, visăm să le răsfoim pe toate deși știm că ele nu au capăt; verificăm poșta de zeci de ori pe zi, de frică să nu scăpăm o scrisoare importantă sau să nu răspundem la timp; cerem zile libere pentru a răspunde la mesajele și apelurile de la serviciu, deoarece credem că fără noi acolo toate vor arde cu pară albastră. Iar de suprasolicitarea emoțională, provocată de toate acestea, ne salvează jocurile de genul Candy Crush. Culori vii, bomboane și cristale ce explodează mereu, titre de încurajare stimulează producerea acestui hormon și reduc nivelul stresului. Cunoaștem cazuri , în care persoana dependentă de joc irosește pentru el ore în șir, în timp ce viața de zi cu zi, inclusiv igiena personală, trece pentru ea pe planul secund.

Igiena informațională vă va ajuta să scăpați de abuzurile de gadgeturi — atitudinea critică față de informația obținută și izolarea deplină de informația inutilă. Spre exemplu:

• reglementați timpul petrecut în internet: deschideți rețelele sociale și poșta doar în scopuri concrete și părăsiți-le imediat cum ați găsit cele căutate;
• reduceți timpul de citire a știrilor, limitați-vă doar la digest-ul publicației care vă insuflă încredere: asta va reduce nivelul neliniștii, fa filtra informația esențială și vă va ajuta să evitați zgomotul informațional ;
• examinați-vă abonamentele: aceste pagini chiar prezintă interes pentru dvs.? Le vizitați cu regularitate, sau nu ați mai fost pe ele de un an? Eliminați paginile și grupurile inutile, și atunci vă va apare doar cele ce vă interesează cu adevărat;
• instalați un blocaj pentru publicitate;
• organizați zile în care să nu accesați rețeaua deloc. În aceste zile puteți elimina din telefon aplicațiile iritante sau să ieșiți în afara orașului, unde nu există conexiune.

Vei încerca să meditezi

Meditarea este o ocupație extrem de interesantă. Multă lume crede că a medita înseamnă să nu reflectezi realitatea un timp oarecare. Dar este imposibil, căci creierul nostru, care funcționează 24/7 fără întrerupere, zile libere sau epuizare, nu este în stare să nu reflecteze. Dar în procesul de meditare este pe puterile noastre să-i încetinim activitatea, să ne depărtăm de fluxul ideilor.

Una dintre cărțile utile la această temă este «8 minute de meditație» de Victor Davis. Autorul recomandă : fixează timer-ul la 8 minute, fă-te comod și observă. Cartea oferă diverse metode de meditare, diverse obiecte asupra cărora îți poți concentra atenția: propria respirație, sunete, imagini vizuale, senzații etc. Evident, și fluxul de idei ale unui creier neliniștit. Acesta nu poate fi anulat, de el doar te poți îndepărta pe perioada practicii.

Poți medita oricum. Nicăieri în munți nu șede un înțelept, care știe cum e corect să o faci. Principalul e să o faci sistematic și perseverent.

Doar așa vei putea elabora propria metodă de meditare, care te va influența benefic. Posibil că înainte ca meditarea să-ți devină o rutină, o vei abandona de mai multe ori. E ceva normal. Creierul va activa mecanismele reacției la transformări în propriul regim de funcționare și te va abate din drum. Reacțiile de apărare ale creierului te ajută să te protejezi de pericolele care, crede el, te pasc la fiece pas imediat cum intervin careva schimbări în viață. Creierului nu-i place dacă ieși din zona de confort. Cu timpul însă, el poate vedea părțile pozitive ale meditației, și se va conforma. Concomitent, va dispare și neliniștea ta.

Vei înceta să economisești timpul pentru ca ulterior să-l ucizi

Este flagelul omului contemporan. Mereu încearcă să optimizeze procesele, pentru a se isprăvi mai repede. Iar apoi, cum se zice, ucide timpul. De parcă timpul nostru se împarte în funcțional și inutil. Dacă stăm să cugetăm, este o absurditate. E suficient să încerci să-și concentrezi atenția asupra fiecărei sarcini pe care o îndeplinești: te speli pe dinți, speli vesela, torni ceai în cană –acțiuni simple, la fel de importante ca scrierea unei teze, un antrenament sau studierea unei limbi străine. Totul depinde de gradul de concentrare. Dacă fiecare dintre acțiunile efectuate va fi importantă, va dispare senzația că viața îți trece pe alături.

Dar dacă contemporanul nostru se află într-un moment, el nu-l observă, este o infinitate viciată de momente, o amnezie în raport cu timpul, care zboară azi așa de repede, că omul se îneacă în acest flux vertiginos.

Spre exemplu, încerci să scurtezi maxim timpul drumului de la serviciu spre casă. Ai posibilitatea să mergi pe jos, dar ei transportul, ai posibilitatea să te plimbi în parc, dar o ei pe scurtături, pentru că așa va fi mai repede. Deși plimbările pe jos după o zi de muncă te ajută să privești în jur. La volan și în transportul public rareori ai această posibilitate. Și în general, ne-am deprins cu comoditatea mișcării rapide, de aceea chiar și o singură stație preferăm să o parcurgem cu autobuzul, nu pe jos. Da unde ne grăbim? Da, acasă există destule treburi. Însă chiar dacă ele nu există, noi oricum ne grăbim acasă. Nu reușim să trecem de la regimul de muncă la cel ”post-muncă”. Și nu reușim să schimbăm rolul social, din manager să ne transformăm în om. Dispoziția ”de muncă” (nu întotdeauna bună) a aducem acasă și o așezăm alături, la cină. Avem nevoie de ceva timp pentru a ne comuta. Nu-i vorba să ne comutăm la noi înșine, oameni autosuficienți cu propriile dorințe, printre care la sigur este și cea a unui fel de impasibilitate: din păcate, acest lux nu este disponibil pentru fiecare nici în timpul liber. E ca și în cazul sarcinilor multiple: reușești bine doar dacă faci un singur lucru.

Vei încerca să vizionezi un film lent sau să citești un roman

Ne-am obișnuit că în filme există o concentrare mare a evenimentelor. Pe ecran, în două ore intriga filmului și montajul poate încadra zile, luni și chiar ani. Și dacă vizionăm un film, în care nu are loc nimic esențial, important cu adevărat? Un film în care cap-coadă, fără un montaj, vedem o cină în familie sau o simplă mișcare a obiectelor de la un capăt al cadrului spre altul.

Asemenea filme contribuie perfect la încetinire, ele scufundă spectatorul într-o stare de contemplare (uneori într-un somn, ceea ce la fel este normal).

Pentru filmul lent este caracteristică lipsa montajului , caracterul static sau mișcarea minimă a camerei, intriga lipsită de evenimente, deseori – imaginile pitorești.

Cinematografia de acest fel este ideală pentru a descărca privirea și a oferi o pauză creierului, care de obicei lucrează într-un ritm frenetic.

Cititul unor opere mari, la fel, contribuie la concentrarea atenției. Trebuie să urmărești linia de subiect, să memorizezi numeroasele personaje, să ții în minte evenimentele anterioare și să le legi de cele ulterioare. Toate acestea necesită o concentrare mult mai mare ca cea necesară citirii unei note pe o rețea socială sau unei lecturi mai îndelungate. În adnotările unor articole se indică timpul de care utilizatorul va avea nevoie pentru a le citi. Pentru că în prezent timpul este resursa, nu banii. Timpul și atenția noastră costă cel mai scump, și pentru a le capta creatorii contentului încheie cu utilizatorii asemenea ”tranzacții”. Azi omul nu citește mult la una și aceeași temă, și dacă vede că studierea unui material potențial util îi va lua doar 3–5 minute, îl va deschide neapărat , dar nu va fi dispus să irosească pentru el mai mult timp. Tolstoi, Hugo, Flaubert, Scott - ei nu vor încheia tranzacții de acest fel.

Vei accepta și vei îndrăgi propriul corp și vei forma o cultură a alimentației

Desigur, să înfuleci un burgher din mers este mai repede ca să te scoli mai devreme, să gătești ceva și să ai ce lua cu tine . Dar dacă seara încerci să-ți amintești gustul acelui burgher, cel mai probabil nu vei reuși.

Adesea, omul contemporan tratează alimentația cu nepăsare. Putem sta flămînzi ziulica întreagă, și să percepem acest lucru doar seara, înghițind tot ce găsim în frigider. Deseori îmbucăm în compania gadgeturilor și nici nu știm de ce ne-ar fi poftă, de fapt. Multă lume tratează alimentarea ca pe o procedură ordinară, care nu merită atenție. Uneori aceiași atitudine o are și față de somn. Nici pentru una, nici pentru alta nu există destul timp. Însă aceste procese fac parte din componentele principale ale vieții. Ce poate fi mai important, dacă vorbim despre lucrurile care ne mențin productivi și plini de energie? Există noțiunea de alimentație intuitivă.

Principalele principii ale ei:

• Mănîncă cînd ți-e foame, oprește-te cînd ești sătul. Percepe semnalele corpului tău privind sațietatea, ni tot felul de «încă o linguriță pentru mama, pentru tata», «nu lăsăm nimic în farfurie », «de companie» sau «așa de mult am lucrat, am luat masa doar la ora cinci ». Toate acestea-s forme de violență alimentară, de care trebuie să uiți.
• Nu mai împărți alimentele în «folositoare» și «dăunătoare». Dacă la moment vrei să guști un tort nu foarte folositor, nu face să te îneci cu hrișcă și piept de pasăre. O bucățică de tort nu-ți va adăuga greutate. Dar supraalimentarea obsedantă, provocată de restricțiile alimentare îndelungate, o va face. Dar înainte de a servi tortul întreabă-te: «Chiar în vreau?» Poate, vrei doar să mănînci repede, poate ai obosit la serviciu și vrei să reduci din stres și oboseală? În acest caz tortul nu este un scop în sine, ci o modalitate pentru a amorți emoțiile negative. Și atunci nu este vorba despre el, da despre căutarea unor metode mai adecvate de combatere a emoțiilor negative. Iar dacă la întrebarea pusă răspunzi cu un ”da” ferm, fără careva remușcări și îndoieli mergi după bucata de tort dorită.
• Nu te alimenta «din inerție». Întreabă-te ce vrei să îmbuci în această clipă?Ce temperatură să aibă bucatele? Ce textură? Ce gust? În fiecare zi putem dori altceva, și este normal să fie așa. Mai ales că în acest fel organismul semnalizează lipsa unor microelemente. Dacă ți-i gustul de spanac, broccoli, halva sau orice bucate exotice, pe care nu le-ați apreciat anterior, ascultați organismul:poate, el are nevoie să completeze rezervele de careva elemente. În acest sens copiii, care moaie cașcavalul în dulceață, sau graviduțele care devorează castraveți murați cu înghețată, kiwi sau maioneză, etc. , reprezintă cei mai buni gurmanzi intuitivi: organismul lor este liber de stereotipuri alimentare, ei savurează ceea ce-și doresc cu adevărat.
• Nu te învinui pentru cele ce ai mîncat. Este, probabil, cel mai important punct. În locul sentimentului neproductiv de vină pentru ciocolata devorată, încearcă să reflectezi asupra faptului. Cum a apărut dorința respectivă? Îți amintești cum ai înghițit-o, sau a fost așa de repede că nici gustul nu l-ai simțit? Îți amintești gustul? De ce ai luat-o toată, și nu doar o bucățică? Răspunsurile la aceste întrebări te vor ajuta să-ți înțelegi mai bine dorințele și să dezvolți relații sănătoase cu alimentația. Da sentimentul de vinovăție te plasează în cercul vicios : am consumat - mi-e rușine – am consumat din nou pentru a anihila sentimentul de rușine, și tot așa la infinit.
• Să conștientizezi hrana. Să nu mai îmbuci în fugă, în compania gadgeturilor. Să rezervi pauzei de masă cele 20 de minute necesare, în care te vei preocupa doar de bucatele savurate. 20 de minute în care vei reuși să simți gustul bucatelor, textura lor și propriile emoții în timp ce le consumi.

Îți permiți să stai culcat

E foarte important să-ți spui: «Pot să fac ceea ce doresc, și să nu fac ceea ce nu doresc ». Cel puțin, în chestiunile ce țin de timpul tău liber. Este important să nu te acuzi pentru că nu faci nimic. Să te iubești chiar dacă ești total neproductiv. Este important să simți necesitatea de a te odihni. Dacă ai obosit, înseamnă că ai obosit și nu-i nevoie să faci careva comentarii la temă – doar să nu ofensezi pe cineva. Este vorba despre limitele tale.

Orice am face, ne vom întreba mereu ce vom face mai departe, sau dacă am îndeplinit bine sarcinile curente. Rareori ne concentrăm atenția asupra rutinei casnice, cum ar fi spălatul veselei. Ai simțit cum curge apa, ai auzit sunetul unei farfurii spălate? Practicile de încetinire vor intra lejer în viața noastră, dacă în timp se spălăm vesela vom conștientiza la un moment dat, că nu întîrziem doar atunci, cînd nu ne grăbim nicăieri .