Metamorfozele politice și adevăratul viitor neutru al Moldovei

Patria mea este o creație geopolitică frumoasă și, în același timp, nefericită. S-ar părea că a fost creată pentru a aduce bucurie cetățenilor săi, dar, în realitate, este supusă în mod constant suferințelor destinului său geopolitic. Este greu să crești la o răscruce de civilizații, dar și mai greu este să fii o țară neutră la răscrucea acestor civilizații și a unor puternici actori mondiali, imperii, mari puteri și pur și simplu să te afli în vîrtejul nesfîrșit al destinului istoric.

La veșnica răscruce a civilizațiilor

Destinul înseamnă timp, se spune în multe tradiții orientale, dar timpul nu este omogen. El aduce fie bucurii și succese, ca pe vremea lui Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, fie înfrîngeri ca pe vremea lui Vasile Lupu sau Dimitrie Cantemir. Asta este istoria și geopolitica, pentru că a trăi, fie pentru o persoană, fie pentru un stat, înseamnă a lupta. A lupta pentru destinul tău, pentru locul tău sub soare, pentru dreptul de a fi liber și independent.

În acest sens, deosebit de greu le este statelor situate în puncte geopolitice importante și la răscruce de culturi și civilizații. Din astfel de state face parte și Moldova, iar anterior Principatul Moldovei. Întotdeauna am fost înconjurați de jucători puternici la nivel mondial și, ca să spunem lucrurilor pe nume, de oponenții noștri. Am luptat cu tătarii, cu Hoarda Nogai, am luptat cu Polonia și Ungaria, dar uneori am făcut parte din alianțe, am fost tributarii și finanțatorii lor, am fost învinși și i-am învins pe cîmpurile de luptă.

Mai tîrziu, a încercat să ne distrugă independența și autonomia Poarta Otomană, ocupanta marelui Bizanț. A existat o perioadă, între 1453 și 1470 (anul în care ne-am ridicat pe rîul Ugra), cînd eram singura fortăreață a lumii ortodoxe și, dacă privim mai larg, singura fortăreață a creștinismului în Europa de sud-est. Ne-au propus prietenie Marea Persie, Imperiul Trapezuntului, Principatul Mangup, pe care l-am eliberat de tătari și turci pentru o vreme și l-am oferit prințului Alexandru, trimițînd acolo o flotă de 300 de nave. Noi controlam prin Akkerman toată coasta de nord a regiunii Mării Negre, de la gurile Dunării, Pocuția, Transilvania și Maramureș pînă la Marea Neagră. Am patronat Athosul, republica monahală ortodoxă, copii ai Fecioarei Maria, le-am oferit bani, mănăstiri, pînă cînd, după moartea marii ducese de Tver, mama țareviciului Rusiei Moscovite, Dmitri - Elena Voloșanca - am fost trădați și am rămas singuri în fața lumii islamice și Porții Otomane, a tătarilor și altor dușmani ai lumii ortodoxe. Am fost nevoiți să ne predăm și să recunoaștem suzeranitatea. Dar națiunea noastră, țara noastră nu a pierit, ea a luptat și a opus rezistență ocupanților și străinilor.

Apoi au existat etape de renaștere. Republica Democrată Moldovenească, Moldova Sovietică și Republica Moldova independentă. Am experimentat confruntarea civilă și am decis să nu-i chinuim pe frații unui alt popor. Am ales neutralitatea. Am trăit sărăcăcios, dar liniștit, lăsînd în pace vecinii și, aflîndu-ne la răscrucea civilizațiilor, am încercat să găsim un limbaj comun cu toți vecinii noștri, apropiați și îndepărtați. Neutralitatea a devenit esența destinului nostru. Ne-am concentrat pe economie și cultură, pe renașterea valorilor naționale și a memoriei noastre istorice. Ne-am găsit locul atît în Vest, cît și în Est, dobîndind o cale independentă și neutră.

Lumea deja ia foc

În prezent, lumea se schimbă foarte repede și se pare că intră în nebunia unei noi confruntări geopolitice - confruntarea dintre Occident și Orient. Iar nouă ni se propune să intrăm în acest masacru nebunesc, creat cu abilitate și în mod artificial de cei care pregătesc un conflict apocaliptic și escatologic, al cărui scop este Haosul total, Haosul mondial și un nou sacrificiu escatologic. Și el deja are loc. Are loc sub ochii noștri, pentru că ceea ce se întîmplă astăzi este un sacrificiu și o distrugere a civilizației albe. Cine ne-a tîrît în aceasta este o temă pentru un alt studiu, dar omul este deja pe cruce, pe focul escatologic. După aceasta, cale de întoarcere nu va mai exista, este imposibil, de neconceput să revenim la început!

Marele clasic al literaturii engleze Somerset Maugham a spus cîndva: "Răbdarea este un alt nume al indiferenței". Aceasta este esența a ceea ce se întîmplă în lumea de astăzi, iar întreaga lume ia foc sub ochii noștri. În viitor, focul se va aprinde și în alte părți ale lumii, pentru că sîntem atrași în ultimul, cel mai important, masacru.

Vedem cum se confruntă Occidentul și Orientul. Dar aceasta este doar ziua de azi, dar va fi și mîine, iar atunci ar putea lua foc întreaga lume. Fiți pregătiți pentru aceasta, domnilor, pentru că miza va fi prea mare. Dar, între timp, nouă, o țară neutră, ni se propune să intrăm în acest joc, în care nu sîntem parte a confruntării, în care nu sîntem parte a conflictului, în care nu avem interese geopolitice și istorice. Fiți atenți cît mai este timp, pînî cînd spre casa voastră nu zboară rachete, cît mai aveți timp pentru bucuria de a filozofa și de a gîndi. Apoi nu veți avea astfel de realități și oportunități. Apoi va fi sînge, sudoare și lacrimi!

O soluție inofensivă?

Așadar, care este motivul și ce mă face să exprim aceste gînduri triste?

Astăzi există anumite forțe care vor să ne atragă într-un conflict. Și nu doar într-un conflict, ci un conflict care mîine-poimîine se va transforma într-o confruntare globală. Avem nevoie de așa ceva?! Noi nu sîntem o parte interesată în această confruntare, nu facem parte din ea. Da, avem interese, dar interesele noastre nu fac parte din război și nu rezultă din victoriile sau înfrîngerile acestuia. Pentru numele lui Dumnezeu, domnilor! Nu sîntem pe Marte. Ne aflăm în mijlocul unei confruntări de culturi și civilizații.

Dacă îmi vor spune: "Există bine și rău și nu poți fi în afara acestei lupte", eu le voi răspunde: "Lăsați-ne pe noi să hotărîm ce înseamnă pentru noi principii morale. Ce definiți voi ca fiind bine și rău? Poate distrugerea culturii umane, a tradițiilor, a valorilor creștine, umaniste și familiale sau prăbușirea statului nostru aflat la răscrucea civilizațiilor! Ce ne spuneți? Ce încercați să ne demonstrați? Voi, care ați apărut pe lume cu o clipă în urmă, la scara timpului istoric. Pitici istorici, trebuie să înțelegeți, noi avem 650 de ani, iar dacă luăm Dacia, Burebista și Decebal, atunci două mii cinci sute de ani! Ne insuflați lucruri care nu sînt specifice conștiinței lumii tradiționale și omului tradițional. Trebuie să înțelegeți: "...marile adevăruri sînt prea importante pentru a fi noi".

Cu toate acestea, aceste mari adevăruri reprezintă esența existenței tradiționale a omului și a societății. Dar marile adevăruri nu sînt forme de pervertire a esenței existenței umane! Nu sînt forme de pervertire a esenței omului, a familiei, societății și tradițiilor sale.

Dar să ne întoarcem la esență. La Moldova noastră. Și să vorbim despre ce mi-a provocat îngrijorarea.

Nu demult, președintele Franței, o țară pe care o iubesc și o admir, a alarmat societatea noastră cu o altă declarație interesantă. În primul rînd, președintele Macron și-a alarmat aliații din NATO spunînd, la sfîrșitul lunii februarie, că nu exclude trimiterea de trupe în Ucraina. Peste o săptămînă i-a învinuit chiar de lașitate. Macron a luat măsuri radicale și față de Armenia și Moldova, pe care Moscova le consideră de mult timp teritoriile sale de influență. Atunci și-a anunțat intenția de a deschide o misiune permanentă de apărare la Chișinău. Iar aceasta, potrivit lui Macron, este doar prima etapă a punerii în aplicare a unui acord de cooperare în materie de securitate, pe fondul amenințării tot mai mari din partea Rusiei.

Acest lucru s-a întîmplat în timpul recentei vizite a președintelui Moldovei, Maia Sandu în Franța, în cadrul căreia omologul său Emmanuel Macron a primit-o la Palatul Elysee din Paris.

În discursul său, Macron a felicitat-o pe Maia Sandu, care a semnat reforme în țara sa în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană (UE). Afirmînd că, consecințele războiului dintre Rusia și Ucraina continuă să destabilizeze Europa și în special Republica Moldova, el a spus: "Moldova s-a confruntat cu încălcări inacceptabile ale spațiului său aerian de către drone și rachete rusești". Macron a dat de înțeles că țara sa și UE, în colaborare cu Republica Moldova, vor să obțină "destinul acesteia în Europa". El a spus că Franța va contribui la consolidarea suveranității și securității Republicii Moldova. Macron a mai spus că, în cadrul unui acord de cooperare în domeniul apărării între cele două țări, în următoarele luni, în capitala Moldovei – Chișinău, va fi deschis oficiul unui atașat militar. Președintele Franței a spus că acest atașat va contribui la consolidarea relațiilor dintre cele două țări și că vor fi semnate noi acorduri cu Republica Moldova în diferite domenii, cum ar fi lupta împotriva dezinformării și a atacurilor cibernetice. La rîndul său, președintele Moldovei, Maia Sandu și-a exprimat satisfacția de a se afla la Paris și a spus că Franța este unul dintre cei mai mari susținători ai Republicii Moldova.

La prima vedere, totul aici este inocent și inofensiv. O mare putere are grijă de o țară mică. Totul este normal, dacă nu uităm de statutul nostru de neutralitate, pe care îl menținem de mai bine de treizeci de ani.

Acestea nu sînt jocurile noastre!

Este timpul ca societatea noastră să se gîndească: avem nevoie de neutralitate și dacă o vom menține în viitor. Este timpul să ne gîndim la ce înseamnă neutralitatea și să îi studiem esența. Eu, de exemplu, nu-mi pot imagina ca Elveția să acționeze în rolul pe care îl avem noi acum. Imaginați-vă că această țară găzduiește o misiune militară a SUA sau a RPC. Acest lucru este imposibil în afara structurilor ambasadelor. Pentru că acolo există o neutralitate adevărată și efectivă. Iar noi arătăm ca niște clovni politici. Nu mai putem continua așa! Și asta nu depinde de faptul că sîntem în Vest sau în Est. Eu cred că sîntem europeni, sîntem cu toții moldoveni, ruși, ucraineni, belaruși, găgăuzi, bulgari....

Cu toate acestea, a fi european nu înseamnă să te implici în jocuri de război. Trebuie să înțelegem și să conștientizăm acest lucru. Trebuie să ne gîndim la calea noastră politică viitoare și să nu ne pomenim într-o situație prostească, dar în viitor ea ar putea deveni anume așa. Nu avem nevoie de jocuri de război, deoarece niciuna dintre părțile implicate în conflict nu ne amenință și cred că nu ne va amenința. Acest lucru este adevărat, deoarece nici noi nu amenințăm pe nimeni și nu avem pretenții teritoriale față de nimeni. Noi avem nevoie să facem ordine în societate și să construim poduri acolo unde demult trebuiau construite.

Cu toate acestea, ce trebuie să facem acum? În primul rînd: Să ne consolidăm neutralitatea. În al doilea rînd: să declarăm despre statutul său veșnic și de neatins. În al treilea rînd: să nu ne lăsăm atrași în jocurile de război ale celor puternici. Dar principalul lucru este să începem să ne ocupăm de lumea noastră interioară și de unitatea noastră. Să dezvoltăm țara, economia, cultura și să îi consolidăm imaginea internațională. La fel cum fac Elveția, Liechtenstein și Austria.

Trebui să conștientizăm problemele noastre interne și să le rezolvăm nu prin cuvinte, ci prin fapte. Înțeleg problemele și grijile noastre. Multe lucruri încă nu s-au format la noi, dar principalul este că a început să dispară simțul nostru de responsabilitate și patriotism statal. Ceea ce este cu adevărat înspăimîntător este atitudinea disprețuitoare a multora dintre cetățenii și politicienii noștri față de patria lor. Devalorizarea sentimentelor patriotice, pe care nu le confund cu naționalismul, a ajuns la limită.

Să construim o casă pe pămîntul nostru natal

Astăzi ne aflăm la un punct de bifurcație, la o răscruce de drumuri. Fie vom forma un patriotism normal, viu și firesc, fie ne putem pierde cu adevărat statalitatea și identitatea. O atitudine neglijentă față de patrie și statul natal nu va duce la nimic bun. Trebuie ca fiecare dintre noi, la locul său, să dezvoltăm o imagine pozitivă a statului nostru, trebuie să luptăm pentru el și, cu fiecare fibră a sufletului nostru, să fim empatici față de problemele și greutățile sale. Sîntem o țară mică și, bineînțeles, ne este greu să cîștigăm greutate pe arena politică internațională. Dar există țări mici, precum Danemarca, Olanda sau Elveția, care au reușit să îi facă pe puternicii lumii să le respecte statalitatea. Elveția neutră a creat una dintre cele mai puternice economii din Europa, iar agricultura uimește prin productivitatea sa. Același lucru este valabil și pentru mica Olandă, care, timp de secole, metru cu metru a smuls bucăți de pămînt de la ocean. Aici, fiecare bucată de pământ este prețuită și de secole luptă cu asaltul fenomenelor maritime.

Dar noi? Noi avem pămînturi minunate și fertile. În perioada sovietică, republica noastră avea o bază industrială serioasă. Intelectualitatea noastră era la un nivel înalt. Chiar și astăzi, mulți reprezentanți ai generației mai în vîrstă au un nivel de educație care nu este mai mic decît cel al britanicilor sau americanilor. Dacă în America se formează personal specializat cu profil îngust, în țara noastră orice persoană cu studii superioare și secundare speciale înțelege cursul istoriei, cunoaște bazele filozofiei, culturii și cel puțin o limbă străină. Așa ceva nu există în SUA sau în Marea Britanie: un istoric, un specialist în cultura mayașă sau incașă poate să nu cunoască deloc istoria altor țări și să confunde Australia cu Austria.

Educația poporului nostru este capitalul nostru. Dar nouă ni se impun alte forme de educație. Programarea și calculatoarele au început să ocupe tinerii noștri mai mult decît studierea științelor fundamentale, naturale și umane. Cărțile dispar din bibliotecile noastre și, odată cu ele, memoria noastră istorică, cultura, poezia, literatura, iar anume aceste ramuri ale educației sînt cele care formează psihotipul național, sufletul poporului și fața sa istorică.

Trebuie să schimbăm în totalitate sistemul nostru de învățămînt și să readucem în școli și universități acele științe care modelează în om sentimentul de cetățean. Științele și cunoștințele care cultivă cultura și morala societății, care fac dintr-un individ un om cu majusculă, nu pe cineva care a ieșit în lume și nu s-a mai întors. Și atunci oamenii nu vor mai fugi din țara noastră și vor înțelege tot farmecul patriei noastre, toată mîndria istorică a moldovenilor. Credeți-mă, este mult mai ușor să-ți construiești o casă în țara ta natală decît pe un pământ străin. O casă în care să domnească pacea și liniștea.

Dar, pentru ca toate acestea să aibă loc, trebuie să înțelegem că sîntem o națiune normală, pașnică și stabilită istoric. Că sîntem un stat normal, cu tradiții istorice, că avem rădăcini și păstrăm memoria marilor fapte ale strămoșilor noștri. Că sîntem un pămînt sfînt, o perlă a Eurasiei. Am avut un trecut măreț și vom avea un viitor de succes.

Iată ce trebuie să facem și despre ce să ne amintim, asupra ce să lucrăm. Dar nu să ne implicăm în "neînțelegeri" internaționale, în jocurile de război ale celor puternici. Trebuie să ne construim propriul stat și să ne consolidăm neutralitatea. Acesta este principalul nostru motiv și scop. Aceasta este referința și sarcina noastră principală pentru următorii ani. Și atunci totul va fi bine la noi. Haideți să facem acest lucru în mod pașnic, prin muncă pașnică, și să formăm pacea și neutralitatea veșnică pe pămîntul nostru natal. Dar aici avem multe de făcut și mult de lucrat.

Veaceslav Matveev