Distrugerea stereotipurilor. Epicentre de fertilitate scăzută și zone de creștere, la care nimeni nu se aștepta

Puținele comunități, în care s-a păstrat creșterea demografică, vor avea avantaje importante în lupta pentru un loc sub soare, - crede Vladimir Timacov, autorul studiului. (Publicat cu prescurtări).

Faptul că populația planetei va crește tot mai lent, a fost prezis la hotarul dintre secolele XX și XXI . Însă nimeni nu s-a așteptat, că schimbările vor începe așa de repede. Natalitatea scade fulgerător în macroregiuni întregi, în unele cazuri refuzul de a procrea atinge dimensiuni de neimaginat. Concomitent, dispar stereotipurile – fertilitatea este ignorată acolo unde nu se aștepta nimeni, unde nu demult înfloreau familiile cu mulți copii. Puținele focare de renaștere demografică, de renaștere a activității familiale după o perioadă de depresie, apărute pe acest fundal, provoacă confuzie și complică pronosticurile pe termen lung. Analiza datelor prealabile privind natalitatea în a. 2023 oferă spațiu larg pentru cugetări și prezintă noi mistere pentru demografi și omenire în general

Nițică teorie. Principalul indicator al reproducerii

Destinatarul principal al informațiilor s-a deprins să evalueze situația în baza unor indicatori cantitativi: în țara dată există creștere sau descreștere? S-au născut mai mulți copii, sau mai puțini? Desigur, aceasta este important. Dar criteriul cel mai principial este un singur indicator de calitate, așa numitul TFC – coeficientul sumar de fertilitate (total fertility coefficient).

TFC permite să înțelegem ce număr de copii va naște o femeie obișnuită în timpul vieții, dacă status quo-ul, rata natalității în anul curent va fi același pe toată vârsta ei fertilă? Nu-I greu de presupus, că pentru procreare această femeie trebuie să nască cel puțin doi copii: unul pentru a se înlocui pe sine și altul pentru a-l înlocui pe partenerul de viață. În situația reală, evident, una poate îmbătrîni virgină, alta ca mamă eroină, dar în sumă vom obține numărul dorit, care va fi fie mai mare, fie mai mic de doi. Este logică, așa dar, concluzia: dacă TFC e mai mare de doi, următoarea generație o va depăși pe actuala, și societatea dată (poporul, tribul, națiunea civilă etc. ) va crește numeric, iar dacă TFC e mai mic de doi, urmașii nu-I vor înlocui pe predecesori în acest grup de oameni se va reduce.

În demografia profesionistă, la aceste calcule simple se adaugă două rectificări semnificative: una - proporția dintre băieței și fetițe; a doua - mortalitatea infantilă. Căci pentru reproducere trebuie înlocuite, în special, mamele (tata, la urma urmei, poate fi unul în mai multe familii, dar mama nu va putea naște ”în afară”, ea nu poate fi înlocuită cu ”resurse externe”). De aceea încălcarea proporțiilor în favoarea bărbaților creează dezechilibru, acest surplus trebuie scăzut din bilanț. Pentru procreare mai este foarte important ca nou-născuții să ajungă la maturitate, ca să poată ei înșiși deveni tați și mame – numai atunci ei vor putea înlocui generația părinților.

Pe scurt, cu aceste amendamente la reproducerea poporului, TFC trebuie să fie nu mai mic de 2,10-2,15 în țările dezvoltate cu o medicină eficientă, iar acolo unde mortalitatea infantilă încă mai este semnificativă, TFC care asigură înlocuirea generațiilor trebuie să fie 2,50 și mai mare. Putem spune că TFC este un fel de barometru al natalității. Așa cum meteorologii, privind la barometru, pot prezice un timp frumos chiar dacă cerul este acoperit cu nori, sau ploi puternice din senin, demografii cu ajutorul TFC văd viitorul apropiat al popoarelor, care poate fi foarte diferit de indicatorii cantitativi actuali. Azi un stat poate arăta ritmuri bune de creștere, dar dacă TFC al populației sale este sub nivelul reproducerii simple, este aproape ziua în care creșterea va fi înlocuită de o descreștere.

Ce spun calculele prealabile ale TFC pentru a. 2023, efectuate în baza datelor proaspete acumulate de serviciile naționale de statistică?

Noi zone ale crizei demografice

Ne-am obișnuit să credem că epicentrul mondial al depresiei demografice este Europa, fapt care a creat mituri despre inferioritatea reproductivă a religiei creștine și a rasei europene. Dar aflarea de scurtă durată a europenilor la coada ratingului mondial al natalității este depășită rapid. Astăzi în lume a apărut un șir de macroregiuni care au echivalat cu Europa și chiar au căzut mai jos de modestul nivel mediu-european.

Cea mai mică uimire o provoacă scăderea demografică în America de Sud, cea mai apropiată de Europa din punct de vedere civilizațional-cultural. Brazilia, gigantul care dă tonul pe continent, nu mai atinge reproducerea nici măcar a trei sferturi (generația copiilor este mai puțin de 75 % din generația părinților) și mai proastă este situația în Columbia, Argentina, Chile, Uruguay. Pe continent au rămas doar două țări, relativ puțin populate, în care TFC este mai mare de doi, adică o pereche medie de părinți are un schimb deplin,- Bolivia și Paraguay. Alarmează viteza cu care femeile din America Latină renunță la fericirea maternității: această tendință ia viteză de la mijlocul deceniului trecut și nu este clar ce profunzimi va atinge. Spre exemplu, Columbia care ne demult părea un meleag patriarhal al familiilor numeroase, în anul trecut a atins indicele 1,39, de odată și jumătate mai mic ca cel al reproducerii simple, și s-a redus simultan cu 15 sutimi.

O adevărată senzație trebuie să devină scăderea fără precedent a natalității în monarhiile petroliere din Golful Piersic, care au, s-ar părea, tot necesarul pentru a crea familii numeroase: și venituri mari pe cap de locuitor, și severa morală sharia. Totuși, aceste comunități arabe au ajuns azi la nivelul unor națiuni europene nu foarte de succes. Se creează impresia, că viața luxoasă este un fel de contraceptiv – chiar ți în țările în care contraceptivele tradiționale nu-s prea apreciate. Astfel, Arabia Saudită, Kuweit, Bahrain au o natalitate sub nivelul critic de 2,10-2,15. Dar anti-recordul absolut aparține Emiratelor, unde TFC în anul trecut nu a depășit 1,13. Asta înseamnă că, cu această abordare a reproductivității, următoarea generație a EAU va fi cam de două ori mai mică. Dar nici asta, arată statistica, nu este o limită. Cea mai inimaginabilă reducere a natalității, care amintește un „colaps”, o anihilare a populației, are loc în civilizația din Orientul Îndepărtat. În Singapore, Hong Kong, Taiwan numărul așteptat de copii deja este de două ori mai mic ca numărul părinților, iar în Coreea de Sud TFC a atins 0,72 – asta înseamnă a reducere triplă cu fiecare generație! Și în Singapore, și în Coreea natalitatea scade rapid, deși se pare că nu mai are unde scădea.

Giganți care scad și încetinesc

Pe acest fundal, China cu anti-recordul ei de 1,06 arată nu foarte rău. Dacă în Coreea și Singapore scăderea natalității a început mult înainte de pandemie, atunci în Chila prăbușirea bruscă era esplicată prin măsurile sanitare prea stricte din anii 2020-2021. Dar anularea restricțiilor încă nu a adus la realizarea planurilor parentale stopate în perioada carantinei. Dar pentru concluzii finale ar trebui să mai așteptăm un an. Deocamdată însă chinezii se pot mulțumi cu faptul că în a. 2023 TFC la ei nu a scăzut, încremenind la un nivel destul de mic pentru această țară. .

Totuși, demografii revizuiesc spre scădere pronosticurile privind populația RPC, și dacă acum niște ani se aștepta ca numărul chinezilor să de reducă la 780-790 milioane de oameni spre finele secolului, acum cel mai probabil nivel superior este cel de 720 de milioane. Să însemne asta că China cedează mult față de India, a cărei populație a și depășit-o pe cea chinezească și este în continua creștere? Da, India depășește ferm RPC și nimeni nu poate contesta poziția ei în clasamentul mondial. Dar e puțin probabil să atingă superioritatea dublă în raport cu China, prezisă de mulți experți.

Deși în India natalitatea încă este mai înaltă ca în regiunile enumerate de noi mai sus, și acolo ea a căzut mai jos de nivelul simplei reproduceri. Indicele TFC pentru anul trecut – 1,80 – este și el un anti-record pentru statul cu cea mai densă populație din lume. Deocamdată, populația Indiei continuă să crească din inerție, dar dacă tendința se va păstra, această superputere demografică care azi este unul dintre motoarele creșterii globale a populației, nu va mai contribui la creșterea populației pe planetă. Și dacă la finele a. 2023 populația Indiei era de 1 miliard 430 de milioane de oameni, spre finele secolului cel mai probabil ea se va reduce la 1 miliard.

Unica macroregiune, în care se păstrează potențialul creșterii de cel puțin două generații înainte, este Africa Tropicală. Dar și ea uimește prin viteza schimbărilor. Un șir întreg de țări, care la hotarul dintre secolele XX și XXI erau aproape de maximumul fiziologic posibil, timp de două decenii au atins indici reproductivi destul de moderați, care abia depășesc simpla reproducere. Este vorba despre Gabon (TFR = 2,82), Etiopia (2,74), Kenya (2,69). Această mișcare descendentă este condusă de Botswana (2,25) și Africa de Sud (1,88). După cum vedem, Republica Africa de Sud ar fi prima de pe continentul negru, care va intra într-o perioadă de contracție, dar nu mai devreme de jumătatea secolului. La polul opus ratingului african se află țările Sahel, care asigură o creștere a fiecărei generații de mai mult de două ori: Niger (5,92), Mali (5,44), Ciad (5,17) - dar și acolo numărul descendenților și dimensiunea familiilor sunt semnificativ reduse. În concluzie, putem observa că calculele precedente, care promiteau că numărul africanilor da depăși indicele de 4 miliarde, nu mai arată convingător. Dar că Africa va fi populată de peste 3 miliarde de oameni nu încape îndoială. Tendințele actuale obligă experții ONU să revizuiască cu regularitate spre dezavantaj pronosticurile pe termen lung privind populația planetei. E real să așteptăm, ca creșterea omenirii să înceteze deja la mijlocul secolului.

Totul vorbește despre aceea că spre a. 2050 un declin natural semnificativ va fi observat în Europa, dar și în Asia de Est și ambele Americi, și doar Africa Tropicală va continua să compenseze aceste pierderi demografice.

Lumea islamică pierde bonusurile demografice

Contemporanii noștri s-au depins să creadă că lumea Islamică este cea mai benefică demografic. Răuvoitorii ei vedeau în creșterea fulgerătoare a națiunilor musulmane un dușman periculos, iar admiratorii - un atu indestructibil în competiția cu adversarii lor. Dar azi exemplul monarhiilor petroliere din Golf ne arată că islamul nu mai este garantul natalității înalte. Cel puțin în trei zone ale conflictului civilizațional, în care radicalii musulmani contau pe avantajele reproductive ale comunităților lor, acest bonus a fost pierdut. Este vorba despre Palestina, Balcani și Transcaucazia.

Observatorii și anterior vorbeau despre rocada liderilor în competiția demografică a părților care luptă pentru Țara Sacră. Natalitatea israelienilor o depășește pe cea a vecinilor arabi deja de un deceniu, și asta nu mai este o știre fierbinte. Загрузка... Această preponderență a evreilor a fost atinsă datorită comunității de fundamentaliști religioși, care cu un zel deosebit au protejat tradiția de a avea mulți copii.

Dar senzația adevărată este decalajul apărut între musulmanii din Turcia, Azerbaidjan și Iran și vecinii lor creștini din Transcaucazia. Aici schimbarea liderilor s-a produs sub ochii noștri. Anul trecut a fost înregistrată o prăbușire bruscă a indicatorilor Azerbaidjanului (minus 10 sutimi) și creșterea celor armenești (plus 8 sutimi). O atare dinamică nu corelează cu rezultatele confruntării militar-politice a acestor țări, și demografii care nu găsesc explicații urmărind această neașteptată schimbare, se apără cu fraza celebră: cine nu are noroc la cărți, are noroc în dragoste.

Încă o comparație paradoxală, s-ar părea, din punctul de vedere al stereotipurilor existente: țările musulmane din Balcani – Albania și Bosnia, - au devenit outsideri demografici ai regiunii, și au cedat în fața tuturor vecinilor moștenitori ai tradiției creștine.

Căderea neuniformă a Europei. «Revenirea la propria orbită »

Asta nu înseamnă că țările creștine europene (acum mai degrabă post-creștine) arată ca o oază a bunăstării demografice. Majoritatea țărilor UE suportă o scădere a natalității. În mod repetat, este modificată poziția forțelor în funcție de mediul lor cultural și religios.

Acum jumătate de secol se credea că cele mai mari familii există în Europa de Sud, în Balcanii creștini și Mediterana catolică, iar Nordul protestant renunță la valorile familiale. Au urmat schimbări radicale. La începutul sec. XXI țările Scandinaviei au devenit lidere, acolo reducerea natalității s-a transformat într-o creștere neașteptată, iar Italia, Spania, Grecia ca și Balcanii slavi, devastați de euro-integrarea nereușită, s-au prăbușit profund. De aici unii observatori au concluzionat, că la lumea modern a valorilor occidentale se adaptează cel mai bine comunitățile protestante, pentru moștenitorii tradiției catolice e mai dificil, iar comunitățile moștenirii creștine suportă un stres ucigător. Însă această teorie, aparent convingătoare, este negată de noile trenduri

Primul lucru, observat la analiza datelor a 2023, este renașterea popoarelor ortodoxe în Balcani. Muntenegru, Serbia, Bulgaria fac parte din primii cinci lideri europeni, primele două țări sporesc în continuare natalitatea, ceea ce arată ca o rază de lumină în întunericul căderii demografice globale. Al doilea – Țările Balticii și Polonia devin outsideri. După anii două mii, națiunile baltice se scufundă într-o depresie demografică profundă, ritmul căreia depășește vizibil nivelul mediu european (TFC s-a redus în UE în a.2023 cu cca 0,07). Tragedia Ucrainei nu necesită comentarii, cu singură excepție – ultimul loc în Europa și unul dintre ultimele în lume (după «tigrii sterilizați din Orientul îndepărtat») această țară l-a ocupat încă înainte de începerea operațiunii militare speciale.
O atenție deosebită merită Polonia, care în anul trecut a pus încă un anti-record. Și asta în pofida celor mai aspre măsuri ale UE privind restricțiile de avort, prevăzute de legislația poloneză. Experiența poloneză subliniază încă odată, că în societatea modernă combaterea avorturilor este o obligație morală exclusivă, dar nu un instrument eficient al politicii demografice. Dacă femeile nu doresc să nască copii, ele vor găsi metode de a evita graviditatea, fără a ajunge să ucidă fătul.

Revenind la căutarea corelării între natalitate și tradiția religioasă, vedem că lucrurile din nou stau ca acum jumătate de secol: conduc țările ortodoxe (Serbia, Bulgaria, România), ceva mai jos – clusterul catolic (Franța, Irlanda, Croația, Ungaria), iar cele mai prospere națiuni protestante (Cehia, Suedia, Norvegia) pot pretinde doar la ”bronz” în această competiție. Deși nu există o legătură severă între rădăcinile religioase și TFC actual - la coada ratingului european vedem iarăși națiunile istoric ortodoxe (Ucraina, Cipru), și catolice (Lituania, Spania, Polonia).

Contra curentului

În condițiile reducerii accelerate și aproape globale a natalității, un interes deosebit prezintă regiunile în care statistica înregistrează fenomenul contrar – majorarea coeficientului de reproducere. În a. 2023în acest club al celor care merg «contra curentului» au nimerit mai multe țări. Printre ele le vom evidenția pe cele, în care sporirea TFC nu este o oscilație unică, observată pentru prima oară, ci un proces mai mult ori mai puțin stabil, observat pe parcursul mai multor ani în șir. Unde se află aceste insulițe de natalitate reînviată? ГÎN Europa de Vest – Portugalia, în Transcaucazia – Armenia, în Balcani – Serbia și Muntenegru. Campioni mondiali absoluți în domeniul renașterii demografice, au devenit Kazahstan și Uzbekistan. Din a. 2015, în Kazahstan TFC a crescut cu mai bine de 10%, de la 2,73 la 3,03. În Uzbekistan în general este înregistrată o creștere amețitoare , de la 2,49 la 3,52, adică de cca o data și jumătate! E dificil să explicăm acest fenomen, mai ales dacă ținem cont de faptul că în alte țări din Asia Mijlocie, Tadjikistan și Kirghizia, natalitatea nu crește. Poate, ascendența kazahă și uzbecă se datorează îmbinării unor factori favorabili: creșterea economică rapidă (în timp ce comunitățile încă nu au fost răsfățate de standardele înalte de consum); renașterea religioasă și revenirea compensatorie a unor atitudini încă neuitate față de familiile numeroase, după o scădere excesiv de bruscă a natalității în anii nouăzeci și zero.

***

În aceste circumstanțe, puținele comunități care vor menține vor obține avantaje în lupta pentru un loc sub soare. Deja este evident faptul, că în locul latino-americanizării Americii de Nord și islamizării Europei, în scurt timp va veni africanizarea unor spații vaste: aceeași Europă și Americă de Nord, plus America de Sud și Asia de Vest, posibil. Oameni veniți din Africa subsahariană vor popula din ce în ce mai mult o jumătate bună a planetei de ambele maluri ale Atlanticului, de la Cordilieri la India.

Nu este încă pe deplin clar care națiuni vor popula Asia de Est care se golește - candidatele de top pentru aprovizionarea cu imigranți, Filipinele și Indonezia din apropiere, își pierd ele însele ritmul.

Poate, densitatea înaltă a civilizației, obișnuită în Orientul Îndepărtat, va fi înlocuită cu una mai confortabilă, moderată. Al doilea epicentru al proceselor de migrație, deși mult mai modest ca Africa Neagră, va fi Asia Centrală (împreună cu Afganistanul). E logic să presupunem, că ținta principală a fluxurilor de migrație din această regiune va deveni spațiul post-sovietic, Rusia în special. Plus la asta, atractive pentru locuitorii Asiei Centrale pot deveni țările bogate și apropiate confesional ale Orientului Apropiat.

Din partea redacției. Pe cititorii noștri, desigur, îi interesează în special ce loc ocupă Republica Moldova în acest marș planetar al depopulării. Deocamdată, știrea bună este doar că în a. 2023 noi nu am intrat în top-cinci anti-lideri europeni. Adică, coeficientul sumar al natalității la noi este mai înalt ca cel din Ucraina, Polonia și Țările Baltice. Dar, reieșind din pronosticurile Countrymeters, care arată datele statistice și dinamica schimbării populației în diferite țări ale lumii, în a.2024 numărul locuitorilor RM se va reduce din nou, creșterea firească a populației va fi negativă, iar numărul sumar al persoanelor care părăsesc țara va depăși numărul persoanelor care intră în țară în scopul șederii pe termen lung. Adică, trebuie să avem grijă literalmente de fiecare om.