De ce fel de elite are nevoie Moldova și cum să le creștem? În căutarea «conștiinței națiunii»

Țin minte, o doamnă - deputată pe vremea în care Partidul liberal mai era reprezentat în parlament, în timpul unei discuții despre denumirea limbii de stat a spus: «Poporul nu poate decide cum se numește limba, asta o putem face doar noi, elitele ».

Partidul liberal demult nu mai este în parlament și în general nu se mai aude nimic despre el, doamna demult nu mai este deputată, numele ei l-au uitat toți și nu e clar cu ce se ocupă ea în prezent. Fără mandatul de deputat, a încetat să mai fie elită? Da poate nici nu a fost niciodată? În general – ce este o elită? Cine este în drept să se numească astfel? Încercăm să ne dumerim.

Cu siguranță ei sunt cel mai buni?

Termenul elită provine din franțuzescul élite - «ce e mai bun, select». În sociologie și politologie elită este numită totalitatea oamenilor care ocupă funcții suspuse în conducerea statului, a comunității statelor și a economiei.

În societate, există o ambiguitate în tratarea termenului «elită». De obicei, se evidențiază două abordări :

• Abordarea politică apreciază apartenența la elită reieșind din deținerea puterii reale sau a influenței asupra proceselor politice, indiferent de aprecierea calităților morale sau intelectuale ale unor sau altor indivizi.
• Abordarea valorică reiese din sensul inițial al noțiunii «elită» (adică «ce e mai bun»). Se presupune, că indivizii care fac parte din elită au un intelect, talent, aptitudini, competență mai înaltă, comparativ cu indicatorii medii ai unei societăți concrete.

În prezent, prevalează abordarea politică în tratarea termenului «elită», dat fiind că adepții abordării valorice nu au elaborat criterii sigure și verificabile privind apartenența la elită. Economiștii și politologii de azi aplică termenul «elită» pentru a indica grupurile care dețin puterea reală, indiferent de natura ei și de aprecierile etice ale comportamentului autorităților.

În afară de elitele în acțiune, mai există și așa zisele contra-elite, adică elite potențiale, care își propun schimbarea, rotația elitelor în acțiune, oferindu-se ca atare. Pentru a-și confirma pretențiile, contra-elitele propun societății sau scheme noi de administrare, sau noi modele comportamentale.

Prin natura formării, putem distinge nomenclatura și elita situațională. Componența nomenclaturii se formează conform principiului similar formării dinastiilor, sau prin demonstrarea de către succesori a loialității față de idealurile și principiile elitei existente. Concurența ideilor și soluțiilor în aceste condiții este redusă la minimum, și este, în fond, concurența autorității autorilor lor. Dar aici apare pericolul ca insolvența elitei să poată fi depistată doar cu prețul pierderii vitalității societății. Cea mai productivă este elita situațională, formată în clipele de cumpănă ale societății, în care elita care a existat anterior își pierde autoritatea. Pe acest fundal elita situațională se consolidează, își demonstrează utilitatea publică, fundamentează relevanța ideilor și soluțiilor propuse. Din punct de vedere istoric, cu timpul elita situațională se transformă în nomenclatură.

«Mîna invizibilă»

Deoarece, ca regulă, reprezentanții diferitor școli, culturi, viziuni și direcții au propriile ambiții, ei arareori, cu excepția cazurilor incontestabile, conferă cuiva titlul de elită. Elita politică este urmărită de toți, însă nu este clar hotarul dintre cei care «cu adevărat» iau deciziile cele mai importante, și elementele de statut vizibile . De exemplu, în majoritatea partidelor și mișcărilor politice deciziile le ia un grup limitat de persoane, dar cercetătorii îi consideră elită ”conducătoare” pe toți membrii parlamentelor, miniștrii și alți «deținători ai puterii» .

Împărțirea tipurilor de elite conducătoare (adică, cele care iau decizii-- cheie) în politice, financiare și militare, a fost propusă de omul de știință american Wright Mills în studiile sale din anii 1950.Există indicatori ce măsoară caracterul regimului politic în țările de la autocrație la democrație, ceea ce în mare parte reflectă și starea elitei. Societatea modernă pe de o parte poate fi democratică, pe de alta — poate ascunde în interior o elită politică, care va lua deciziile-cheie fără a ține cont de alegători (și va lăsa poporului luarea unor decizii locale puțin importante ) li va susține categoric că democrația este peste tot (regimurile hibride). Dar elitele, probabil, găsesc posibilități să «asigure» procesul politic, pentru a evita zdruncinări și revoluții. Și foarte rar un savant reușește să pipăie «mîna elitei ».

Nu există indispensabili

Elita guvernantă are oportunități deosebite și aspiră la un statut special. Ea are două sarcini: menținerea stării sale de elită și «proiectele de dezvoltare». Dacă între elite există înțelegere (să zicem, ele au depășit perioada confruntării reciproce, apoi s-au consolidat și acționează în comun), societatea de regulă se dezvoltă. În Anglia, regii șui baronii au rescris Magna Carta timp de un secol, dar au pus bazele drepturilor. Apoi au luptat îndelungat în războaie civile, l-au executat pe Karol I. Un exemplu clasic de compromis între elite pute, numi evenimentele din Anglia anului 1684 - Whigs și Tories au convenit să-i răstoarne pe Stuarzi și i-au adus la putere pe Orange. De atunci în Anglia, apoi și în Marea Britanie democrația continuă, inclusiv recentul referendum privind independența Scoției. Așa că factorul înțelegerii elitelor este extrem de important pentru viața politică și stabilitatea sferei financiare.

Este cunoscut fenomenul ignorării adevăraților membri ai elitei intelectuale în timpul vieții lor. De aceea atribuirea definitivă a persoanei la elita intelectuală are loc după decesul ei. Dacă luăm biografiile celebrilor conducători de oști, scriitori sau pictori, vedem că mulți dintre ei nu au fost recunoscuți în timpul vieții, și doar după moarte au început să fie clasați ca elită. Să ne amintim relațiile dificile ale amiralului Nelson cu Amiralitatea, startul pictorilor-impresioniști.

Recunoașterea persoanei ca elită intelectuală este un proces complicat, care nu se reduce la funcția înaltă sau indicele citărilor. Trebuie să influențezi enorm viața oamenilor, cultura sau știința, să obții rezultate pozitive evidente (o descoperire, o operă de artă) , pentru ca masa critică a colegilor-specialiști și a cetățenilor să te recunoască lider - o figură remarcabilă într-un anumit domeniu, adică elită.

În sfera publică, de la politică la mass-media, problema evidențierii elitelor este complicată de diferența viziunilor păturilor sociale. Așa că partidele, sindicatele, mișcările, mass-media pot în general să aibă elite, grupuri de indivizi care aparțin elitei conducătoare, contra-elite parlamentare și neparlamentare, care împărtășesc principiile sistemice generale ale structurii politice sau o contestă în anumite aspecte.

în cazul general, să aibă elite, grupuri de indivizi care aparțin elitei conducătoare, contraelite parlamentare și neparlamentare, care împărtășesc principiile sistemice generale ale structurii politice sau o contestă în anumite aspecte.

Pe lîngă elitele naționale, firește, ies în evidență elitele regionale. La vremea sa, Max Veber evidenția liderii tradiționali, carismatici și legitimi, ceea ce reflecta înlocuirea feudalismului cu capitalismul. Respectiv, au loc schimbările sau transformările elitelor. Revoluțiile și marile transformări sociale , firește, presupun schimbarea elitelor. Lenin spunea că «cei de sus nu pot, da cei de jos nu vor» să trăiască pe vechi. Pe limba noastră, era vorba despre elite («cei de sus»), care nu mai pot administra țara prin metodele precedente.

În democrație, conflictele elitelor și a contra-elitelor se soluționează prin alegeri, compromisuri, integrarea contra-elitelor. Ieșirea conflictului elitelor din domeniul juridic este un conflict civil de diferite grade de severitate a formelor de manifestare. Societatea acceptă să ofere elitelor anumite privilegii cu condiția că acestea administrează corect și promovează interesele naționale. Dar dacă există privilegii, dar nici administrare eficientă corectă, nici apărare a intereselor naționale nu există, se ajunge într-o fundătură. Și crește nemulțumirea. Ea poate fi suprimată temporar prin represalii și răsucirea piulițelor, dar nu poate fi eliminată. Uneori această nemulțumire duce la explozii sociale, uneori – la schimbarea elitelor printr-o lovitură de stat. Se crede că în societățile democratice schimbarea elitelor se face prin vot, la alegeri. Dar, - și acest fenomen este prezent peste tot în lume, - încrederea față de această formă de exprimare a voinței poporului scade tot mai mult.

Este o criză evidentă, din care încă nu se vede o ieșire .

Un experiment unic

O categorie aparte este elita sovietică, formată inițial din reprezentanții celor mai sărace și inculte pături sociale, cărora puterea sovietică le-a dat posibilitatea unei ascensiuni rapide în toate sferele vieții. Ceea ce o deosebește radical de elita veche, aristocratică, care moștenea poziția socială și economică a claselor superioare.

O trăsătură distinctivă a elitei sovietice, mai ales în primele etape ale formării sale (20-30 de ani ai secolului trecut), a fost necesitatea devotamentului față de puterea sovietică și idealurile comunismului. Mai era și abordarea de clasă - puteau ocupa poziții de conducere în aproape toate sferele vieții, în principal, reprezentanții claselor conducătoare, adică a A existat și o abordare de clasă - în principal reprezentanții claselor conducătoare puteau ocupa poziții de conducere în aproape toate sferele vieții, adică.

A existat, de asemenea, o abordare de clasă - în principal reprezentanții claselor conducătoare puteau ocupa poziții de conducere în aproape toate sferele vieții, adică.

Bineînțeles, erau luate în considerare și calitățile personale - energie, talent, inteligență, dorința de a studia. Și, bineînțeles, au fost luate în considerare și calitățile personale - energie, talent, inteligență, poftă de cunoaștere.

Promovarea „cadrelor naționale”, adică a reprezentanților diferitelor naționalități care locuiau în țara sovietelor, era de asemenea, salutată.

Pentru început, o atare abordare a dat un val puternic și un aflux de sînge nou, proaspăt. În administrare, știință, artă, în domeniul militar au venit mulți tineri, lipsa de experiență și cultură a cărora era compensată de entuziasm, convingere, ideile originale și abordările ne-standarde.

De fapt, acesta a fost unicul experiment istoric, în care vechile elite au fost schimbate în totalitate cu altele noi, formate nemijlocit din păturile inferioare. Educația gratuită și de calitate, ascensiunea socială rapidă au permis multor oameni talentați să se manifeste. În rezultat – succesele remarcabile ale URSS în sport, cultură, știință, militărie, explorare spațială…

Însă prin anii 70 fluxul de personal proaspăt a încetinit. Îndeosebi acest lucru era vizibil în nomenclatura de partid și economică. În ciuda existenței formale a sistemului electiv, cele mai importante decizii erau luate de un cerc îngust de persoane. Pentru elită a fost format un sistem special de privilegii, care o îndepărta mult de «poporul simplu», de la comenzile pentru produse alimentare la posibilitatea călătoriilor peste hotare. La universitățile prestigioase erau deja înmatriculați doar copiii funcționarilor suspuși și a celor care se aflau pe o treaptă înaltă a scării sociale, astfel se consolidau clanurile și dinastiile.

Intelectuali de primă generație

Totuși, abordarea sovietică a permis multor reprezentanți ai poporului moldovenesc să avanseze și să devină elita multor generații. Particularitatea elitei moldovenești este că în mare majoritate ea era formată din persoane venite de la țară. Cei mai buni reprezentanți ai copiilor de țărani aveau posibilitatea să studieze gratis la cele mai prestigioase universități din URSS și să devină intelectuali de primă generație. Talentele lor se manifestau spectaculos în toate domeniile. Așa a apărut elita sovietică moldovenească, care era elită cu adevărat – adică, îmbina în sine calitățile personale și profesionale remarcabile cu autoritatea înaltă în societate.

O adevărata elita de partid și economică au fost primul secretar al Comitetului Central al PCM Ivan Bodiul, care a făcut multe pentru dezvoltarea regiunii, Ivan Kalin în calitate de președinte al Prezidiului Consiliului Suprem al RSSM, președintele Comitetului de Stat pentru Planificare a RSSM Vladislav Kutyrkin, președintele Consiliului de Miniștri al RSSM Alexandru Diordița și mulți alțiiAdevăratul partid și elita economică au fost primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Rusia Ivan Bodyul, care a făcut multe pentru dezvoltarea regiunii, Ivan Kalin în calitate de președinte al Prezidiului Consiliului Suprem al RSSM, președinte al Comisiei de Stat de Planificare a RSSM Vladislav Kutyrkin, președintele Consiliului de Miniștri al RSSM Alexander Diorditsa și mulți alții.

Peste ani, , este deosebit de clar ce profesioniști, responsabili și patrioți au fost acești oameni. Timp de două decenii (anii 60-80 ) a crescut o pleiadă strălucită a elitei științifice moldovenești. Azi nu toată lumea își amintește de persoanele, care la timpul lor au glorificat știința autohtonă - creatorul școlii moldovenești de fizică teoretică, laureat al Premiului de Stat al RSSM Yuri Perlin, selecționatorul, academicianul genetician Anatoly Kovarsky, academicianul care a făcut multe descoperiri în domeniul fizicii semiconductorilor Serghei Rădăuțan, matematicianul Konstantin Sibirsky , chirurgul - pediatru, doctor în științe medicale Natalia Georgiu ... Iar elita culturală și intelectuală din acei ani a făcut cunoscută republica departe peste hotarele ei – evident, talentatul scriitor Ion Druță, celebrul cineast Emil Loteanu, poetul Grigore Vieru, compozitorul Eugen Doga, primadona operei naționale Maria Bieșu, pictorii Mihail Grecu și Nelli Rusu-Ciobanu…

De la pasiune la degradare

După obținerea independenței, în republică s-a schimbat ideologia și, absolut logic, elitele. Cele politice, în special – sistemul pluripartit a permis multor personalități ambițioase să se manifeste. Spre exemplu, în anii 90 a răsărit steaua liderului FPCD Iurie Rișca, a cărui carismă și talent publicistic au influențat puternic mințile oamenilor.

Au apărut noi genuri de elite – militară, bisericească, diplomatică, economică, care include cei mai bogați membri ai societății. Unii, mai ales în anii 90, erau asociați cu criminalitatea, lucru de neînchipuit anterior. Cu timpul, a apărut elita oligarhică, ceea ce era inevitabil în aceste circumstanțe.

Una din trăsăturile specifice ale elitelor moldovenești este instabilitatea lor relativă - destul ca un politican să-și piardă funcția sau fotoliul de deputat (și deci accesul la tribuna parlamentară), că influența, popularitatea, prezența publică a lui cad. O excepție ar fi doar ex-președintele Moldovei, liderul comuniștilor Vladimir Voronin, autoritatea căruia un timp îndelungat a fost și este neschimbată, indiferent de funcția ocupată.

La fel de specifică este și o așa trăsătură ca lipsa continuității, dacă vorbim despre elitele politice. Practic după fiecare ciclu electoral urmează un viraj de 180 de grade. Noile autorități încep prin a critica guvernarea precedentă și a-i nega orice succese, anulează tot ce au început predecesorii, chiar dacă asta prejudiciază interesele economice și externe ale țării. Asta dezorientează populația și subminează temelia statului.

Dacă vechile elite considerau că apartenența la conducere implică o responsabilitate mare, și doar pe urmă – privilegii, acum atitudinea față de aceste lucruri se schimbă. În prim plan ajunge dorința de a deține puterea de dragul puterii și posibilitatea de a se conecta la fluxurile financiare, în timp ce responsabilitatea pentru vorbe, fapte și promisiuni scade. Toate acestea – pe fundalul educației insuficiente, a lipsei de experiență și profesionalism a noii elite.

Printre grupurile care se consideră elite și au influență, tot mai puțin solicitate devin calitățile morale impecabile, nivelul înalt de educație și cultură. Este important să înțelegem de ce este așa. Poate, asemenea persoane au căpătat posibilitatea de a se ridica la cel mai înalt nivel pentru că în societate nu exista cerere pentru alte calități? Da de ce în societate nu exista această cerere?

Încă o trăsătură specifică – dacă la începutul anilor 90 elita de creație și cea intelectuală era foarte influentă în societate, cu timpul rolul ei în formarea opiniei publice, a dispozițiilor și gusturilor, s-a redus. Azi e dificil să numești un scriitor, poet sau dramaturg, care ar dezvolta idei înalte ce unesc oamenii, și despre care am putea spune: este «conștiința națiunii». În schimb, a sporit influența și popularitatea reprezentanților mass-mediei, a jurnaliștilor TV în special, iar în ultimul timp și a bloggerilor. Cu regret, deseori această slavă este însoțită de scandaluri și epatare, nu de nivelul artistic înalt al operelor lor.

Mai nou, a apărut o parte, necunoscută anterior, a elitelor ieșite din diverse ONG. Dacă mai înainte, pentru ca să atingi niște înălțimi și să ocupi funcții importante trebuie să ai studii speciale, experiență de muncă în structuri reale, la întreprinderi, să conduci niște sectoare, să te dumirești profund într-o problemă concretă, acum toate acestea nu-s obligatorii. E destul să nimerești într-un ONG finanțat de Soros, să cunoști limba engleză, să poți perfecta o cerere pentru un grant și să faci o prezentare frumoasă.

Cel mai prost e că elitele au început să servească nu intereselor propriei țări, da a celor care le finanțează. În special, este vorba despre fondurile străine, cel al lui Soros, care în Ungaria este recunoscut organizație teroristă, da în Republica Moldova este incubatorul de bază al actualei «elite».

Toate acestea s-au soldat cu degradarea evidentă a unei părți a elitelor. De aici întrebarea: cum să educăm noile elite moldovenești, orientate național?

Să fii un model demn de urmat

Elena Radu, expertă în branding strategic, și-a prezentat înțelegerea despre cum ar trebui să fie elita noului timp într-un comentariu pentru Noi.md.

- Vorbind despre elite și educarea lor, noi înainte de toate trebuie să înțelegem contextul. El este următorul: prezentul nostru este, evident, într-o stare de incertitudine cuantică. Această incertitudine duce la instabilitatea spațiului, căci spațiul și timpul au o legătură reciprocă. Împreună, ele își pun amprenta pe mișcarea societății, căreia îi transmit propriul haos – vedem că construcția statelor, structura și conținutul societăților, companiilor și indivizilor devin instabile , - ca urmare, apare inevitabil o criză a sensurilor vieții și este nevoie de a determina vectorul dezvoltării în general și în pe niveluri, și în general a punctelor de sprijin, - spune Elena Radu.

Ea atenționează, că unul dintre aceste puncte de sprijin este elita.

- Dacă luăm sensul clasic al termenului, elita societății este un grup de oameni clar definit, un exemplu de urmat pentru majoritatea semenilor, care implică dezvoltarea persoanei în cadrul societății și stabilește direcția și ritmul de dezvoltare a societății și, în consecință, a țării.

un grup de oameni clar definit, care este un exemplu de urmat pentru majoritatea, care implică cea mai mare dezvoltare a unei persoane în cadrul societății și stabilește direcția și ritmul de dezvoltare a societății și, în consecință, a țării.

A fi un om de elită înseamnă a fi primul, a fi un creator și un far pentru alții. A fi un om de elită înseamnă a fi primul, a fi un creator și un far pentru alții. Aceasta este o mare responsabilitate și o autodezvoltare constantă a unei persoane, pentru ca și spațiul din jurul ei să se perfecționeze.

În opinia expertei, noi din păcate nu avem o asemenea elită dezvoltată din punct de vedere moral.

- Există persoane neordinare, ca stelele Universului, însă deocamdată ele-s împrăștiate în diferite pături sociale în interiorul societății moldovenești și în conștiința maselor nu se prea asociază cu elitismul. Mai mult, în societatea noastră de consum încă se mai păstrează criteriul învechit de determinare a elitei – banii și atributele puterii. Dat fiind că noi ne aflăm în faza activă de reinterpretare și de schimbare a epocilor, acest criteriu nu mai este consistent.

Și atunci, ce este important? Cum să creștem elita în Moldova? În comentariul pentru site-ul nostru, Elena a numit factorii, care ne vor permite să privim corect elita și educarea ei. Corect, în contextul viitorului actual:

1. abaterea de la trecut. Știu că e dificil - vedem cu toții încercările de a îmbina în prezent trecutele versiuni istorice moldovenești cu trecuta experiența a statului Singapore, prin suprapunere, deoarece această experiență este de înțeles și familiară - dar trebuie să ne îndepărtăm de ea. Știu că este dificil - vedem cu toții încercări de a combina versiunile istorice moldovenești trecute și experiența trecutului Singapore, suprapunând una peste alta, deoarece această experiență este de înțeles și familiară - dar trebuie să ne îndepărtăm de ea. Nu poți intra de două ori în aceeași apă.

2. deplasarea accentului motivațional în societate de la bani la dezvoltarea inteligenței și a versatilității.2. deplasarea focusului motivațional în societate de la bani la dezvoltarea inteligenței și a versatilității. Este o personalitate cu mai multe fațete, care este elitistă, și nu suma de bani din buzunar. Banii devin doar un plus (dacă există deja) sau o consecință logică a dezvoltării și realizării de sine.

3. prezența simultană a unor așa trăsături de caracter ca:

• bunătate / blajinătate

• aspirație

• urmărire

• goana

• voință / carismă / axă interioară

• libertate

• creare / creaţie / individualitate

4. elita este un concept pe termen lung. 1. elita este un concept pe termen lung.

Acest lucru înseamnă că elita este indisolubil legată de dezvoltarea strategică a țării în care trăiește o persoană, precum și de înțelegerea actuală (!) a viitorului, altfel dezvoltarea nu va avea loc.

Elita nu e un fluture de o zi.

Prin urmare, ea este sprijinul societății.

- Elita societății ține de noțiunea de branding strategic, care trebuie înțeleasă exact. Și, înțelegînd procesul general și nuanțele, să ne ocupăm de el sistematic, intenționat și concret. Sper mult că în cel mai scurt timp în Moldova va spori conștientizarea și brandingul strategic se va manifesta plenar , - a spus Elena în încheiere.

«Asta trebuie făcut încă alaltăieri»

Vasili Chirtoca, președintele companiei DAAC Hermes, crede că există trei calități principale, pe care trebuie să le aibă un reprezentant al adevăratei elite naționale:

• Dragostea pentru propria țară, pentru istoria și cultura ei ;
• Abilitatea de a empatiza și compasiunea pentru suferința altor oameni;
• Înțelegerea clară e intereselor propriului stat precum și inadmisibilitatea, sub nici o formă, punerii intereselor personale în fața intereselor statului.

În lipsa acestor calități, toate celelalte nivelează valoarea reprezentantului elitei politice și îl pot face periculos pentru statul lui.

Iar Viorella Mîndru, ingineră IT, crede că procesul de formare a unei elite adevărate, patriotice, cu moralitate și intelect înalt, este o treabă dificilă și de lungă durată.

- Asta trebuia de făcut încă alaltăieri, acum e cam tardiv, - a spus ea în comentariul pentru Noi.md. - În opinia mea, din fragedă copilărie trebuie selectate persoanele cele mai capabile, interesante, cu rațiune ne-standard și calități de lider, care pe viitor vor juca un rol important în viața țării. Ei trebuie să învețe în instituții prestigioase – elitare, dacă doriți – la cei mai buni profesori și specialiști. Din adolescență să înțeleagă, că pe viitor vor purta o mare responsabilitate.

Cu regret, la moment nu avem așa ceva nici pe aproape, - a constatat Viorella. Dar, crede ea, deși aceste lucruri au fost neglijate, mai există speranțe.

- În ciuda faptului că mulți tineri talentați și harnici au părăsit Moldova, eu văd că este în creștere o generație nouă, foarte bună. Văd mulți tineri interesanți, pozitivi, liberi pe interior, văd cum comunică ei, ce interese multilaterale au. Apropo, grație acestor interese comune, mediul lor de comunicare este bilingv, și asta este absolut normal. Doar politicienii încearcă să divizeze oamenii pe principiul lingvistic, da tineretul însuși, dacă nu este «asmuțit», e total binevoitor față de toate limbile. Unde mai pui, că și engleza o posedă toți. Ei bine, eu sper că anume din acest tineret va crește acea elită, de care avem nevoie cu toții.

Cristina Agatu

(va urma)