Războiul neliniștii noastre

Cu trecerea timpului după al doilea Război mondial, tot mai puține informații, în special – veridice, despre el oferă programele de studii tinerei generații . Cu regret, azi autoritățile multor țări din fosta URSS contribuie activ la înlocuirea adevărului despre anii grei de luptă contra fascismului cu informații reduse sau chiar mincinoase.

În internet găsim numeroase materiale și date distorsionate despre Războiul doi mondial , deseori autorii acestor publicații, fără rușine își ilustrează poziția veridică, chipurile, cu fotografii care nu au nimic în comun cu tema în cauză. Mai mult, cu bani publici este plătită munca persoanelor care rescriu în totalitate istoria țării noastre, ce reflectă și perioada celui de-al Doilea război mondial, și celelalte etape ale formării ei. Jurnalista portalului Noi.md s-a interesat ce cunoștințe despre Războiul doi mondial obțin fetele și băieții în instituțiile școlare din Moldova, și dacă îi interesează această temă în afara programelor școlare.

De dragul timpurilor: din ocupant în eliberator

Pe parcursul a mai bine de șase decenii după al doilea război mondial, toți știau că armata română timp de patru ani după începutul războiului a fost aliata Germaniei fasciste și a adus prejudicii mari Moldovei vecine, lucru despre care era scris în manualele școlare. În manualele de azi elevilor totul le este prezentat altfel.

Generațiile anilor 60, 70, 80 ai secolului trecut cunosc o istorie diferită de cea care se predă azi în școlile RM. Din istoria precedentă noi știam, că la 26 iulie,1941 Moldova a fost ocupată de trupele române, aliate lui Hitler. În rezultatul nimicirii intenționate, pe teritoriul Moldovei au fost ucise 64 246 de persoane, inclusiv peste 3 mii de copii. Operațiunea Iași-Chișinău a Forțelor Armate ale URSS, în urma căreia Moldova a fost complet eliberată de invadatori, a devenit una dintre cele mai rapide și devastatoare din istoria celui de-Al doilea război mondial. 18 divizii de trupe germano române au căzut în cazanul de la Chișinău și au fost complet învinse de soldații sovietici. În rezultat, România a fost nevoită să iasă din război de partea Germaniei și să treacă de partea coaliției anti-hitleriste. La 24 august, 1944 Armata Roșie a eliberat Chișinăul de ocupanți. După încheierea luptelor, soldații sovietici au ajutat locuitorilor să construiască podurile distruse de trupele române. Pentru refacerea Moldovei, din bugetul public al URSS au fost alocate 448 mln. de ruble, ceea ce azi ar constitui cca 5 mlrd. de dolari.

Însă așa ceva nu vei mai citi în actualele manuale de istorie din școlile moldovenești. A ajuns la mine manualul «Istoria românilor și universală» (demult nu mai este Istoria Moldovei) pentru clasa 12, a grupului de autori I.Cașu, V.Pîslaruc (azi deputat PAS), F.Solomon, P.Cerbușcă, iar în el la capitolul «Basarabia și România în al doilea război mondial, anii 1939-1945» este scris așaaaa… Acolo alianța cu Germania nazistă este justificată de necesitatea eliberării Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța, pierdute în 1940.

«Declarația de neutralitate a României la începutul războiului, în septembrie 1939, a fost aprobată de societate. Însă pierderea Basarabiei, a Bucovinei de nord și a ținutului Herța în 1940 a avut consecințe dramatice pentru populație. Generalul Antonescu a decis că România va intra în război împotriva URSS de partea Germaniei, dar un acord militar cu Germania nu a fost semnat. În scurt timp, Basarabia și Bucovina de nord au fost recuperate, însă Antonescu nu s-a oprit la Nistru, și România a continuat să înainteze spre Odesa, Crimeea, Caucaz și Volga ca aliată a Germaniei (În viziunea lui Antonescu, care nu avea angajamente de alianță cu Hitler privind participarea în războiul pentru restabilirea hotarelor naționale, acțiunile militare trebuiau continuate pînă la victoria definitivă, – dintr-un al alineat al manualului dat). În a. 1944 , în condițiile înaintării trupelor sovietice, Antonescu a fost arestat, iar România a luptat în continuare, însă deja de partea aliaților, fiind nevoită să cedeze URSS teritoriile la est de Prut », – se spune în manualul folosit de elevii de azi. Există o mulțime de astfel de „fapte” în subiectul celui de-al doilea război mondial propus pentru studiu, dar evenimentele și cifrele cu adevărat importante sunt pur și simplu trecute sub tăcere.

Cu implicații geopolitice

Din spusele istoricului, autorului de numeroase cărți despre al doilea război mondial și Marele război pentru apărarea Patriei, doctorul în filozofie Boris Șapovalov, astăzi există problema comună de predare a istoriei contemporane ca atare, pentru că ea este neunivocă, să zicem, și în ea este inclus un context geopolitic – rusofobia și anti-sovietismul. Și toate acestea-s amestecate în manualele din Moldova, dar și din alte republici post-sovietice.

– Temele care examinează istoria celui de al doilea război mondial, a Marelui război pentru apărarea Patriei sunt predate mai mult sau mai puțin obiectiv doar în Federația Rusă și Republica Belarus, – spunea Șapovalov în comentariul pentru Noi.md. – Da în sistemul nostru educațional, cu regret, există această abordare îngustă, și la moment știința istorică oficială, iar asta influențează predarea istoriei în școli, se axează pe două momente: pe vestitul pact Molotov-Ribbentrop și pe deportări. Cu privire la primul se spune că blestemata Uniune Sovietică cea rea, care a ocupat Basarabia prima dată la 28 iunie,1940, a ocupat-o pentru a doua oară la eliberarea de fasciști în august,1944. Și această erezie și prostie completă este servită drept un fel de situație reală. Pana si întrebările la teste în clasa a IX și la examenele de bacalaureat sunt formulate, delicat vorbind, incorect

Din spusele interlocutorului, nivelul și profunzimea cunoștințelor elevilor moldoveni mai este influențat și de faptul, că programul școlar acordă istoriei celui de al doilea război mondial doar două ore, și totul este predat la modul general.

– Profesorii de istorie nici nu le vorbesc elevilor despre operația Iași-Chișinău, despre eliberarea Moldovei de fascism, căci ei trebuie să vorbească despre rolul real al României în Războiul doi mondial, de partea cui a luptat ea, – menționează istoricul. – Din a.1941- 24 august, 1944 ea a fost aliata Germaniei hitleriste, a luptat împreună cu ea, a ocupat RSS Moldovenească, Odesa, Crimeea, a participat la luptele de sub Stalingrad. Și doar în final a trecut de partea coaliției anti-hitleriste. Eu cred că programul școlar trebuie să povestească obiectiv despre evenimente, așa cum a fost de fapt, nu să încerce ceva să treacă sub tăcere, da despre altceva, ce nu este pe plac, să se strige în gura mare. La fel și deportările, numai despre ele se și vorbește, de parcă în perioada sovietică nu a existat nimic altceva. Cu regret, azi anume această tendință se observă. Se creează impresia, că elevilor li se spală creierii pur și simplu. În linii mari, copiii nu cunosc istoria obiectivă reală, procesele de pe teritoriul țării noastre. Spre exemplu, despre deportări se spune, da despre revenirea în Moldova a multor deportați, care au dorit, deseori bine educați – nimic.

Cunoaștem, că istoria este o disciplină ideologică, care formează patriotul, cetățeanul. Dar ce fel de patriot și al cărui stat este format în Republica Moldova? – se întreabă istoricul B.Șapovalov și arată coperta noului manual de istorie pentru clasa 9, pe care-s înfățișați regele și regina României, busturile persoanelor regale românești. Observați, românești, deși noi avem propriile simboluri pur moldovenești. Iată așa o discrepanță există în Republica Moldova.

Îmi amintesc, în anii mei de școală la lecțiile de limbă și literatură rusă învățătorii ne cereau să scriem o compunere pe teme militare. În a. 1985, la aniversarea 40 a Victoriei în MRAP, la examenul de absolvire la limba și literatura rusă a fost, printre altele, și tema războiului din anii 1941-1945 «Tema războiului în operele autorilor sovietici». Noi, tinerii de atunci, citisem așa de multe cărți, vizionasem multe filme despre perioada războiului, comunicasem cu veteranii – martori ai acelor evenimente, că eu nu am avut vreo îndoială ce temă să aleg pentru compunerea de absolvire.

Dar azi această temă nu mai este actuală. Elevii rareori scriu compuneri la această temă, poate dar la inițiativa socială a învățătorilor, dar nu în cadrul programului școlar.

– În linii mari, la noi copiii nu cunosc istoria Marelui război pentru apărarea Patriei, nu cunosc eroii, nu știu cu ce ne putem mîndri, nu știu despre evenimentele care au avut loc pe teritoriul republicii noastre, ceea ce este foarte trist și regretabil, – se lamentează interlocutorul Noi.md. – Pot spune sincer că predarea istoriei ca disciplină în școlile cu predare în limba rusă diferă de predarea acestei discipline în instituțiile școlare naționale. Totul depinde de poziția personală a învățătorului concret. Uneori se ajunge la falsificări deschise cu aceste imagini ale persecuțiilor, genocidului etc. Uneori ceea ce-i scris în manuale despre perioada sovietică te face să rîzi, căci este o erezie curată, pe de altă parte îți vine să lăcrimezi pentru cetățenii noștri, care în anii puterii sovietice au ridicat republica, au construit-o, nu degeaba era numită livadă înfloritoare. Copiii nu cunosc asta, iar unele chestii dubioase li se prezintă ca adevăr.

Între adevăr și minciună

Președintele comitetului național de coordonare «Победа», conducătorul Clubului istoric-patriotic rus, președintele Consiliului coordonator al concetățenilor ruși în RM Alexei Petrovici este și el revoltat de felul în care este distorsionată istoria Războiului doi mondial în lumina actualelor tendințe.

– Vreau să spun că istoria Războiului doi mondial este ideologizată extrem din punct de vedere al politicii puterii, – este convins A.Petrovici. – Tema dată este în mod intenționat nu doar trecută sub tăcere, ci distorsionată evident. Dar din fericire în țara noastră există mulți pedagogi demni și onești, care povestesc adevărul și poartă responsabilitate pentru aceasta în fața elevilor. De regulă, ei construiesc lecțiile în felul următor: la început le spun copiilor ce este scris în manual și cum trebuie să răspundă la examen, apoi închid aceste cărți și povestesc cum a fost de fapt. Întotdeauna există riscul că învățătorul va fi eliberat din funcție. Dar oamenii riscă în continuare și spun copiilor adevărul.

Interlocutorul Noi.md a spus că în măsura posibilităților ei organizează evenimente extrașcolare, cu instituțiile care nu se tem să lucreze cu ei. Apropo, în ultimii doi ani ei au pierdut mulți parteneri dintre instituțiile școlare, deoarece școlile se tem să reflecte tematica dată, să organizeze evenimente, se tem să nu fie acuzate de propagandă a războiului, de militarism sau de altceva. Dar pentru elevii acelor instituții școlare, care nu se tem de furia autorităților, .Petrovici și echipa sa organizează expoziții tematice, organizează excursii în locuri de glorie militară, îi invită la Muzeul Gloriei Militare, organizat de ei. Mai pe scurt, încearcă să completeze acest gol în toate modurile posibile.

– Pe de altă parte, cunoștințele despre Războiul doi mondial apar la elevi și din informațiile obținute în familiile lor, – menționează interlocutorul Noi.md. – Dacă în familie despre război povestesc buneii, părinții, dacă aduc exemple concrete, atunci copiii privesc această istorie cu alți ochi. Desigur, adesea la copii apare o disonanță cognitivă: pe de o parte, li se povestește despre bunelul-erou care a luptat de partea Armatei Sovietice, pe de alta la școală li se insuflă că țara, de partea căreia a luptat el, este ocupantă etc. Contextul general în țară și ceea ce spun azi guvernanții noștri nu este nerevendicat. Cu regret, toate acestea influențează extrem de negativ copii noștri, și ei nu se dumiresc unde este adevăr și unde – distorsionare. Eu am exemplificat odată cu un caz – în s. Țînțăreni, Telenești pe strada centrală în preajma școlii stau vizavi unul de altul două monumente – unul sătenilor căzuți în război în anii 1941-1945, pe care cu litere latine scrie Slavă Eroilor, al doilea instalat cu puțin timp în urmă în memoria soldaților români proslăviți astăzi, unde scrie că sunt eroii-eliberatori. Am convingerea că elevii vin la ambele monumente, dar mă interesează cum li se explică faptul că și unii, și alții au fost eroi? Pe monumentul de pe o parte a străzii au fost scrise numele buneilor și străbunilor lor Ursu, Mocan, Stăvilă, Ciocan, da vizavi, pe alt monument, numele vecinilor noștri români, eroi și ei. Cum încap toate acestea în capul copiilor? Azi, la deschiderea monumentelor în cinstea soldaților români, se încearcă rescrierea istoriei, și copiii participă activ la aceste evenimente.

În același timp, șeful Clubului istoric și patriotic rus este mulțumit că printre tineri există, așa cum numește el, „exemplare”, care pot fi trimise cu ușurință la tribună în locul lui, deoarece știu despre istoria Războiului doi mondial nu mai puțin ca el. Și se bucură că există mulți tineri care nu se mulțumesc cu faptele care au fost selectate și prezentate tinerei generații de actualele autorități.

– Astăzi există multe jocuri computerizate, consacrate Războiului doi mondial, și e de menționat că aceasta este o pagină serioasă de educare patriotică, deoarece copiii care le accesează se scufundă așa sau altfel în istorie, cunosc caracteristicile tehnicii militare din anii Războiului doi mondial, - subliniază A.Petrovici. – În aceste jocuri computerizate există pagini consacrate eroilor războiului. Desigur, nu este un fenomen masiv, dar e bine că există tineri interesați de această chestiune. Noi publicăm documente despre compatrioții noștri, moldoveni, care au luptat eroic pe fronturile Războiului doi mondial, și acordăm o atenție deosebită strămoșilor politicienilor moldoveni, care în zilele noastre renunță la istoria lor. Sperăm că tinerii vor cugeta asupra acestora. Un anumit efect există deja. Eu aud cum vorbesc oamenii despre aceasta, văd cum încearcă să cunoască mai multe informații, cum ni se adresează cu cererea de a găsi documentele de care au nevoie.

Nu-i poți păcăli

Jurnalista portalului Noi.md a comunicat și cu mai mulți reprezentanți ai generației tinere, pentru a afla în ce măsură îi interesează evenimentele din Războiul doi mondial, ce cred ei despre aceasta, dacă citesc cărți, vizionează filme la tema dată.

Elevul unui colegiu din capitală Mefodii Gladin, de 17 ani, a spus că nu poate răspunde pentru toți , dar în ce-l privește pe el și pe prietenii și cunoscuții săi, ei cunosc destul de bine evenimentele Războiului doi mondial, de ce a început, cine și de partea cui a participat la el. Asta pentru că copiii înșiși au dorit să afle cum a fost, de fapt.

– Noi cunoaștem, că victoria în acel război și încheierea lui în cea mai mare parte se datorează Uniunii Sovietice, și nu Americii, – spune M.Gladun. – Înainte de a mă transfera dintr-o școală rusească în colegiul moldovenesc, noi în fiecare am scriam compuneri la această temă și pregăteam referate cu istorii despre rudele noastre, care au participat la războiul din anii 1941-1945. Dar cum numai am trecut la colegiul cu studiere în limba moldovenească, tema s-a evaporat. Ea era atinsă numai la lecțiile de istorie, și tot foarte superficial. Erau discutate doar anumite evenimente concrete și niciodată nu se vorbea despre aceea, cine a învins în acel război. Eu am citit cărți și am vizionat filme despre evenimentele Războiului doi mondial, mă interesează această temă. În prezent nu o studiez, dar dacă văd ceva ce ține de ea, nu răsfoiesc doar, da citesc-privesc în întregime. Deseori această temă apare în discuțiile cu prietenii și cunoscuții mei. Așa că pentru noi este o temă importantă și azi. Și în fiece an, de 9 mai, merg la Memorialul gloriei militare pentru a depune flori.

Egor Martînov, de 16 ani, a recunoscut pentru Noi.md, că nu știe prea multe despre evenimentele din Războiul doi mondial, dar suficient pentru a-și forma o închipuire despre el.

– Sincer vorbind, nu pot spune unde au avut loc toate bătăliile importante, dar știu ce fel de eveniment istoric a fost, ce rol a jucat în istoria noastră, ce grozăvie a fost și ce număr mare de oameni a suferit în lumea întreagă, – spune E.Martînov. – Fiind în clasele 8-9, tema Războiului doi mondial a fost reflectată cel mai puternic și trebuie să o cunoști bine pentru a susține examenele de absolvire a clasei 9. De aceea, pentru a te pregăti, trebuia să scrii și o compunere la tema dată. În afară de manualele de istorie, eu nu citisem cărți despre Războiul doi mondial, dar din fragedă copilărie îmi plăcea și îmi place să vizionez diferite filme la tema dată. Și vizionam nu doar pelicule artistice, da în special documentare, care relatau despre evenimentele și faptele reale, fără careva speculați ale scenaristului sau regizorului.

Egor Martînov se consideră un pacifist și spune că s-a format astfel, în fond, datorită faptului că știa despre grozăviile războiului și despre urmările fatale ale acestuia.

– Eu cred că e foarte important, ca și următoarele generații să cunoască despre aceste evenimente, și fiind scufundată, prin diverse surse de informare, în această groază, toată lumea să înțeleagă, că niciodată nu trebuie să se repete așa ceva”, a mai spus el.

Din spusele Anastasiei Ș. de 17 ani, eleva unei instituții de educație din capitală cu predare în limba moldovenească, la mulți adolescenți, indiferent de informația obținută anterior, se formează o opinie destul de stabilă despre Războiul doi mondial. Această opinie nu coincide cu informațiile prezentate în instituțiile școlare, așa că discuțiile au loc, în fond, în afara școlii.

– Profesorii prezintă această temă destul de monoton, fiecare țară și cetățenii ei se împart în eroi principali și în răufăcători, multe lucruri fiind romanțate,– își spune domnișoara opinia. – Deși informația școlară se concentrează pe detalii principale, Holocaust, numărul morților și detalii îngrozitoare, evenimentele sunt uneori percepute ca o legendă teribilă, care nu are nicio legătură cu realitatea. Respectiv, tineretul cu care am comunicat la această temă este interesat în special de tragediile personale, descrise în cărți și filmele artistice, de genul «Băiatului în pijama vărgată» și «Lista lui Schindler». Iar cu privire la concluzii – nu foarte demult evenimentele din acea perioadă și mentalitatea păreau așa de primitive, că repetarea lor părea o absurditate. Despre fascism și naționalism exista o opinie aproape unanimă. Însă recentul război din Ucraina a accentuat multe idei discutabile, inclusiv despre Războiul doi mondial. Cu alte cuvinte, chiar dacă pare straniu, tema Războiului doi mondial nu dispare pe fundalul evenimentelor curente, ea pare că renaște în paralel cu ele, de fiecare dată fiind văzută din alt punct de vedere. Această perspectivă nu este mereu obiectivă, dar întotdeauna este discutată de adolescenți.

Da, există destui tineri, care au o opinie diametral opusă celor spuse mai sus de interlocutorii Noi.md. Dar ne bucură să auzim, că printre tinerii noștri avem și băieți care cugetă, care nu se mulțumesc doar cu informația prezentată lor, și încearcă ei înșiși să se dumirească în evenimentele acelor ani, distorsionate și rescrise de dragul timpurilor. Chiar dacă în cea mai mare parte la anii lor reprezentanții tinerei generații nu-s interesați de politică, ne bucură că pentru mulți dintre ei nu trec neobservate acțiunile autorităților, menite să alunge tot ce ține de datele comemorative ale Războiului doi mondial, și apare o dorință protestatară de a citi mai multe pentru a afla adevărul real.

Da, autoritățile nu ne pot interzice să-i comemorăm pe cei căzuți în acel război, de aceea de fiecare dată încearcă să născocească ceva, care să minimizeze semnificația acestei date. Astfel, de mai mulți ani la 9 Mai înalții oficial ai statului nu mai țin discursuri în partea oficială a evenimentului. În a. 2023 a fost modificată denumirea acestei date – în loc de Ziua Biruinței acum în RM este marcată Ziua Victoriei asupra nazismului și a memoriei celor căzuți în Războiul doi mondial. Da din a. 2024, la inițiativa președintei Maia Sandu, pe 9 Mai guvernarea organizează evenimente consacrate Zilei Europei, și anume în Piața Marii Adunări Naționale. Zilei Europei, care anterior în RM era marcată pe 8 Mai, acum îi este atribuit rangul sărbătorilor mai importante.

Actuala guvernare, de dragul vremurilor, scrie acum o altă istorie, în care preferă să prezinte națiunea moldovenească multinațională ca pe o victimă (oprimări constante, represiuni, greve ale foamei, deportări, insulte, umilințe), ce suferă din cauza dușmanului extern, care face toate acestea. Dar de fapt poporul moldovenesc este un popor-învingător! Și, cum a menționat A.Petrovici în discuția cu Noi.md, dacă nu va exista o înțelegere publică, o atitudine demnă a autorităților față de evenimentele din 1941-1945 și o reflectare veridică în manuale, va fi imposibil să vorbim despre perspective și despre formarea identității naționale.

Lidia Ceban