De-a lungul istoriei sale de aproape 4,54 miliarde de ani, Terra a fost lovită în repetate rînduri de către asteroizi, meteoriţi şi comete care au lăsat urme pe suprafaţa ei.
Recent, oamenii de ştiinţă au reuşit să stabilească vîrsta celui mai vechi crater terestru format ca urmare a impactului cu un meteorit. Este vorba de craterul Yarrabubba, din vestul Australiei, al cărei diametru este, în prezent, de aproape 70 de kilometri.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Curtin din Australia au stabilit că acesta are o vîrstă de 2,229 miliarde de ani. „Avem cunoştinţe despre acest crater de aproape 20 de ani, dar nimeni nu a realizat pînă acum că era cel mai vechi”, a afirmat Aaron Cavosie, geochemist în cadrul universităţii mai sus menţionate şi unul dintre autorii cercetării, potrivit Science Alert.
Oamenii de ştiinţă au plecat de la premiza că este vechi, însă datarea geologică modernă a sugerat că este cu 200 de milioane de ani mai vechi decît următorul crater rezultat în urma căderii unui meteorit pe Terra.
Folosind o microsondă ionică de înaltă rezoluţie sensibilă, cercetătorii au detectat microparticulele de minerale care încă „păstrează” şocul impactului. În momentul în care meteoritul a lovit, a transmis o undă de şoc de înaltă presiune în zonă, zăngănind atomii şi afectînd mineralele pentru un minut.
„În momentul în care unda de şoc a trecut prin roci, ele s-au comprimat precum un arc. În momentul în care s-au eliberat, s-au încălzit instant, ajungînd la temperaturi mai mari decît cele regăsite într-un vulcan. Acest lucru a făcut ca anumite roci din centrul zonei de impact să se vaporizeze, în timp ce altele s-au topit la temperaturi de aproape 2.000 de grade Celsius”, a precizat geochimistul Aaron Cavosie.
Apa eliberată în atmosferă ar fi ajutat la dezgheţarea planetei
Potrivit lui Christopher Kirkland, specialist în planetologie în cadrul Universităţii Curtin, un alt autor al studiului, craterul a apărut la finalul perioadei glaciare cunoscută drept „Pămînt de Zăpadă”, în care „atmosfera şi oceanele s-au transformat şi au devenit mai oxigenate şi cînd rocile de pe multe continente au înregistrat condiţii glaciare”.
Acest lucru înseamnă că atunci cînd meteoritul a lovit Pămîntul, acum mai bine de 2 miliarde de ani, a intrat totodată în coliziune cu o gheaţă continentală, aruncînd în aer cantităţi uriaşe de rocă, cenuşă şi praf.
Pe baza simulării, autorii studiului au calculat că s-au împrăştiat în atmosferă între 87 şi 5.000 de trilioane de kilograme de vapori de apă. Cum apa este un gaz cu efect de seră eficient, ar fi ajutat la modificarea climei şi a dezgheţat planeta.
Acest scenariu al oamenilor de ştiinţă din Australia este unul provizoriu, condiţiile climatice exacte din perioada respectivă reprezentînd încă un subiect de dezbateri pentru cercetătorii din acest domeniu.
Craterele de impact precum acesta sînt ferestre valoroase către studierea trecutului Pămîntului şi, deşi există numai 190 de astfel de structuri în lume, unele dintre ele sînt greu de diferenţiat de deformările tectonice.
Adăuga comentariu