O echipă internațională de oameni de știință a început să studieze structura nucleului Pămîntului în timpul erupțiilor vulcanice puternice. Istoria studiului este publicată de ScienceAlert.
Cîmpul magnetic face planeta noastră locuibilă deoarece protejează Pămîntul de o cantitate imensă de particule dăunătoare. Sursa cîmpului magnetic o reprezintă nucleul Pămîntului, care este foarte dificil de studiat, or acesta începe la o adîncime de peste 2,9 mii km, iar temperatura lui depășește 5 mii de grade Celsius.
Datorită acestor caracteristici, oamenii de știință nu pot lua în mod direct mostre ale nucleului Pămîntului, așa că încearcă să-l studieze cu ajutorul cercetării obiectelor indirecte. De exemplu, prin studierea activității vulcanice – mecanismul principal de răcire a planetei.
Oamenii de știință de la Universitatea de Tehnologie din Queensland și Universitatea din Clermont-Auvergne cred că insulele vulcanice din Hawaii și Islanda pot fi practic direct legate de miezul Pămîntului prin mantaua. Ei au ajuns la această concluzie după ce au studiat mici modificări ale raportului izotopilor elementului wolfram, obținut după erupțiile vulcanice.
Conform modelelor general acceptate, miezul Pămîntului are o compoziție chimică foarte clară, în care predomină fierul și nichelul împreună cu elemente cum ar fi wolframul, platină și aurul, care se dizolvă în aliajul de fier-nichel.
În studiu, geologii au studiat, de asemenea, schimbările indicatorului de prezenţă a wolframului în magmă. S-a dovedit că în straturile antice ale Pămîntului conținutul de wolfram a fost mult mai mare decît acum. În același timp, oamenii de știință observă că în straturile cele mai vechi conținutul de wolfram este aproape egal cu zero, deoarece schimbările tectonice în acele perioade au fost doar în procesul superior.
Adăuga comentariu