Cum un tînăr a descoperit procedura care ar putea vindeca toate bolile genetice

Cum un tînăr a descoperit procedura care ar putea vindeca toate bolile genetice

O nouă tehnică deumită CRISPR ar putea vindeca aproape toate bolile genetice ereditare. Este o procedură revoluționară, dacă nu chiar miraculoasă. Și ar putea fi folosită la scară largă, curînd.


O nouă formă de editare ADN mai puţin predispusă la erori ar putea corecta mult mai multe mutaţii genetice periculoase decît tehnologia disponibilă astăzi, susţine publicaţia The Wire.


Articolul începe cu un portret al unui om de ştiinţă: în vara lui 2017, Andrew Anzalone era neliniştit. Anul se apropia de final, ca şi doctoratul său de la Universitatea Columbia. Într-o noapte fără somn, o idee a început să-i dea tîrcoale.
Editarea genetică CRISPR, cu toată precizia sa de decupare a ADN-ului, a fost mereu bună la secţionare. Însă dacă vrei să înlocuieşti o genă defectă cu una sănătoasă, lucrurile devin mai complicate.


În afara faptului că programezi o bucată din ghidul ARN ca să-i comanzi lui CRISPR unde să taie, trebuie să livrezi o copie a noului ADN astfel creat şi apoi să speri că maşinăria de autoreparare a celulei o instalează corect. Ceea ce, de cele mai multe ori, nu se întîmplă. Anzalone s-a întrebat dacă nu cumva există o modalitate de a combina aceste două etape, astfel încît o singură moleculă să-i spună lui CRISPR ce editări să facă şi unde să facă schimbările. Inspirat, s-a grăbit în apartamentul său din Chelsea şi a lucrat toată noaptea.
Cîteva luni mai tîrziu, ideea şi-a găsit locul în laboratorul lui David Liu, chimistul de la Broad Institute care a dezvoltat recent o serie de sisteme CRISPR adaptate chirurgiei, denumite "editoare de bază". Anzalone s-a alăturat laboratorului în 2018 şi împreună au început să construiască plăsmuirea ivită în imaginaţia tînărului doctorand. După multe încercări eşuate, au descoperit ceva şi mai puternic. Sistemul, pe care laboratorul lui Liu l-a denumit "editare primă" putea face, pentru prima dată, aproape orice alterare - adăugări, ştergeri, înlocuirea fiecarei litere individuale cu o altă- fără să reteze elicea dublă a ADN-ului.


"Dacă Crispr-Cas9 e precum foarfecele şi editorii de bază precum creioanele, aceşti editori primi sînt ca procesoarele de text", le-a spus Liu reporterilor într-o conferinţă de presă.


Dar de ce e atît de important acest lucru? Pentru că, graţie unui control atît de precis asupra codului genetic, editarea primă ar putea, potrivit calculelor lui Liu, să corecteze în jur de 89% din mutaţiile care cauzează bolile genetice ereditare. Lucrînd în culturile de celule umane, laboratorul său a folosit deja editarea primă ca să repare erorile genetice care cauzează siclemia, fibroza chistică şi boala Tay-Sachs. Acestea sînt doar trei din cele peste 175 de editări posibile pe care grupul le-a dezvăluit într-un articol ştiinţific publicat în jurnalul Nature. Descoperirea are puternicul potenţial să schimbe felul în care edităm celulele şi ne va transforma viaţa", declară Gaétan Burgio, un genetician de la Universitatea Naţională Australiană, impresionant de gama de schimbări pe care procedura le poate face, inclusiv de adăugarea de pînă la 44 de litere ADN şi ștergerea de pînă la 80. "În total, eficienţa editării şi versatilitatea demonstrată în această lucrare sînt remarcabile". 


Classic Crispr, cel mai folosit instrument de editare în acest moment, este făcut din două părţi: o enzimă ce feliază ADN-ul, pe nume Cas9, şi o componentă din ghidul ARN care spune „taie aici, dar nu aici." Alte enzime pot fi direcţionate să anuleze o genă sau să desfacă doar un pic din DNA cît să-i schimbe o literă cu alta.


Editorul prim al lui Anzalone e puţin diferit. Enzima sa e alcătuită, de fapt, din două, care fuzionează: o moleculă care se comporta ca un scalpel, combinată cu ceva ce se numeşte reverstranscriptază şi care converteşte ARN-ul în ADN. Ghidul său ARN e puţin diferit: nu numai că găseşte ADN-ul ce trebuie reparat, dar poartă cu sine o copie a editări ce trebuie făcută. Atunci cînd localizează ADN ţintă, face o mică tăietură şi începe să adauge secvenţa corectată de ADN literă cu literă, ca ciocănelele unei maşini de scris. Rezultatul sînt două clapete redundante de ADN - cea orginală şi cea editată. Apoi AND-ul celulei intervine ca să îndepărteze originalul, instalînd permament editarea dorită. Tehnica oferă o mai mare flexibilitate editării ADN, dar teoria mai trebuie testată.


Problema cea mai mare, potrivit unor indivizi ca Burgio, este că aceşti editori primi sînt uriaşi în termeni moleculari. Sunt atît de mari, încît nu se împachetează corect în viruşii pe care cercetătorii îi folosesc ca vehicule pentru a edita celulele. Aceşti coloşi ar putea chiar înfunda acele de microinjecţie, făcînd dificilă livrarea în embrionii de şoarece sau cei umani. Asta face ca metoda să fie mai puţin practică decît tehnica deja existentă. Însă acel lucru nu-l împiedică pe Liu să continue să lucreze la proiect. În septembrie, a fondat compania Prime Medicine pentru a dezvolta tratamente pentru boli genetice. Totuşi, va mai dura ani de zile pînă cînd primele experimente umane vor putea începe.


Anzalone e încă uimit de cît de repede poate evolua totul în lumea Crispr, de la o simplă curiozitate, la o maşină moleculară funcţională. "Sunt lucruri pe care acum le poţi face şi care, pînă de curînd, păreau imposibile", a spus el.



 


Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load