De foarte mult timp, cercetătorii s-au întrebat de ce nu ne amintim evenimentele la care am participat înainte de a împlini vîrsta de trei ani.
Acum, un nou studiu indică faptul că amnezia infantilă” ar putea apărea caurmare a dezvoltării rapide pe care oexperimentează neuronii în hipocamp, regiunea din creier responsabilă cuintroducerea noilor experienţe în memoria petermen lung, scrie NBC News.
Deşi copiii par să îşi amintească evenimente importante la scurt timp după experimentarea lor, aceste amintiri dispar odată cu trecerea timpului, susţine coordonatorul studiului, Paul Frankland de la Hospital for Sick Children, din Toronto.
Întotdeauna s-a suspectat că hipocampul este implicat în acest proces. „Hipocampul se maturizează încet şi probabil că pînă la 3-4 ani nu atinge un nivel rezonabil de maturitate. În timp ce copiii cu vîrste cuprinse între 3 şi 4 ani îşi pot aminti lucruri pe termen scurt, este nevoie de hipocamp pentru a putea stoca informaţiile în memoria pe termen lung”, a declarat dr. Eric Kandel, director al Institutului Kavli pentru Cercetarea Creierului, de la Universitatea Columbia.
Pe măsură ce hipocampul se maturizează, se formează un număr mare de noi neuroni care trebuie să fie introduşi în circuitele deja existente. Cel mai probabil, în acest proces de restructurare, creierul „uită” unde a stocat amintirile. Pe măsură ce procesul de expansiune se încetineşte, creierul poate urmări mai uşor unde sînt stocate informaţiile şi astfel memoria pe termen lung începe să funcţioneze mai bine.
Astfel, pentru a testa această teorie, Frankland a realizat un experiment pe pui de şoareci. Oamenii de ştiinţă au încetinit ritmul în care se formau noii neuroni în hipocampul şoarecilor. În mod normal, puii de şoareci şi copiii au aceeaşi problemă legată de amintirile pe termen lung: dacă îi înveţi cum să navigheze printr-un labirint, în cîteva zile vor uita ce au învăţat. În schimb, în studiu, şoarecii cărora procesul de creare a noi neuroni fusese încetinit şi-au amintit cum să iasă din labirint. Se pare că abordarea lui Frankland este corectă.
Adăuga comentariu