Motivele pentru care actorii teatrelor de păpuşi aleg să rămînă acasă (VIDEO)

Motivele pentru care actorii teatrelor de păpuşi aleg să rămînă acasă (VIDEO)

Chiar dacă lumea teatrului de la noi se confruntă cu diverse probleme, mulţi actori aleg oricum să rămînă fideli profesiei pe care au îmbrăţişat-o şi să lucreze cu pasiune şi dăruire, fiind răsplătiţi cu laude şi aplauze.


Este şi cazul Ninei Lefter, actriţă la Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici”, care recunoaşte că pentru a avea un trai decent, este nevoită ca, după spectacole, să îmbrace haina unui sportiv pentru a alerga în căutarea unor venituri suplimentare.


Chiar dacă salariul unui actor de teatru din ţara noastră este unul foarte modest, Nina spune că nu s-a gîndit nicio clipă să-şi părăsească ţara, familia şi micii spectatori pentru care se dedică în fiecare zi.


În continuare puteți citi textul înterviului: 


Astăzi sînt acasă datorită mamei mele, pentru că mama mea este în viață și atîta timp cît va fi ea, voi fi și eu aici. Și dacă nu va mai fi, doamne ferește, mă va ține altceva. Dar acum asta mă ține. Mă mai ține dragul de copii, cei pentru care lucrez în fiecare zi la teatru în spectacole. Zîmbetul lor sincer și curat nu se compară cu nimic în lume. Nu știu cum aș începe într-o altă țară, mai ales în teatrul de păpuși, pentru că nu-mi închipui să fac altecva decît ceea ce fac aici, acasă.


Ai avut vreodată propuneri de a te stabili cu traiul într-o altă țară?


Evident că au fost. De fiecare dată, indiferent unde merg, vin cu mare drag acasă și aștept cu nerăbdare să vin acasă, mai ales că mă ține aici și copilul meu.


Cît de greu este să trăiești în Republica Moldova cu salariul unui actor?


Noi, actorii, sîntem într-o fugă continuă. Pe lîngă faptul că ai o măiestrie, dacă o ai în scenă, că debordezi de talent pentru copiii care sînt în sală, trebuie să fii și sportiv. Avem nenumărate profesii pe lîngă cea de actor. Una bună este cea de sportiv – alergăm după spectacole oriunde reușim ca să facem un ban, astfel ca la final de lună să cumulăm un salariu cît de cît decent. La teatru vin pentru suflet, pentru copilărie, pentru spectatorul fidel.


Ce probleme întîmpină lumea teatrului în țara noastră?


Lumea teatrului are multe probleme. Dîndu-le la o parte pe cele financiare, lumea teatrului din RM cred că suferă în primul rînd la capitolul spiritualitate. Prin asta se are în vedere nu doar banii, dar și repertoriul, și regizori. Actori mai sînt, dar ducem o lipsă acută de regizori, de repertoriu pe alocuri. Cred că teatrul din Republica Moldova trece printr-o perioadă de tangență și poate la un moment dat se va face lumină așa cum se va face lumină și în sfera financiară, pentru că toate sînt legate una de alta. Și în momentul în care se va face lumină în toate, cu siguranță va fi lumină și în teatru. Noi încercăm să aducem lumina în scenă, dar în momentul în care nu ești susținut din mai multe părți, îți dai seama că iese ce iese.


Cum crezi, moldovenii pleacă astăzi peste hotare din necesitate sau pentru că așa e la modă?


Pentru unii poate e un moft, pentru alții e o necesitate. Nu-i judec pe cei care pleacă peste hotare. Ieși, du-te, fă, dar nu uita și de noi, de țărișoara ta, și vino și implementează aici proiecte. Și sînt astfel de exemple, sînt oameni care revin, care au proiecte grandioase, care se dezvoltă cumva.


Ce condiții ar trebui să fie create pentru ca tinerii să-și dorească să rămînă acasă?


De exemplu, specialiștii din domeniul teatrului absolvesc AMTAP, apoi vin într-un teatru. Ar trebui cumva ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării să se gîndească în sensul de a organiza un bloc de locuințe pentru tinerii specialiști, pentru oamenii din cultură, pentru ca ei să fie susținuți și să vrea să rămînă acasă, să lucreze în scenele din teatru. De aia noi avem de pierdut – îi organizăm, îi ajutăm, îi creștem și ei pleacă la un moment dat, ei nu mai rămîn în teatre, iar teatrul îmbătrînește, teatrele duc lipsă de cadre tinere. Or, într-un teatru trebuie să fie toate generațiile – și istoricul, și prezentul, și viitorul. Un suflu nou întotdeauna trebuie să fie, el dă viață teatrului, îi dă un aer mai boem.  


Este Republica Moldova o țară de viitor?


Este Republica Moldova o țară de viitor dacă noi, cei de aici, îi vom da curs acestui viitor și asta depinde de fiecare dintre noi.


Ce înseamnă pentru tine acasă?


Acasă înseamnă mama, acasă înseamnă familia, surorile, nepoții mei. Acasă înseamnă armonia și dragostea creată în sînul familiei, cu sărbătorile noastre, cu Paștele nostru frumos, cu Crăciunul nostru miraculos, cu mîncarea gustoasă, cu colindele de Crăciun și cele de Paște, cu lumina din jurul nostru pe care o creăm cu ajutorul acestor sărbători, cu voia bună pe care noi o facem, pentru că peste hotare nu o să vezi astfel de oameni. Acolo toți sînt închiși, stau în cochilia lor.


În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi. 


Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.


Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.


Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load