Controversate au rămas, însă, cauzele morţii marelui poet, existînd la moment mai multe speculaţii. Între anii 1883 si 1889 poetul are o recidivă a tulburărilor sufleteşti. A fost povăţuit şi convins să se interneze într-un sanatoriu particular pentru boli nervoase. Poetul a fost tratat cu morfină, mercur prin injecţii intramusculare, tratament aplicat în acea epocă în mod curent celor consideraţi alienaţi mintal. Unii specialişti consideră că după atîta tratament, Eminecu a făcut alergie la mercur şi, după o astfel de injecţie, a făcut un şoc anafilactic şi a murit. Aceasta este şi concluzia dr. Ovidiu Vuia, autorul cărţii “Despre boala şi moartea lui Eminescu”, continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.
Adăuga comentariu