Legea „Big Brother”: este oare Moldova amenințată de dictatura digitală?

Legea „Big Brother”: este oare Moldova amenințată de dictatura digitală?

Gheorghe Pruteanu

În cadrul sesiunii de primăvară-vară a Parlamentului, deputații urmează să ajungă la un acord privind scandalosul pachet de amendamente pentru reglementarea Internetului.

„Big Brother” a fost în repetate rînduri modificată ținînd cont de recomandările experților internaționali și naționali, însă în organele de stat nu există o poziție unică privind conținutul ei. Majoritatea reprezentanților cercurilor politice și juridice consideră că proiectele de legi necesită o perfecționare mai ales în ce privește garanțiile de confidențialitate. Institutul de Politică Informațională a organizat, împreună cu Regional Internet Freedom Program și fondul canadian SecDev Foundation, o platformă de dezbateri a subiectului, cu suportul Digital.Report.

Deputatul PL Roman Boțan, președintele Comisiei parlamentare securitate națională, apărare și ordine publică:

„Proiectele de lege nr.161 («Big Brother») și nr. 281 (mandatul de securitate) au fost incluse la finele lunii noiembrie pe agenda Comisiei, însă ulterior, la propunerea deputatului Artur Reșetnicov, au fost excluse. Probabil, deputații din majoritatea parlamentară încă nu au o opinie unică asupra acestor proiecte de lege. Au apărut mai multe probleme, din care cauză ei nu sînt gata să le examineze, cel puțin în redacția actuală. Una dintre cauze, cred, o constituie unele prevederi privind stocarea datelor, care în România, spre exemplu, au fost declarate neconstituționale.

Ținînd cont de opinia experților și de experiența altor țări, în proiectul de lege «Big Brother» urmează a fi introduse modificări. Inviolabilitatea vieții private trebuie să fie garantată prin lege, inclusiv la anchetarea crimelor în domeniul informațional. Scopul inițial al acestor inițiative a fost lupta cu pornografia infantilă și alte crime similare, însă unele clauze depășesc cadrul acestei sarcini. De faptul cum vor fi ele definitivate va depinde modul în care va vota majoritatea parlamentară. Eu personal, în lectura finală, voi vota ținînd cont de modificările care vor fi incluse. În cazul în care recomandările respective nu vor fi luate în seamă de alți deputați, eu nu voi susține aceste proiecte.”

Deputatul PDM Artur Reșetnicov, membru al Comisiei parlamentare securitate națională, apărare și ordine publică, ex-director al SIS: 

„În majoritatea țărilor, într-o măsură mai mare sau mai mică, funcționează acte legislative de acest fel și noi trebuie să stabilim care variantă este potrivită pentru Moldova. Aceste proiecte de lege se află de mai mult timp spre examinare în Parlament și azi noi dispunem de opinia Comisiei de la Veneția, dar și de recomandările experților. Există diferite opinii, noi le vom examina pe toate și vom ține cont de acele care vor fi utile pentru conținutul proiectelor de lege. Vreau să-i asigur pe reprezentanții societății civile și pe experți, că legile nu vor fi adoptate, dacă nu vor fi definitivate. Deocamdată mă abțin să apreciez conținutul lor, deoarece varianta finală nu este gata. În lege totul depinde de formulări, de aceea conținutul proiectelor va fi studiat detaliat încă o dată. Nu este exclus ca ele să fie întoarse spre revizuire sau în general retrase, dacă se va considera că prevederile lor sînt depășite sau necesită modificări substanțiale.” 

Eduard Harunjen, procuror general al RM:

„În ultimii ani s-au îndesit cazurile de utilizare a rețelelor de computere și a informației electronice în scopuri criminale, iar materialele care ar putea servi drept dovezi ale acestor crime se păstrează și se transmit de către infractori prin aceleași rețele. În anul 2009, Moldova a ratificat Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, și astfel și-a asumat obligația să respecte recomandările și să perfecteze legislația națională. În aceste scopuri, Procuratura Generală, împreună cu MAI, a elaborat proiectul de lege nr. 161, numit «Big Brother». El are menirea să asigure investigarea eficientă și dezvăluirea celor mai grave forme de crime, inclusiv cu elemente de criminalitate  transnațională organizată. Organele de drept trebuie să dispună de posibilități pentru a acumula dovezi în spațiul informațional, a le confisca și a le stoca.

Perchezițiile informaționale, interceptarea datelor informative și alte măsuri identice prevăzute în proiectul de lege se practică în multe țări. Și nu se consideră că ele pot atrage riscuri de încălcare a dreptului la viața privată. Asemenea intervenții se admit numai în caz de necesitate, în circumstanțe strict condiționate de amenințări, în cazul celor mai grave crime. Acțiunile respective trebuie să fie însoțite de garanții privind respectare drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceste mecanisme au fost incluse în proiectul de lege nr.161. Inițial, în proiect au fost incluse anumite amendamente, care au îmbunătățit conținutul lui. Acum el corespunde în deplină măsură standardelor internaționale, inclusiv în ceea ce ține de proporționalitatea implicării statului în viața privată a cetățenilor.

În pofida acestui fapt, proiectul de lege se confruntă permanent cu o rezistență. Voi fi sincer și voi spune lucrurilor pe nume. Rezistența vine, în primul rînd, de la companiile care prestează servicii pe piața comunicațiilor electronice, care mereu au fost invitate la consultările publice. Cred că reacția lor este una firească. Doar este vorba despre un business care aduce profituri materiale mari și orice restricție poate atinge aceste interese.  Aici totul este clar. Mai puțin înțeleasă este poziția exprimată de către unii reprezentanți ai societății civile în mass-media și în cadrul reuniunilor interdepartamentale, unde aceștia au fost invitați pentru dezbateri. Desigur, procesul de elaborare, adoptare și implementare a legilor cu atragerea societății civile este democratic și corect. Poziția lor și vocea lor au fost auzite, dar, din păcate, nu tot ce a fost expus poate fi luat în considerare.”

Valeriu Ghilețchi, vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), vicepreședinte al Parlamentului RM, președintele Grupului Popular European:

„Am o atitudine reticentă față de tendința de a înăspri politica statului în domeniul reglementării internetului. Este o chestiune suficient de delicată și trebuie să acționăm foarte atent, pentru a nu strica echilibrul dintre libertate și securitate. În ultimul timp, mai multe țări acordă atenție acestor lucruri, iar chestiunile ce țin de securitatea internetului și conținutul lui devin obiect de discuții în Consiliul Europei și ajung pe agenda Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO).

Este important ca la examinarea acestor proiecte de lege să nu admitem ca în Moldova să se revină la trecutul sovietic în activitatea organelor securității de stat. Am fost mereu împotriva dezlegării mîinilor serviciilor speciale, oferindu-le prea multe împuterniciri de interceptare a convorbirilor telefonice, a corespondenței electronice etc. În 2014, la ședința Comisiei securitate națională, am făcut totul pentru ca proiectul anterior al acestei legi să fie «ucis». Îmi amintea de practica sovietică, cînd se adunau cîțiva oameni și decideau ce e de făcut, cine să fie ascultat și nimeni nu era responsabil de nimic. Dacă suspiciunile nu se adevereau, nimeni nu mai afla despre aceea că a existat interceptarea și urmărirea. 

Noile proiecte de lege nu sînt echilibrate și necesită îmbunătățiri. La imixtiunea în dreptul și libertățile omului criteriile trebuie să fie clare. În caz contrar, serviciile speciale și instituțiile de stat vor avea pîrghii pentru abuzuri. Proiectele oferă riscuri majore, ce țin de confidențialitate, corespondența privată, interceptarea convorbirilor telefonice etc. Asemenea inițiative legislative pot fi lesne folosite în scopuri politice și nu e de dorit ca aceste lucruri să aibă loc. Dacă considerăm Moldova un stat de drept, atunci legile trebuie să se înscrie clar în domeniul juridic și să corespundă standardelor internaționale. Grupul popular european din Parlament nu va vota pentru aceste proiecte în forma lor actuală. Votul nostru depinde de modificările propuse, noi vom examina scrupulos toate stipulările legislative.”  

Sergiu Bozianu, șef adjunct al Direcției Generale Supraveghere și Conformitate al Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP):

„Aceste proiecte nu asigură garanții suficiente de respectare a drepturilor cetățenilor. CNPDCP a oferit Parlamentului un șir de recomandări referitoare la garantarea inviolabilității vieții private, a secretului personal și de familie. Într-o măsură oarecare, noi salutăm intenția de a îmbunătăți legislația privind prevenirea și combaterea infracțiunilor în spațiul online. Însă aceste măsuri trebuie adoptate într-o formă ce garantează echilibrul și proporționalitatea între imixtiunea în viața privată și scopurile urmărite. Am vrut să ne exprimăm neliniștea cu privire la garantarea dreptului cetățenilor la viața privată – indiferent de statut – fie el judecător, profesor, procuror sau jurnalist.

Necesită o reestimare și împuternicirile organelor care vor implementa aceste proiecte de lege, dacă ele vor fi adoptate. Mai există chestiuni ce țin de respectarea drepturilor la interceptarea și acumularea de date. Nu este clar cum va fi informat cetățeanul despre aceste măsuri în ce-l privește, în cît timp va fi el anunțat, astfel încît ulterior să poată contesta în instanță încălcarea drepturilor sale. Dacă vorbim despre minimizarea datelor personale, trebuie să limităm numărul acestora, pentru ca în anumite cazuri ele să nu fie folosite neîntemeiat. Noi acordăm atenție specificului acestor proiecte de lege și chemăm să se țină cont de practica CtEDO în problemele ce țin de stocarea informației, dar și de experiența României, unde un șir de stipulări legislative din domeniu au fost declarate neconstituționale. Ne-am dori mai multe garanții în cadrul acestor legi. În starea lor actuală, desigur, ele nu pot fi adoptate.”   

Vadim Vieru, avocat, reprezentant al Asociației Promo-Lex:

„Lipsa garanțiilor și mecanismelor necesare poate duce la încălcarea în masă a drepturilor și la alte probleme serioase. Deși la proiectul «Big Brother» au fost operate amendamente, el nu poate fi adoptat în forma lui actuală. Nu s-a ținut cont de unele recomandări ale Comisiei de la Veneția, în particular, de cele ce țin de stocarea datelor informative sechestrate și de securitatea acestora, de garanțiile respectării drepturilor omului, în special cele ce țin de viața privată. Trebuie să fie clar cît timp această informație se poate afla la dispoziția poliției, a organelor de urmărire penală sau a procuraturii, peste cît timp ea trebuie lichidată. În acest sens trebuie formulate proceduri tehnice concrete. De asemenea, la sechestrarea informației prin intermediul telefoanelor mobile, există riscul ca aceasta să aibă referire nu doar la cetățeanul urmărit, dar și la alte persoane, care nu au nicio tangență cu cazul penal concret.”

Vladislav Gribincea, avocat, președintele Centrului de Resurse Juridice:

„Este evident că proiectele de lege discutate nu corespund standardelor internaționale. Dacă scopul urmărit este de a modifica unele norme concrete, de a asigura protecția unor valori, atunci autorii să scrie anume așa. Însă nouă ni se spune că este vorba despre securitatea informatică și această explicație se aplică pentru orice se dorește. Dar este imposibil, deoarece la încălcarea drepturilor de autor trebuie luate alte măsuri decît în cazurile de pedofilie sau a altor crime împotriva copiilor. Ele nu trebuie amestecate, dar au fost amestecate.

În prezent, serviciile speciale ale Moldovei interceptează telefoanele de 38 de ori mai des decît cele din Marea Britanie, iar aceste proiecte de lege le vor permite să o facă și mai des. Consider că ele trebuie rechemate și să înceapă lucrul asupra unor dispoziții specifice, cu adevărat necesare. Avem și azi în legislație posibilități procesuale ce permit organelor de drept să-și facă treaba. Eu cred că imixtiunea excesivă a statului și a structurilor statale în viața privată nu se vor solda cu nimic bun.”

Alexei Marciuc, directorul Institutului de Politică Informațională, expert în domeniul securității informaționale:

„Pachetul «Big Brother» lasă multe lacune cu caracter juridic și tehnic, iar unele dintre formulările lui nu sînt suficient de exacte și conțin ambiguități. Deși o parte dintre recomandările experților a fost luată în seamă la definitivarea pachetului, mai rămîn prezente un șir de dispoziții inacceptabile și contradictorii, care prezintă un pericol evident pentru drepturile omului. Nu au fost elaborate o serie de aspecte discutate mult în ultimul timp. Legea are nevoie de niște proceduri mai transparente, de asigurarea garanțiilor necesare. Varianta actuală a «Big Brother» presupune un control excesiv de riguros al internetului de către stat, cerințe excesive față de furnizori în privința stocării datelor privind comunicările dintre persoane, atribuții prea largi și diluate ale organelor de drept. 

Dacă în conținutul «Big Brother» nu se va face ordine, adoptarea lui s-ar putea solda cu încălcări masive ale drepturilor și cu un impact negativ asupra garanțiilor constituționale de protecție a datelor cu caracter personal și a inviolabilității vieții private. Cel puțin legile dictează vectorul în această direcție și dau mînă liberă anumitor acțiuni. În consecință, țara se poatealege cu noi cereri la CEDO. Plîngerile individuale parvenite de la solicitanți privind încălcarea inviolabilității vieții lor private constituie un procent destul de mare al dosarelor examinate în ultimul timp de CEDO. Zona de risc include intimitatea, dar și libertatea de exprimare pe internet. Iată de ce pentru societate este foarte important ca dezbaterile pe marginea unor asemenea inițiative legislative să continue și în niciun caz să nu rămînă fără atenție. ”

 

 

 

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load