Cu cît mai variată și mai complexă este literatura, cu atît mai anevoioasă este ecranizarea ei, și cu cît scriitorul explorează mai mult realitatea, îndepărtîndu-se de stereotipuri, clișeuri și traforete, cu atît mai complicat va fi filmul.
Opinia renumiților producători și regizori de cinema a fost citată de clasicul viu al literaturii ruse, vestitul scriitor contemporan, persoana publică, dramaturgul și publicistul Iuri Poleacov.
Acesta a fost răspunsul său la întrebarea adresată de portalul Noi.md în cadrul ordinarei reuniuni a clubului media Format-3 susținute la Chișinău referitor la faptul de ce filmele create în baza operelor lui Iuri Poleakov nu au devenit la fel de populare ca cărțile lui și ca regulă, aceste filme au suferit eșec.
Iuri Poleakov a răspuns că și el este îngrijorat de acest fapt.
„În baza cărților mele au fost montate circa 13-14 filme. Sînt destul de multe și nimeni din autorii contemporani, din oamenii de vîrsta mea sau de vîrstă mai înaintată nu se pot lăuda cu atîtea ecranizări. Dar printre ele au fost puține într-adevăr bune”, a mărturisit el, menționînd că pentru aceasta există motive obiective.
„Traducerea unei opere literare în limbajul cinematografic este un proces foarte complex și absolut neuniform. Dar foarte dificil. Este ca o traducere a poeziei, atunci cînd aceleași versuri, de exemplu, cele ale lui Verlaine pot fi traduse în moduri diferite, cum au făcut Briusov și Pasternak. Aproximativ aceeași poveste are loc și în cinema”, a specificat Iuri Poleakov.
Clasicul viu al literaturii ruse a menționat că de cîteva ori pur și simplu i-a mers prost cu regizorii.
„Spre exemplu, „Cu 100 de zile înainte de ordin” («100 дней до приказа») a fost încredințată regizorului care, în opinia mea, avea un obiectiv absolut diferit – nu să ecranizeze opera, ci să se autoafirme într-un fel, să producă un film de autor. Pe mine pînă acum mă întreabă: cum a ieșit așa?”, a spus Iuri Poleakov.
Potrivit lui, unele filme în baza operelor sale sînt foarte reușite.
„Este, spre exemplu, filmul lui Serghei Snejkin „SE de proporții raionale” («ЧП районного масштаба»). Dar ați observat că acest film este derulat foarte rar deoarece, spre deosebire de operă – o nuvelă realistă despre mediul lucrătorilor comsomoliști profesioniști, filmul este un model de film antisovietic în care totul este construit în baza unor legi de negare a acestui model politic, unde acționează legi absolut diferite, iar eroii mei nu prea buni au fost transformați în monștri. Pentru aceasta au fost selectați și actori respectivi. A fost o directivă. Și acest film, în ciuda faptului că a fost realizat foarte bine, este perceput ca o parodie a epocii, iar acestea sînt lucruri diferite”, a spus renumitul scriitor.
„Muncind mai mulți ani în domeniul artei am ajuns la concluzia că arta malițioasă este foarte trecătoare, iar cea binevoitoare, zîmbitoare, dimpotrivă, dăinuiește. Filmul nu este difuzat deoarece s-a schimbat atitudinea față de puterea sovietică și nu există dorința de a viziona o parodie”, a menționat Iuri Poleakov.
Potrivit lui, există filme regizate prost.
„Dar sînt și filme bune. Spre exemplu, un serial foarte decent cu 4 episoade „Apofegei” («Апофегей») montat de Stanislav Mitin. Există și alte filme bune. Dar în principiu, după cum mi-a spus un producător cunoscut deștept, problema acestor scriitori este că cu cît mai variată și mai complicată este literatura, cu atît mai anevoioasă este ecranizarea ei, deoarece în literatură un mare rol îl au nuanțele. Și după cum îmi spunea mentorul meu care m-a învățat să scriu scenarii, Evgheni Iosifovici Gabrilovici, principala problemă este că cu cît scriitorul explorează mai mult realitatea, îndepărtîndu-se de stereotipuri, clișeuri și traforete, cu atît mai complicat va fi filmul”, a spus Iuri Poleakov.
Adăuga comentariu