Familia lui Ştefan cel Mare

Familia lui Ştefan cel Mare

Majoritatea cercetătorilor, cînd vine vorba de calităţile lui Ştefan al III-lea cel Mare, pomenesc portretizarea făcută de Gr. Ureche, scăpînd din vedere alte însuşiri ale marelui voievod moldovan.

Creaţia populară moldovenească întregeşte imaginea nu numai a lui Ştefan-Domnitorul, Ştefan-Oşteanul, ci şi a lui Ştefan Om chibzuit, înţelept, vizionar: „Ştefan voievod era om mărunt la stat, iute la căutătură, aprig la minte, viteaz mare la război, însă şi foarte chibzuit, biruind pe neprietenii lui nu numai cu oştile, ci şi cu înţelept meşteşug... Pe cît era de vrăjmaş în vreme de război, pe atît era de bun şi blînd şi cu dreptate în vreme de pace”.

Se scapă din vedere ca Ştefan a fost tare evlavios: cît a domnit a purtat mare cinste şi cucernică pomenire strămoşilor săi. Astfel, printr-o „gramotă” semnată la Suceava la 9 iulie 1466, Ştefan al III-lea, domnitorul Moldovei „întăreşte mănăstirii Pobrata cu hramul Sf. Nicolai... pentru mîntuirea sufletului sfînt răposatului părinte al nostru Bogdan voievod şi pentru mîntuirea sufletului mamei noastre Maria să aibă de la noi în fiecare an zece buți de vin, două măji de peşte, una de morun şi una de carp, o jumătate de camenă (piatră) de ceară din Tîrgul Frumos şi toate bărbînţele de miere ce se vor strînge din desetina (a zecea parte) din satele mănăstireşti şi a oamenilor lor de la Botna”.

Continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load