Ce înseamnă și ce nu înseamnă BIO, ECO, Organic, 100% natural

Ce înseamnă și ce nu înseamnă BIO, ECO, Organic, 100% natural

Alimentația a devenit în zilele noastre una dintre cele mai mari provocări.

Și ceea ce știm cu toții e că de fapt nu mai știm deloc ce mîncăm. Că legumele nu mai cresc în pămînt, ci în vată minerală. Și că oricum nu mai contează, pentru că pămîntul e deja impregnat cu toate nenorocirile. Că fructele sînt trecute prin fel de fel de chimicale sau radiații ca să reziste cît mai mult. Că nici carnea nu mai e carne, nici laptele lapte. Și lista e lungă și mai că pare desprinsă din filmele SF, numai că din păcate nu-i așa, e pe bune.

Și în contextul ăsta, mai toți căutăm cu disperare să mîncăm cît mai puține chimicale și ne uităm tot mai mult după etichetele pe care scrie BIO, ECO, Organic, 100% natural. Dacă nu pentru noi, măcar pentru copii, lor să le dăm mîncare de calitate, că ei sînt în creștere și nu vrem să-i îmbuibăm cu toate nenorocirile. Doar că eu de multe ori m-am întrebat dacă e pe bune toată nebunia asta cu Bio, Eco, Organic, 100% natural. Ce înseamnă fiecare și cît de sigure sînt toate produsele care au asta pe etichetă.

Ce înseamnă bio, eco, 0rganic, 100% natural
 
Bio, Eco și Organic înseamnă fix același lucru, între acestea trei nu este nicio diferență în afara faptului că în diferite țări din UE se folosesc diferiți termeni care înseamnă același lucru. Ca un produs să poată avea legal eticheta de bio, eco, organic trebuie să fie cultivat fără utilizarea vreunei substanțe chimice, fără intervenţii și modificări genetice. Trebuie cultivat și recoltat în armonie cu natura și trebuie ca producătorul lui să aibă anumite autorizații fără de care nu are voie să treacă vreunul dintre acești termeni pe etichetă. Mai mult, pentru ca un producător să aibă dreptul că cultive produse eco, bio, organice el trebuie practic să detoxifieze pămîntul/mediul de creștere timp de cel puțin doi ani.

Cu ”natural” și ”100% natural” e cu totul altă poveste. Oricine poate pune asta pe o etichetă fără nicio răspundere legală. Adică pe un produs poate să scrie 100% natural și să se fi folosit o mulțime de chimicale la cultivarea ingredientelor din el. Faptul că provine din natură nu înseamnă cu nu-i îmbimbat de prostii.  ”Natural” pe etichetă e doar strategie de marketing de cele mai multe ori, e scris acolo doar ca să ne ia ochii.

Ce NU înseamnă bio

Cu ”naturalul” am zis mai sus. Eu nu mai cred în el deloc, nu înseamnă nimic pentru mine o etichetă care conține acest termen.

Problema intervine însă și la produsele cu eticheta BIO, de la un anumit nivel. Adică leguma, cereala, fructul (materia primă) bio sînt cu adevărat bio. În cazul lor lucrurile sînt clare, cel puțin din vedere legal. O banană sau un măr nu pot fi bio decît dacă într-adevăr nu-s tratate cu chimicale, pămîntul în care au crescut n-a fost tratat, nu-s modificate genetic și așa mai departe.

Eu, care tot caut și cumpăr produse bio mai ales de cînd am copil, pot spune că, de cele mai multe ori, se simte diferența dintre o legumă sau un fruct bio și unul nebio. (Vorbesc de cele din supermarketuri, hipermarketuri, șamd, nu de cele din grădina bunicii mele de exemplu, care deși n-au nicio certificare știu eu sigur că ea nu folosește prostii pentru legume și fructe). De foarte multe ori am observat că legumele și fructele nebio au pur și simplu gust de medicamente. Și zici că mănînci sănătos, că nah, sînt fructe și legume, și cînd colo băgăm în noi naiba știe ce prostii. Concluzia mea este că se merită să dăm un ban în plus pe legumele și fructele bio, dacă putem face asta.

Povestea este alta atunci cînd vorbim de produsele preparate, nu crude așa cum sînt fructul, leguma, cereala în sine. Adică, de exemplu niște biscuiți pe care scrie BIO sau organic. Sau niște covrigei, sau iaurt cu fructe, sau știu eu ce desert sau ce alt preparat. Aici, eu una sînt tare sceptică. Pentru că, de multe ori, am observat că la produsele astea există undeva jos și o steluță, fix ca la reclamele mincinoase. Sau fix cum e cu creditele bancare unde-ți zic cu litere mari că e dobînda mică și te trezești că plătești dublu, pentru că sub o steluță scria adevărul cu litere minuscule.

Sînt foarte multe produse preparate pe care scrie BIO sau ECO sau organic pentru că unul dintre ingrediente a fost produs în agricultura eco. Adică, dacă revin la biscuite cu ovăz bio, să zicem, ovăzul și grîul din care e făcut n-au fost tratate, au respectat criteriile impuse de lege. Dar asta nu înseamnă că, dacă citești cu atenție pe etichetă, biscuitele ăla nu conține și aditivi alimentari, E-uri. E vorba de steluța aia care-ți spune undeva jos, cu litere minuscule, că grîul și ovăzul respectă criteriile agriculturii bio. Dar doar ele, nu și restul ingredientelor.

La fel și la iaurtul cu fructe. Fructele din el sînt bio. Dar pe etichetă mai găsești și nu știu ce gumă de nu știu care pentru a fi mai cremos, nu știu ce colorant și o tonă de zahăr. Iar faptul că scrie pe el BIO practic nu mai înseamnă mai nimic.

Plus că, dacă vorbim de zahăr alb sau făină albă, de exemplu, faptul că sînt ele bio nu înseamnă că sînt mai sănătoase, cînd ele defel nu sînt. Faptul că trestia și grîul din care au fost făcute au respectat criterii eco, bio, nu înseamnă că nu au fix același efect asupra organismului.
 
Concluzia mea privind produsele bio, eco, organice
 
Eu nu-s expertă, asta sînt opinii personale emise după ce mai mulți ani am tot căutat variante mai ok pentru alimentația copilului meu și am tot citit ce și cum. Concluzia mea e oricum cea cu care am început, din păcate nu prea mai știm ce mîncăm. Nu prea mai avem nicio garanție, indiferent ce am cumpăra.

Dar eu am stabilit vreo două lucruri de care țin cont: de cîte ori am posibilitatea cumpăr legumele, fructele și cerealele bio, eco. În schimb cînd vine vorba de produse preparate, ambalate, mă uit atent pe etichetă să văd dacă nu cumva pe lîngă bio și eco nu există o mulțime de alte prostii. Pentru că de multe ori am fost tentată și chiar am cumpărat produse cu mult mai scumpe doar pentru că scria bio, eco, organic pe ele și, de fapt, aveau în compoziție aditivi, e-uri, coloranți. Dacă înainte să am copil recunosc că citititul etichetei era o chestie rară, acum a devenit lectură obligatorie cînd mergem la cumpărături.

Nu-s vreo maniacă în ceea ce privește alimentația, ba dimpotrivă, sînt destul de relaxată, dar fac tot posibilul ca din toate prostiile care se găsesc acum pe piață să le aleg pe cele mai puțin rele.
 
Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load