Locul copilăriei unei principese din Chișinău

Locul copilăriei unei principese din Chișinău

Neamurile de aristocrați dădeau baluri și, în același timp, țineau adevărații intelectuali ai acestui colț de țară activi.

Aristocrații cu bani construiau case frumoase, cu stil și cu creier. Case pe care acum le lăsăm în voia soartei, a vînturilor și a ploilor (se vor dărîma de la sine și pe locul lor vor crește falnic novostroaie, construcții hidoase, colorate în piersic și roz, care se combină frumos cu surul urbei noastre – un vis socialist nerealizat).

Iar copiii vestitelor familii de la noi precum: Gonata, Leonard sau Rîșcanu se înrudeau cu membrii familiei regale din România sau din Europa. Pe atunci oamenii aveau alte aspirații și statutul social avea un alt fel de măsurătoare.

În anul 1875, la 6 martie în orașul Florența, în familia colonelului basarabean în armata rusă, Petre Cheșco (descendent al unei ramuri al familiei Wassilko) și a Pulheriei Sturdza, din familia boierilor Sturzești din Moldova, se năștea fiica lor, Natalia. Familia Cheșco cu cei patru copii ai lor petreceau mult timp în Florența pentru clima caldă a locurilor ce făcea bine mamei Pulheria, care suferea de tuberculoză.

Din nefericire, Natalia a rămas orfană de mică. Este crescută de unchiul său Constantin D. Moruzi, proprietarul moșiei Dănuțeni, din preajma Ungheniului. Îmi imaginez că la sfîrșitul sec. XIX nu prea aveai multe distracții într-o moșie din Ungheni. Așa că Natalia își căuta distracțiile în alte părți, făcînd des vizite la Iași, Chișinău, Odesa și Viena.

Cînd era la Chișinău, Natalia stătea în casa bunicii Zamfira Cazimir-Cheşco. Bunicul Ioan Cheșco a fost membru al Sfatului Suprem al Basarabiei, precum și conducător al nobilimii din județele Chișinău și Orhei, apoi al județelor Soroca și Iași. Acești doi nu puteau avea o casă orișicare, de aceea cumpără de la principele Mihai A. Cantacuzin o casă cu 11 odăi, ce a fost construită după un proiect confirmat de Comisia de construcții şi Drumuri în noiembrie 1857, construcţia fiind terminată în 1858.

(Primele informaţii documentare vizavi de acest monument datează din vara anului 1855. Pe atunci, de la Dumă a fost cumpărată o suprafață de pămînt de 1 800 de stînjeni pătraţi, aproximativ patru mii de metri pătrați, de către soţia consilierului de colegiu Elisaveta Loran. În 1858 construcția casei a fost terminată, an indicat în frontonul rezalitului. Peste ceva timp, Elisaveta Loran a vîndut casa principelui Mihai A. Cantacuzino, după care, conacul a intrat în posesia Zamfirei Cazimir-Cheşco. După care casa intră în proprietatea Mariei Hasnaş, care în 1899 vinde proprietatea imobiliară lui Ida Șpirt"Centrul istoric al Chișinăului, la începutul sec al XXI-lea").

Continuarea articolului pe moldovenii.md.

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load