Și-a făcut studiile peste hotare, dar, după șase ani petrecuți acolo, a hotărît să revină acasă, pentru a da viață unui proiect de suflet, care se cocea încă de pe băncile facultății.
El este Andriano Marian, fondator, director, dirijor la Moldovan National Youth Orchestra și cel care a reușit să-și construiască o carieră de succes acasă, indiferent de provocările vieții.
Spune că i-ar plăcea să se afle în Republica Moldova și peste zece ani, pentru că altfel nu știe cum ar rezista fără oamenii binevoitori și plăcintele moldovenești coapte pe cuptor.
În continuare puteți citi textul înterviului:
Mie chiar îmi place Republica Moldova, mă simt bine aici. Noi sîntem cinci în familie și, în afară de sora mea care este în Macedonia, noi toți sîntem acasă. Eu cred că este un atu foarte mare. Eu am foarte mulți oameni carismatici și interesanți cu care pot interacționa. Eu am avut foarte mari ambiții să plec la studii peste hotare. Am învățat șase ani în România, dar în paralel am creat proiectul Moldovan National Youth Orchestra, cînd eram în anul 4 la Cluj Napoca. Atunci, în mine nu era o confirmare că aș rămîne în România de exemplu, pentru că acolo mă aflam atunci. Dar, concepînd acest poriect, în 2011, eram tot mai legat și mai legat de el, reveneam acasă foarte des și totul s-a întîmplat foarte natural, nu am avut gînduri sau zile în care să mă gîndesc dacă vreau sau nu să plec. Eu încă sînt aici și cred că poți să faci oriunde o viață interesantă, în dependență de ce gînduri ai și ce vise. Oriunde pe planeta asta poți avea o viață care să-ți placă, dar contează foarte mult cine te înconjoară și ce vrei să faci. Asta cred că este definitoriu.
De ce ai hotărît să aduci proiectul Moldovan National Youth Orchestra acasă?
Eu am vrut foarte mult ca asta să fie creat acasă, acolo de unde vin eu. În al doilea rînd, eu sînt foarte legat de țara asta, eu chiar țin la ea. Mie chiar îmi pasă de anumite chestii, îmi pasă nu doar de Eul meu, dar și de oamenii din jurul meu. Eu mi-am dorit foarte mult să inițiez proiectul aici, acasă, pentru că el nu era.
Un lucru mare pe care-l faci pentru societatea moldovenească este și proiectul La La Play Voices. De unde vine ideea și dorința?
M-am gîndit c-ar fi frumos să avem un cor creat din copii din toată țara care nu se cunosc, dar sînt din diferite comunități, diferite medii sociale, dar să-i conectăm în diferite incluziuni sociale doar prin muzică. Aceasta a fost ideea proiectului, a fost un gînd pe la sfîrșitul lunii mai, anul trecut, și doar într-o lună am primit încrederea de la UNICEF și Ministerul Educației să inițiem proiectul. Rezultatele au fost peste așteptări. Toți partenerii, dar și noi ne-am dat seama că arta este un instrument puternic de a crea comunități, de a face incluziuni între tineri și de la 20, anul trecut, am ajuns la 130 în acest an. Proiectul a luat un avînt foarte mare, pentru că funcționează. Ideea este să creăm niște oameni de succes, oameni care au încredere în ei. Puțin cîte puțin putem face ca să avem un viitor frumos în țară – asta e ideea proiectului.
Unde te vezi peste zece ani?
Nu știu, dar m-aș bucura să fiu aici. Acum e un val de așteptări. Tot am așteptat, acum sperăm să se întîmple schimbări foarte rapide spre bine. Ar trebui să se întîmple acest lucru odată și odată.
Ce înseamnă pentru tine „acasă”?
Acasă înseamnă limba, acest dialect foarte interesant, cald, cu inserții slavone, oameni spontani, deschiși, bunevoință. Eu cred că sîntem un popor bun la inimă, chiar dacă aparent unii nu par. Un cunoscut olandez spunea că acest gen de națiuni sînt ca o nucă de cocos – tare la exterior și moale la interior.
Cum ai descrie cetățeanul din tine?
Eu sînt un om care iubește să gîndească într-un concept de colectivism, sînt un om care consideră că doar gîndindu-te la alții poți crea ceva frumos. Eu sînt un om care este pentru o societate deschisă și cred că prin modestul aport pe care eu îl fac prin cultură să schimbăm ceva împreună.
E adevărat că nicăieri nu-i ca acasă?
Da, categoric! Oricine, chiar și cel mai nepatriot, cînd se duce la rude și mănîncă o plăcintă de pe cuptor... asta nu se cumpără. Deci, sînt lucruri pe care nu poți să le cumperi și atunci, într-adevăr, nicăieri nu e ca acasă.
În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.
Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.
Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.
Adăuga comentariu