Ana Niculăeş, despre dorul de ţară: „E suficient 3 zile ca să vreau înapoi acasă” (VIDEO)

Ana Niculăeş, despre dorul de ţară: „E suficient 3 zile ca să vreau înapoi acasă” (VIDEO)

A călătorit prin lume ani la rînd, iar marele vis, de a-şi deschide propriul cabinet de psihologie, a readus-o acasă.


Este vorba despre psihologul Ana Niculăeş, care a acceptat să vorbească deschis despre ceea ce înseamnă pentru ea Republica Moldova şi despre greutăţile pe care încă le mai întîmpină ţara noastră la momentul actual.


Cînd şi de ce a decis să revină în Republica Moldova, dar şi unde se vede peste ani, aflaţi în continuare:


În continuare puteți citi textul înterviului: 


Pentru moment, sînt fondatoarea cabinetului personal de psihologie „Consuela”, care are mai multe aspecte. Eu ofer consiliere psihologică copiilor, adulților și cuplurilor și, concomitent, încerc să promovez cultura de a merge la psiholog în Moldova. Acesta era visul meu din studenție, mai mult decît atît, acesta a fost motivul pentru care am decis să fac psihologie. Visul meu a fost să fac master peste hotare și am făcut masteratul cu diplomă dublă în Paris și Barcelona, în perioada 2008–2010. Motivația mea de a face studii peste hotare era anume ca să revin și să implimentez lucrurile noi învățate în Moldova.


Eu am decis să revin. A fost un șoc cultural. Am predat timp de trei ani la Universitatea Ion Creangă, m-am bătut cu morile de vînt, am pierdut lupta. În 2013, am obținut bursa Carnegie, pentru studiile mele de doctorat și am plecat în SUA, la Universitatea din Buffalo, unde am fost invitată să predau la ciclul masterat și acolo am activat un an și jumătate.


Sincer, în acea perioadă, mă simțeam ca o trădătoare. Încă era visul meu să revin, să finisez studiile de doctorat, dar totodată înțelegeam că eu aș putea fi mai fericită în SUA. În cele din urmă, am decis să revin, în 2014, ca să-mi realizez visul de a deschide un cabinet de consiliere psihologică în Moldova și lucrul ăsta s-a îndeplinit. În august am revenit și în octombrie am deschis cabinetul.


Cît de grea sau ușoară a fost revenirea în Republica Moldova?


Paradoxal, dar ambele reveniri au fost diferite. Dacă în 2010 îmi doream să revin, m-am lovit de senzația asta de disconfort emoțional, foarte multă lume îmi reproșa că o să regret că am decis săr revin. Cumva, în timp, era ca o flacără care se stingea. A doua oară eu nu mi-am dorit să revin. A fost mai mult din cauza că s-a finisat contractul de muncă. Eu am căutat alte opțiuni, dar înțelegeam că mai mult îmi doresc să revin în Moldova. Și prietenii cînd mă întrebau cum, eu obișnuiam să dau un exemplu: În burta mamei noi respirăm într-un mediu acvatic și cînd noi ne naștem, învățăm să respirăm într-un mediu aerian. Dar persoanele care fac cercetări la fundul oceanelor, din cauza presiunii mari a apei, ei reînvață să respire în apă. Eu asta simțeam.


De ce, în opinia d-voastră, tinerii aleg să se stabilească peste hotare?


Eu îmi amintesc cum prin 2005 participam la proiecte internațioanle cu alți moldoveni și ei obișnuiau să spună că tineretul nostru este o generație care trebuie să se sacrifice dacă decide să rămînă în Moldova. Sora mea, prieteni de-ai mei au decis să rămînă în țări străine. Ei se simt vinovați pentru asta, ei percep că au ales o cale ușoară și un confort din simplul motiv că acolo ești asigurat social. În Moldova, chiar dacă ești un profesionist asigurat, dacă raportezi salariul la coșul minim de consum, acolo e o puternică discrepanță și inevitabil apare frustrarea în momentul în care ești o familie tînără și-ți dorești un apartament sau un automobil. Pur și simplu, realizezi că aceste lucruri sînt foarte greu de obținut în Republica Moldova.


Ce vă ține la ziua de azi în țară?


Faptul că eu îmi realizez visul, că eu contribui la dezvoltarea psihologiei în Moldova. Eu mă simt bine în Moldova. Din punct de vedere psihologic, am un confort, pentru că în Franța era elementul ăsta de respingere. Foarte des mi se spunea că nu sînt înțeleasă, deși colegii mei îmi spuneau că eu vorbesc bine franceza, dar eu aveam complexe legate de limbă. În SUA, era percepția asta că eu sînt emigrant. Deseori se făceau glume pe seama asta. Eu cumva eram conştientă de asta, dar oricum era foarte neplăcut. Aici e mai simplu, aici ești acasă. Ai noștri tot pot să se poarte urît uneori, dar ceva se întîmplă și este un element care compensează. Nu știu cît timp, dar există.


Unde vă vedeți peste 10 ani?


Probabil ar putea fi o combinație, pentru că eu și acum prefer să călătoresc. O dată la șase luni, eu simt nevoia să evadez din Moldova. Și realizez că e suficient 3 zile ca să vreau înapoi acasă. În zece ani, foarte mult sper să reușesc... noi acum dezvoltăm un proiect care ar putea crea puntea de legătură dintre persoanele care au anumite dificultăți psihologice și profesioniști, pentru că, totuși, stigma de a merge la psiholog încă axistă.


De ce nicăieri nu-i casa acasă?


Probabil că sînt anumite resurse care s-au format de-a lungul timpului. Îmi amintesc cînd eram în Paris și eram supărată și tristă,  eu vroiam să plîng, dar vroiam să plîng în patul meu de acasă. Este o expresie că casa și pereții te susțin. Eu cred că e mai mult la nivel energetic, legat de generațiile care au fost aici – bunicii, rudele, locurile în care ai copilărit și cumva ele toate împreună crează un anumit cadru care ne ajută să accesăm resursele noastre interioare.


La ce vă gîndiți cînd spuneți „acasă”?


Prima reacție a fost wi-fi, pentru că se conectează automat. Și probabil o senzație de confort și o senzație de liniște sufletească pe care o ai. Și nu-i neapărat să fie un loc fizic sau un punct pe hartă, e mai degrabă un sentiment.


Dacă doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau cunoașteţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste scriindu-ne pe adresa de email intreaba@noi.md, iar noi vom arăta cu drag lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi. 


Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.


Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.


Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load