Constantin Haret: ”Atît timp cît oamenii merg la teatru, țara mai are un viitor”

Anul acesta Teatrul dramatic rus ”A.P.Cehov” își va sărbători jubileul – 85 ani de la fondare. Corespondentul NOI.md l-a întrebat pe directorul teatrului, Artist al poporului Republicii Moldova, Constantin Haret, cum au loc pregătirile pentru acest important eveniment cultural, cu ce își va bucura echipa ”Cehov” spectatorii înainte de închiderea sezonului și cum anume cuceresc artiștii din Chișinău scenele de peste hotare.

Așadar, se apropie jubileul teatrului Dvs. Ați început pregătirile pentru celebrare?

Sezonul jubiliar îl vom deschide în septembrie, dar celebrarea va avea loc la 29 ianuarie 2020, în ziua de naștere a lui A.P. Cehov. Ar fi împlinit atunci 160 ani și cred că e un motiv bun să îmbinăm două sărbători frumoase. Contez mult pe susținerea Ministerului Educației,culturii și cercetării, a Ambasadei ruse, reprezentanței ”Rossotrudnicestvo” în Moldova. Am și avut, în acest context, întrevederi cu Mihail Davîdov, directorul Centrului rus de știință și cultură din Chișinău. Am discutat, între altele, și despre edificarea monumentului lui Anton Pavlovici în fața teatrului. A promis să susțină financiar jubileul nostru. Purtăm o mare recunoștință pentru sprijinul permanent al părții ruse. La aniversarea a 80 de ani ai teatrului, ambasadorul de atunci al Federației Ruse, Farit Muhametișin, împreună cu CRȘC și întreprinderea ”Gazprom” ne-au dăruit un autobuz confortabil. Grație acestui fapt, noi putem merge cu spectacolele noastre la casele de copii și școlile internat, am fost la spitalul oncologic, unde am susținut un spectacol pentru micii pacienți. Le mulțumim mult pentru acest cadou și sper că nici anul acesta nu vom fi trecuți cu vederea.

În plus, președintele de atunci al comisiei parlamentare pentru cultură, Chiril Lucinschi, ne-a dăruit, la cei 80 de ani, o scenă nouă. Cea veche, din lemn, putrezise, s-a ajuns chiar la aceea că tocurile înalte ale actrițelor se blocau în podea și ele își frîngeau picioarele. Așa că îi mulțumim mult. Noi nu-i uităm pe cei care iubesc și ajută teatrul nostru.

Deoarece jubileul va fi marcat iarna,deocamdată nu avem un plan exact al celebrării - acumulăm idei, cugetăm asupra programului. În tot cazul, credem că deviza sărbătorii va fi ”Teatrul lui Cehov în cercul prietenilor”. Vrem să invităm nu doar prieteni din Moldova, dar și de peste hotare. La elaborarea conceptului, vom urmări cum a evoluat repertoriul și componența trupei în aceste decenii, dar și stilistica teatrului, filozofia lui.

Poate, v-ar putea fi de folos un muzeu al teatrului? Cred că e timpul ca el să apară! Pentru început - să fie scoase din arhivă fotografiile făcute pe parcursul celor 85 de ani, să organizați o expoziție a fotografiilor, una a costumelor teatrale, să găsiți înregistrările TV ale spectacolelor de altă dată…

Da, vă mulțumesc pentru idee ! O notez! Pot spune că plus la marele jubileu, mai avem unul. La 16 iunie am avut în scenă un spectacol longeviv: timp de treizeci de ani pe scena noastră se menține «Поминальная молитва» (Rugăciunea de pomenire) în regia maestrului în arte, Veaceslav Madan. El, apropo, interpretează în spectacol rolul lăptarului Tevie. Evident, pe parcurs distribuția se schimba, generațiile de actori se succedau, în rolurile principale au evoluat maeștrii teatrului, cei mai talentați actori: Vsevolod Gavrilov, Nelly Cameneva, Eugenia Todorașco. Spectacolul este în continuare preferatul spectatorilor, ca și acum 30 de ani el s-a jucat cu casele închise.

Cu ce ne veți bucura înainte de închiderea sezonului?

Pot spune cu mîndrie că am fost unicul teatru care a avut în acest sezon teatral șase premiere. Două dintre acestea – poveștile: «Волшебник Изумрудного города» (Vrăjitorul din orașul de Smarald) după lucrarea lui Alexandru Volcov și premiera prezentată micilor spectatori la 1 iunie «Бременские музыканты» (Muzicienii din Bremen). Iar înainte de a trage cortina vom oferi o comedie în regia lui Dmitrii Koev - «Белый кролик, или Когда не все дома (Iepurele alb sau Cînd nu sînt toți acasă». Nu voi da amănunte, veniți și veți vedea.

Închidem sezonul la 21 iulie, deschiderea o vom avea deja la 8 septembrie. Despărțirea de spectator nu va fi una de lungă durată.

Scenă din spectacolul ”Vrăjitorul din orașul de Smarald”

Vorbiți-ne despre numele noi apărute la teatru în ultimul timp. Spre exemplu, știu că ați invitat un regizor nou, pe Anatolii Eisenshtein…

Adevărat. Anatolii Eisenshtein a montat în scena mică spectacolul «Чужая кровь» (Sînge străin) după lucrarea lui Boris Lavrentiev «Сорок первый». În rolurile principale evoluează doi actori, ambii tineri – Anna Goreacico și Dumitru Haret. Premierea a avut loc în luna mai și, reieșind din recenziile bune ale spectatorilor, dar și ale criticilor de teatru, a fost una de succes.

Colaborarea va continua, sau a fost o experiență unică?

A fost prima noastră colaborare, mi-a plăcut, publicului – la fel, așa că acum negociem, discutăm versiunile unor noi spectacole. Sper să continuăm colaborarea. În plus, în prezent negociem cu absolventul Universității slavone, regizorul Daniil Muneatnîi, care a obținut premiul Uniunii oamenilor de teatru pentru cea mai bună poveste, la noi el va monta un spectacol pentru scena mică. Premiera este preconizată pentru septembrie. Am impresia că este o persoană foarte talentată, mă bucur că vom colabora.

”Sînge străin” - spectacol-premieră în regia lui A. Eisenshtein.

Plus la ”sîngele proaspăt” în persoana regizorilor, vom avea încă două actrițe tinere, și ele absolvente ale Universității slavone. Este foarte bine că oamenii nu doar iubesc teatrul nostru, dar mai și doresc să muncească aici.

Printre actorii tineri l-ați numit pe Dumitru Haret. Probabil, este fiul Dvs., cel care continuă dinastia teatrală. Cum V-a reușit să-l convingeți să vină în trupa teatrului?

Să știți că nu l-am convins. Din contra – îl convingeam să nu o facă! El învăța la Universitatea slavonă, specialitatea ”Business și management”, într-o zi ne-a anunțat pe mine și Alla (Alla Tuz-Haret – actriță a teatrului ”A.P.Cehov” – n.r.) că va convoca consiliul familiei. Îi spun soției: ”Gata, se însoară! Ne pregătim de nuntă!”. Dar el ne declară: ”Mamă și tată, vreau să devin actor”. Am fost șocat: ”Mai bine te însurai!”. Totuși, a aplicat la Academia de teatru, muzică și arte plastice, dar eu l-am rugat să nu afișeze că este fiul nostru: dacă va reuși, să fie meritul lui exlusiv, nu al părinților. Tot așa, la montarea spectacolului «Без тормозов» (Fără frîne) regizorul moscovit Iurii Muzîca l-a selectat pentru rolul principal de Dumitru, și numai după aceasta a aflat numele lui… Pe de o parte, mă bucur că este solicitat de regizori, pe de alta – mă neliniștesc pentru el. Profesia de actor este foarte dură. Una e că după ce te ridici mai sus, cazi mai dureros – fiecare actor, ca și fiecare om de artă, trăiește suișuri și căderi, iar actorii – fiind oameni emotivi - depășesc crizele mai greu. Unde mai pui că actorii depind de regizori, de situațiile din colectiv, de existența unor roluri potrivite… În plus, nu vreau ca cineva să aibă impresia că directorul își ”bagă” fiul în rolurile principale. Așa că băiatului nu-i va fi ușor.

Totuși, să-i dorim o carieră de succes! Dar să revenim la planurile teatrului. Recent ați revenit dintr-o călătorie interesantă peste hotare…

Așa este! Între 20 și 30 iunie zece actori – șapte de la noi și trei din teatrul dramatic ”N.S.Aronețcaia” din Tiraspol - au participat la școala teatrală de vară, care s-a desfășurat în localitatea Șekvetili de pe coasta georgiană a Mării Negre. Eu fac parte din conducerea Asociației teatrelor ruse din străinătate și, de comun acord cu președintele ei Nicolai Sventițchii, care este și directorul teatrului rus ”A.S.Griboedov” din Tbilisi, am fost și noi invitați în această călătorie. Proiectul este derulat de Uniunea cultural-iluministă internațională «Русский клуб» sprijinită financiar de Rossotrudnicestvo, Fondul «Русский мир» și Uniunea oamenilor de teatru din FR. Zece zile tinerii artiști - participanții școlii teatrale de vară - i-au cunoscut mai îndeaproape pe colegii din Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Ucraina și Rusia. Numeroasele ateliere de creație privind măiestria actoricească, mișcarea scenică și discursul scenic, lecții de istorie a teatrului contemporan... Adică, pentru tinerii actori a fost o perioadă plină de impresii. Mă bucur că nu numai actorii noștri, dar și cei din Tiraspol, cu care avem relații bune de prietenie, au avut această ocazie .

Chiar este minunat – noi experiențe, noi comunicări, posibilitatea să vezi cu ce respiră și cum lucrează colegii din alte țări! Dar, de fapt, aveți posibilitatea să mergeți adesea peste hotare?

Recent, în luna mai, am avut așa un itinerar: cu mașina teatrului am parcurs 1200 km în Macedonia. Acolo am participat la festivalul ”Monodrama”, unde am prezentat spectacolul «Три жизни Айседоры Дункан» (Trei vieți ale Aisedorei Duncan) cu participarea Ianei Lazari. Eu am fost și șofer, și iluminator, și conducător de grup. Mi-a făcut plăcere faptul că știrea despre acest spectacol cu adevărat bun s-a împrăștiat prin lume. Și anul trecut am fost cu acest spectacol la festivalul internațional al teatrelor unui singur actor «Вiдлуння», care s-a desfășurat în două orașe ucrainene - Hmelnițk și Cernigov. Peste tot am fost primiți cu urale, dar Iana a primit diploma specială ”Pentru temperament actoricesc”.

După care organizatorii festivalului teatral ”Monodrama”, care de două decenii se desfășoară în Macedonia, au dorit ca acest spectacol să fie prezentat și la ei.

„Monodrama” a adunat participanți din nouă țări, care au adus 12 spectacole. Concurența era foarte mare, și-au prezentat lucrările corifei de talie internațională. Însă Trofeul l-a luat anume Iana noastră!

Răspund în continuare la întrebarea privind invitațiile colegilor din străinătate: în ziua înmînării premiilor, am fost invitați în Mongolia. Dar chiar dacă ne doream să vedem această țară exotică, cu regret, din motive financiare am fost nevoiți să refuzăm invitația: zborul este prea costisitor. Dar altă invitație – la Bishkek, la cel de-al VI-a Festival teatral internațional al formelor mici IMPULSE - cred că o vom onora. Și Kirghizia ne așteaptă cu spectacolul ”Trei vieți ale Aisedorei Duncan”. Festivalul va avea loc în octombrie, tot în octombrie ne așteaptă Teatrul rus din Nicolaev. Avem acolo prieteni foarte apropiați. Ei ne-au vizitat cu lucrările lor, noi am fost la ei și continuăm să colaborăm cu mare plăcere.

Anul trecut am mai participat la proiectul rusesc «Большие гастроли». Am jucat în trei orașe din Ural, anul acesta vom continua prezentarea spectacolelor noastre în cadrul acestui proiect. Aseară am fost telefonat de la Moscova. Am concretizat datele. În noiembrie vom merge la Orsk și Orenburg.

Dar spectatorul rus este răsfățat cu un teatru de calitate. Nu vi-i frică?

Asta e! La prima noastră evoluare în Rusia cu spectacolele «Собачье сердце» după Mihail Bulgacov și «Снежная королева» după povestea lui Evghenii Șvarț, - e clar că aveam emoții. Dar la final, sala de 850 de spectatori ne aplauda în picioare și ne striga ”Bravo!”. A meritat tot efortul. Probabil, vom merge tot cu aceste două spectacole. Alegerea este motivată prin faptul că ele deja au avut succes și că la ambele participă aceiași actori.

Spectacolul «Собачье сердце» este interesant nu doar spectatorilor din Moldova

În precedentul nostru interviu ați spus că se finalizează amenajarea scuarului din fața clădirii teatrului. Se presupunea că acest spațiu va deveni un teren pentru show-uri de masă, spectacole stradale, flashmob-uri etc. S-a reușit?

Să știți că da! La 2 iunie am avut prima experiență de acest fel – un proiect comun cu colectivul de dans ”Gloria-Flamenco”. În scuarul renovat, reparat, s-a desfășurat showul dansant ”Fiesta” în stil flamenco. Spectatorii au putut nu doar să urmărească evoluarea înflăcărată a dansatorilor, ci și să participe la un masterclass al actriței noastre Marta Madan, conducătoarea unui colectiv de dansatori. După care acțiunea s-a mutat în sală, unde a urmat spectacolul «Одна ночь с Дон-Жуаном» (O noapte cu Don Juan).Anul trecut, după spectacol, spectatorii au putut urmări un show de foc, foarte captivant.

Iată de ce cred că această formă de interacțiune cu spectatorul are perspective minunate. Ne vin multe propuneri despre cum am putea folosi acest spațiu.

Data trecută am vorbit despre tendințele noi din viața teatrală mondială. S-a schimbat ceva de atunci? Urmăriți noile forme și stiluri, ele vă afectează sau vă păstrați pozițiile tradiționale?

Știu că cineva crede că noi jucăm ”naftalină”, dar parcă ”naftalina” poate aduna săli pline? Iar noi ani în șir rămînem cel mai vizitat teatru din țară! Fără a ne lăsa conduși de spectator. Da, cu pieptul dezgolit poți atrage în sală mai mulți oameni, în special tineri, dar noi căutăm în artă nu noul, ci veșnicul. Ca administrator, eu analizez cifrele: numărul spectatorilor este în continuă creștere și ne bucură îndeosebi faptul că sala este tot mai plină la spectacolele pentru copii. Copilul este un spectator deosebit, el simte imediat falsul și nesinceritatea, cred că picii nu ar hohoti, țipa și aplauda dacă artiștii ar juca prost.

Dar teatrul prin definiție nu este o instituție comercială, el nu trebuie să aducă venit bugetului, misiunea lui este să ilumineze, să cultive componenta culturală a societății, să educe viitorul țării. Nu obosesc să tot repet: atît timp cît oamenii mai merg la teatru, țara are viitor.

A intervievat Svetlana Derevscicova