Există mari probleme cu finanțarea Moldovei din partea partenerilor externi occidentali. Deși ce fel de parteneri sînt ei dacă sînt gata să-și lase prietenul la nevoie?
„Frate, frate, dar brînza-i pe bani”, se aude în aceste zile din capitalele occidentale. Uniunea Europeană nu vorbește direct, ci face aluzii că obținerea următoarei tranșe de asistență în valoare de 100 de milioane de euro, pe care Moldova a primit-o deja parțial, depinde de circumstanțe politice. Diplomații europeni condiționează aceste circumstanțe cu „succese în promovarea reformei”, în primul rînd – în reformei justiției. Dacă vor fi succese, vor fi și banii. Dacă nu – nu vor fi. Cu toate acestea, în realitate, esența reformei „chinuite” s-a dovedit a fi problema cine va controla judecătorii și procurorii. Prin urmare, această condiție a UE poate fi numită pur politică. Este clar că UE va califica reforma justiției moldovenești drept una de succes numai dacă aceasta va ajunge sub controlul forțelor potrivite (adică pro-occidentale).
După Uniunea Europeană și România a refuzat asistența financiară Moldovei. Guvernul român a declarat că de acum încolo toate finanțările vor trece peste Guvernul moldovean, fiind destinate exclusiv proiectelor la nivel local. Ulterior a apărut și principalul partener financiar al Moldovei, Fondul Monetar Internațional. S-ar părea că încă cîteva săptămîni în urmă totul a fost bine, Guvernul privea spre viitor cu optimism, pregătindu-se să înceapă negocierile cu Fondul. Dar brusc ceva s-a schimbat și retorica Chișinăului sună complet diferit. Recent, Premierul Ion Chicu a declarat că „Chișinăul ar putea face o pauză în relațiile cu Fondul Monetar Internațional” dacă condițiile FMI se vor adeveri a fi inacceptabile și „contrare obiectivelor de dezvoltare”.
Avînd în vedere că Chișinăul are nevoie strîngentă de banii FMI, acest fapt nu poate însemna decît un lucru: există posibilitatea ca FMI să refuze să semneze un nou program cu Moldova.
În ansamblu, este evident că Occidentul nu va finanța un guvern orientat spre Moscova și nu spre Bruxelles sau Washington. Curios este că, mai devreme, Occidentul, Uniunea Europeană și România pe lîngă ei au finanțat cu bucurie nu numai Guvernul Sandu, ci și Guvernul Filip controlat de oligarhul Vladimir Plahotniuc care a acaparat statul moldovenesc. În acest context, asigurările organizațiilor și guvernelor occidentale precum că ele „ajută oamenii din Moldova” și nu politicieni angajați își pierd întreaga splendoare.
S-ar părea că Plahotniuc este total compromis și este puțin probabil că UE și SUA și-au dat seama de acest lucru de abia acum, cînd Moldova încearcă să-l caute prin Interpol. Cu toate acestea, Occidentul i-a alocat în mod regulat bani, probabil datorită faptului întoarcerii persoanelor publice și jurnaliștilor ruși de pe aeroportul Chișinău (concesionat), datorită interzicerii în Parlament a difuzării știrilor ruse, precum și expulzării diplomaților ruși din Moldova.
Astfel se dovedește că Washingtonul, Bruxelles-ul și Bucureștiul sînt dispuși să finanțeze pe oricine din Moldova, fie un oligarh care a acaparat statul, fie un regim vădit criminal, în cazul în care acesta va susține orice acțiune a Occidentului îndreptată împotriva Rusiei. Cel puțin, o astfel de morală rezultă din ultimele știri despre problemele cu finanțarea Moldovei.
Adăuga comentariu