După Petru I Muşat la scaunul Moldovei vine fratele său, Roman I (1392-1394). În această perioadă, judecînd după hrisoavele acestui domnitor, se statornicesc hotarele Moldovei istorice.
„Moldova se întindea în lat pînă în vremea lui D. Сantemir... din coastele de miazăzi la Galaţi către Dunăre pînă la cea despre miazănoapte la Dumbrava Bucovinei către Nistru... Spre miazăzi totdeauna au mers pînă la Dunăre, rîul cel mai mare al Europei, şi mai departe în sus pînă la gura lui, unde se varsă în Marea Neagră prin trei guri: la Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe. Spre răsărit mergea hotarul ei în vremile vechi pînă la Marea Neagră... Spre miazănoapte Moldova o despărţea Nistrul de către leşi şi tătari de Oceacov... Din vechi erau ţinuturile Nistrului pînă la Hotin sub stăpînirea Moldovei şi de acolo tăia hotarul părţii acesteia drept prin Prut şi prin apa Ceremuşului... Spre apus iarăşi mult s-au lăţit Moldova de cum era în vremurile vechi..., toţi munţii cu care se închidea Moldova..., toţi munţii cu care s-au deosebit aceste două ţări (Moldova şi Ungaria) au poruncit (Ştefan cel Mare) ca să recunoască stăpînirea Moldovei... Şi apoi au tras drept o linie din obîrşia Ceremuşului şi obîrşia Sucevei, a Moldovei, a Bistriţei, a Trotuşului pînă la Milcov şi s-au pus despărţiri, hotarul între două ţări... Moldova şi Valahia acum le desparte Milcovul pe amîndouă ţările, iar partea despre miazăzi o închide Dunărea... Mejieşii Moldovei erau dinspre apus ardelenii şi muntenii, despre miazănoapte leşii, despre răsărit şi miazăzi turcii şi cu toţii aceştia au avut moldovenii multe valuri în vremea cînd îşi apărau ei slobozenia lor...”. (M. Drăghici)
Adăuga comentariu