Mulţi savanţi sînt de acord că va mai exista un supercontinent

Mulţi savanţi sînt de acord că va mai exista un supercontinent

Ultimul supercontinent, Pangeea, s-a format la sfîrşitul Paleozoicului, acum aproximativ 300 de milioane de ani, cînd cea mai mare parte din masa de uscat de Pămîntului se afla în acelaşi loc.

Pangeea a început să se dezintegreze acum 100 de milioane de ani, datorită aceluiaşi proces care a dus la formarea lor: mişcarea plăcilor tectonice, scrie Science.

Cercetătorii susţin că acest proces de unire şi dezintegrare este ciclic, s-a întîmplat de mai multe ori în istoria Terrei.

Procesul prin care plăcile tectonice se deplasează este relativ simplu. Aceste mase stîncoase „plutesc” pe Manta, o masă de rocă topită. Desigur, plăcile tectonice interacţionează între ele. Aşadar, se pot întîmpla mai multe lucruri. Două (sau mai multe) plăci se apropie una de alta, sau se pot îndepărta. Cînd se apropie, apare procesul de subducţie, cînd o placă alunecă sub cealaltă. Cînd se îndepărtează, apar rifturile, rupturi care permit generarea materialului din care sînt făcute plăcile tectonice. Spre exemplu, la mijlocul Oceanului Atlantic există un rift, continentele îndepărtîndu-se unul de celălalt şi oceanul se extinde. În acelaşi timp, în partea cealaltă a globului,Oceanul Pacific devine din ce în ce mai mic, iar placa tectonică de dedesubt este consumată de procesele de subducţie. Există şi posibilitatea ca două plăci să aibă traiectorii (oarecum) paralele.

Oricum, plăcile sînt în continuă mişcare, chiar dacă mişcarea este foarte lentă, cu o viteză medie de 20 de milimetri pe an, care este viteza creşterii unghiilor la oameni.

Aşadar, ce creează un supercontinent ca Pangeea, unde tot uscatul se adună într-un singur loc? Faptul că acest lucru poate avea loc este uşor de înţeles: nu este deloc dificil pentru continente să se întîlnească, întrucît posibilităţile de mişcare sînt limitate, fiind vorba că sînt dispuse pe o sferă. Altfel spus, cînd două continente se îndepărtează unul de celălalt, în acelaşi timp, acestea se apropie unul de altul la capetele opuse.

Mai multe ipoteze

Au existat cel puţin trei supercontinente în trecutul istoric al Terrei. A fost Nuna, acum 1,8 miliarde de ani, Rodinia, după 800 de milioane de ani şi Pangeea, după 700 de milioane de ani de la formarea Rodiniei. 

Un alt supercontinent este pe drum, dar nimeni nu poate şti cum va arăta acesta şi cînd se va întîmpla.

Savanţii folosesc tehnologie GPS pentru a monitoriza mişcările continentelor de astăzi. Americile se apropie de Asia, iar Australia şi Antarctica migrează spre nord.

Brendan Murphy, geolog la St. Francis Xavier University, a precizat că dacă Americile îşi păstrează traiectoria, „Oceanul Pacific se va închide şi Atlanticul se va lărgi” şi va exista un nou supercontinent în 70 de milioane de ani.

Alţi cercetători susţin că există posibilitatea ca Pacificul să nu dispară şi de fapt zilele Oceanului Atlantic sînt numărate. Savanţii argumentează că crusta oceanică devine mai densă odată cu trecerea timpului şi se va scufunda. Acest proces poate avea loc pe coasta Africii şi pe coasta Americilor şi ar trage aceste continente unele spre altele, închizînd şi riftul din mijlocul oceanului.

O a treia posibilitate a apărut în 2012, cînd un doctorant de la Universitatea Yale pe nume Ross Mitchell a susţinut că Americile se vor întîlni cu Eurasia la Polul Nord. Mitchell a ajuns la această concluzie în urma analizării tiparelor din trecutul geologic al planetei.

Oricare ar fi varianta, nimeni nu va şti, pentru că este nevoie de o speranţă de viaţă de zeci sau sute de milioane de ani, ceea ce, desigur, este imposibil.

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load