Caz unic în astronomie care i-a șocat pe cercetători

Caz unic în astronomie care i-a șocat pe cercetători

Atunci cînd o stea explodează şi devine o supernovă, acesta este sfîrşitul, iar steaua nu va mai lumina. Aceasta este teoria care a stat în picioare pînă acum.

Astronomii au descoperit o stea care este excepţie de la regulă. A devenit supernovă, apoi stea, apoi din nou supernovă după 60 de ani.

Numită iPTF14hls, supernova a fost descoperită în 2014 şi la început arăta ca o altă supernovă obişnuită şi a fost clasificată în Tipul II-P, scrie Science Alert.

În supernovele de acest tip, miezul unei stele masive se transformă într-o stea neutronică, trimiţînd o undă de şoc prin stratul bogat în hidrogen care o acoperă, trimiţînd materialul în spaţiu, acolo unde este ionizat.

Trăsăturile supernovei în cauză erau identice cu cele ale unei supernove de acest tip. La cîteva luni după prima observaţie în 2014, astronomii au observat ceva nemaiîntîlnit: s-a reaprins.

După 600 de zile de observaţie, lumina acesteia a scăzut şi crescut în intensitate în repetate rînduri - cel puţin în cinci ocazii. De obicei, supernovele ajung la un maxim de lumină, strălucesc pentru cîteva luni, apoi încep să se întunece.

Acest comportament neobişnuit este doar vîrful aisbergului. Cînd savanţii de la Observatorul Las Cumbres şi de la Universitatea California Santa Barbara (UCSB) au examinat datele din trecut, au găsit ceva uimitor - a avut o explozie exact în aceeaşi locaţie în 1954.

„Supernova dă peste cap tot ce ştiam despre modul de funcţionare al lor”, a precizat cercetătorul Iair Arcavi, membru al echipei de cercetare.

Într-o lucrare publicată recent în revista Nature, cercetătorii au calculat că steaua iPTF14hls era mare, de cel puţin 50 de ori mai masivă decît Soarele. De fapt, „supernova iPTF14hls poate fi cea mai mare explozie solară văzută vreodată”, a precizat Lars Bildsten, directorul Kavli Institute for Theoretical Physics al UCSB.

Cercetătorii susţin că acest eveniment apare în cazul stelelor masive (95-130 mase solare). Fiecare explozie a miezului înlătură 10-25 de mase solare, pierzînd în greutate, iar procesul se repetă pînă cînd steaua devine o gaură neagră.

„Aceste explozii puteau apărea numai la începutul universului şi ar trebui ca astăzi să fie extincte”, a precizat Andy Howell, unul dintre membrii echipei. „Este ca şi cum ai găsi un dinozaur în viaţă. Dacă l-ai găsi, te-ai întreba dacă este într-adevăr un dinozaur”.

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load