Moluștele viclene procedează interesant cu prada lor

Moluștele viclene procedează interesant cu prada lor

În apele marine există viețuitoare neașteptat de ciudate.

 

Foarte multe dintre ele par creaturi din filme science – fiction. Un asemenea exemplu de ciudățenie sunt micile moluște fără cochilie, numite Nudibranchia. Ele formează o lume deseori neobservată de către pescari și scufundători, o lume care impresionează prin formă, eleganță și colorit, dar și prin ciudate și remarcabile abilităţi, care fac din aceste moluște adevărați fachiri ai mărilor.

Nudibranchia sunt foarte bine adaptate la mediul marin și la diversitatea acestuia, populînd estuarele, coastele stâncoase, bancurile de nisip și fundurile mîloase. Sunt întâlnite atât în zonele de coastă, cît și în abisurile mărilor, de la un pol la celălalt.

Atrăgătoare prin frumusețea lor stranie, „extraterestră”, ele sunt și un soi de magicieni, faimă pe care și-au dobîndit-o prin felul în care se hrănesc. Căci printre aceste gasteropode se află „înghițitori” de ace și de otrăvuri, dar și exemplare care merg pe spini. În ciuda aspectului lor impresionant din punct de vedere estetic, sunt prădători feroce și reprezintă moarte sigură pentru prada lor, indiferent de armele pe care le dețin victimele lor.

Din punct de vedere al capacităților lor fachirice, ce credeți că ar putea fi mai incomod decât să mănînci un spongier (burete acvatic), al cărui schelet este alcătuit din adevărate ace silicoase sau calcaroase?! Cu toate acestea, Nudibranchia se hrănește cu astfel de ciudățenii. După ce se instalează pe prada sa (care nu se poate deplasa), pe care o imită perfect prin culoare și pe cât posibil prin structură (apărîndu-se astfel de nedoriții dușmani), molusca devorează țesuturile spongierului condamnat, eliminând după digestie părțile tari, aglutinate în cocoloașe.

O altă demonstrație de forță o fac acele Nudibranchia care se hrănesc exclusiv cu cnidarii (hidre, anemone sau dediței de mare, gorgone), animale ce se protejează cu celule urzicătoare. Din păcate pentru ele, în acest caz nu le sunt de nici un folos, pentru că atacatorii știu să se ferească de harpoanele înarmate cu celule otrăvitoare ale cnidariilor. Pentru că Nudibranchia secretă un mucus abundent, ce învăluie prada și înghit celulele urzicătoare, storcându-le în niște papile dorsale (unde se află ramificațiile glandei digestive) ele pot să le reutilizeze la nevoie. Adică, otrava prăzii este folosită pentru a omorî proprii prădători.

Interesante sunt și acele Nudibranchia care devorează briozoare, animale cu aspect de mușchi, care trăiesc în colonii cu mii de indivizi, instalați unul lîngă celălalt în mici „căsuțe” calcaroase. Colonia este o rețea cu ochiuri, fiecare ochi fiind acoperit cu puncte și ornamente din calcar. Care ar fi punctul vulnerabil? Gasteropodul așteaptă momentul în care briozoarele, pentru a se hrăni cu particule în suspensie, filtrează apa prin mișcarea unui panaș translucid și le vânează una câte una, lăsînd în urmă căsuțele intacte, dar goale.

Mai există câteva specii care mănâncă icrele de pește. Tubul lor digestiv s-a adaptat acestui gen de nutriție, suferind o simplificare radicală. Ele nu mai au radulă (dinți dispuși pe un „covor” rulant: cei din față, când se uzează, sunt înlocuiți cu cei din spatele lor). Le lipsește și anusul, pentru că icrele sunt complet digerate și asimilate!

Gasteropodele Nudibranchia se remarcă prin frumusețe. Specii precum „Glossodoris variegata”, care trăiește ascunsă pe sub pietre în Oceanul Atlantic și Marea Mediterană sau „Antiopella Cristata”, transparentă ca sticla, care trăiește pe briozoare, ce la rândul lor trăiesc pe fundul apei, ori Polycera Quadrilineata, întâlnită în Oceanul Atlantic și Canalul Mânecii sunt cîteva exemple.

În stare adultă, aceste moluște scapă de cele mai multe ori de prădători. Fie pentru că sunt greu de observat, fie pentru că imită animalele pe care le atacă. Altele, dimpotrivă, își semnalează prezența prin culori vii, ce vor a zice că nu sunt bune de mîncare. Nudibranchia este o specie hermafrodită, organele genitale aflîndu-se pe partea dreaptă.

Odată ce actul sexual are loc, ambii parteneri depun ouă. În ciuda succesului lor de a se feri de prădători, ouăle lor cad pradă crabilor, creveților, peștilor sau chair altor specii de Nudibranchia. Apoi larvele lor, care în mod curios au cochilie, sunt și ele apreciate de balene, pești mai mari, crustacee, viermi sau moluște. Avînd în vedere și încetineala cu care se mișcă, un Nudibranchia nu are șanse de supraviețuire dacă este purtat de curenți în medii ostile sau fără surse de hrană.

Sunt peste 3 mii de specii de Nudibranchia cunoscute în apele oceanelor, iar numele lor vine de la branhiile goale, dezbrăcate. Pot fi recunoscute după branhiile lor precum niște pene în apă și coarnele purtate în spatele lor. Forma corpului lor este lunguiață, putând măsura de la 6 milimetri la 31 centimetri.

Cu un simț al văzului slab dezvoltat, pentru a identifica hrana se folosesc de tentaculele senzitive de deasupra capului. Nudibranchia sunt niște creaturi pe cât de frumoase pe atât de ciudate!

 

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load