Nomofobia – dependenţa de telefonul mobil

Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor a dus la apariția unor noi afecțiuni. Teama de a rămîne fără celular a fost numită „nomofobie” (NO MObile phone).

O anchetă britanică demnă de toată încrederea, publicată recent în Los Angeles Times, arată că aproximativ 66% dintre persoanele interogate au recunoscut că sunt nomofobe – dependente de mobil. Adică au o teamă specială de a nu-şi pierde telefonul mobil sau de a nu-l avea în preajmă, de nu-l uita pe undeva. În urmă cu patru ani, o anchetă similară înregistra cu acest simptom doar 53% dintre persoanele chestionate.

Afectate sunt în special femeile care se dovedesc mai nomofobe (70%) comparativ cu bărbaţii 61%). Din punct de vedere al categoriei de vîrstă, mai atinse de nomofobie sunt persoanele între 18 şi 24 de ani (77%), comparativ cu cele între 25 şi 34 de ani (68%).

Potrivit site-ului latimes.com, nomofobia se poate traduce prin atacuri de panică, tulburări de respiraţie, stare de vomă, tremurături sau ritm cardiac accelerat. Nomofobia poate fi diagnosticată chiar de persoană afectată dacă aceasta constată că simte nevoie în mod frecvent de a verifica unde este telefonul sau că trăieşte permanent teama că l-ar putea pierde sau de a-l rătăci. Problema este cum poate fi tratată această boală?! Acelaşi site indică în primul rînd nevoia de a conştientiza dependenţa de un obiect fie el şi telefonul mobil. Acest pas este unul salvator, în opinia medicilor.

În urmă cu cîţiva ani profesorul Sergio Chaparro la un curs despre tehnologiile de informare la Universitatea Rutgers din New Jersey, a cerut studenţilor să renunţe la mobil timp de trei zile. Rezultatul: doar trei studenţi din 220 au reuşit să trăiască trei zile fără mobil. Mulţi dintre studenţi au mărturisit că, într-adevăr, le era teamă să nu aibă vreo experienţă dureroasă şi să nu o poată depăşi tocmai pentru că nu au avut cum să anunţe pe cineva apropiat. Pentru profesor, acest experiment a dovedit panica pe scară largă indusă de lipsa mobilului. Se pare că în ultimii ani acest fenomen s-a amplificat. De unde şi posibilitatea ca, foarte curînd, cu mic cu mare, să fim cu toţii nomofobi!