Cum afectează dieta sănătatea orală

Caria dentară și boala parodontală, unele dintre cele mai frecvente afecțiuni ale cavității bucale, pot fi prevenite foarte ușor utilizînd diverse măsuri preventive la îndemîna oricui.

Care sînt cele mai importante măsuri preventive și de ce este necesar să le folosim?

Există o multitudine de metode prin care se poate obține și, ulterior, menține sănătatea dinților și a țesuturilor parodontale, precum:

• Periajul dentar efectuat zilnic, împreună cu mijloacele auxiliare de control al plăcii dentare (folosirea aței dentare, a apelor de gură cu substanțe chimice antiplacă, a răzușelor de limbă);
• Fluorizarea repetată a dinților;
• Sigilarea șanțurilor și fosetelor ocluzale.

Toate cele menționate sînt indispensabile fiecărui om pentru a avea o igienă orală corectă, însă unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru a avea grijă de dinții noștri este adoptarea unei diete echilibrate în ceea ce privește consumul de zahăr.

Acesta, în exces, nu poate produce doar afecțiuni sistemice ale organismului, precum diabetul, ci este principalul responsabil pentru apariția patologiei oro-dentare.

Ce se întîmplă cu zahărul ajuns la nivelul dinților?

Dintele, de la eruperea în cavitatea orală, este acoperit permanent de pelicula dobîndită, un depozit ce se reface după fiecare periere, și care este colonizat ulterior de anumite microorganisme (bacterii). Atunci cînd moleculele de zaharoză ajung la nivelul ei, bacteriile o degradează și folosesc diverșii compuși care rezultă (monozaharide) pentru a se hrăni. Din acest proces rezultă cantități mari de acizi și polizaharide extracelulare, care îndeplinesc mai departe roluri importante în apariția cariilor și a parodontozei.

De ce este esențial să ne periem dinții după ce mîncăm dulciuri?

Acizii rezultați virează pH-ul de la suprafața dintelui spre unul mai mic, de demineralizare, mai exact de 5,5, astfel apărînd leziunea carioasă incipientă, denumită pată albă cretoasă. În acest stadiu, dintele încă mai poate fi salvat fără o intervenție prin care să își piardă substanță proprie (smalț), prin aplicare de substanțe remineralizante, în urma cărora smalțul devine și mai rezistent.

Pe de altă parte, polizaharidele extracelulare, glucanii și fructanii, îndeplinesc mai departe două funcții importante la nivelul dintelui:

• sînt folosiți de microorganisme ca sursă de energie;
• Au o structură chimică de așa natură încît asigură fixarea și o stabilitate mai bună a plăcii dentare la suprafața dintelui.

Astfel, în urma consumului de zahăr, microorganismele se ancorează și mai strîns de dinte și, în același timp, produc cantități de acizi ce erodează smalțul, ducînd la apariția cariei dentare. Iar, în lipsa îndepărtării plăcii de pe dinte, aceasta se va îngroșa cu timpul și mineraliza, transformîndu-se în tartru, îndepărtabil doar cu ajutorul medicului dentist.

De la consum de zahăr la boala parodontală

Placa dentară apare inițial deasupra gingiei, în vecinătatea ei. Cu cît aceasta stagnează mai mult și se îngroașă, cu atît devine mai periculoasă și crește riscul să pătrundă subgingival. Odată ajunsă la acest nivel, dintre bacteriile care au colonizat inițial placa mai rămîn doar cele anaerobe, făcînd placa dentară subgingivală mult mai patogenă decît cea supragingivală. Acestea produc, de asemenea, inflamația gingiei, îndepărtînd-o de rădăcina dintelui, ceea ce în timp duce la parodontoză și, în final, la mobilizarea dentară și la pierderea ligamentelor de suport ale dintelui.

Cele mai bune alternative la zahăr

Chiar dacă zahărul este dăunător organismului din mai multe considerente, există numeroase substanțe care îl pot înlocui, pentru a nu resimți lipsa lui. Acestea poartă numele de îndulcitori, care pot fi naturali (sorbitol, xilitol, manitol), sau artificiali (zaharina, aspartam). Unii dintre ei au putere de îndulcire chiar mai mare decît zahărul, iar alții pot avea și efecte benefice pentru dinți, precum creșterea fluxului salivar și a cantității de ioni de calciu.