Institutul Sanger din Marea Britanie face unele dintre cele mai importante cercetări de pe Pămînt: „proiectul Heron” sau secvențierea genetică a coronavirusului, relatează CNN.
Proiectul, care implică munca intensivă a sute de oameni, se desfășoară în apropiede de barul din Cambridge în care Francis Crick a intrat în 1953 pentru a anunța că „a găsit secretul vieții” - structura ADN. Astăzi, această descoperire le permite oamenilor de știință să identifice mutații periculoase în codul genetic al coronavirusului care ar putea face pandemia mult mai gravă decît este deja.
În fiecare zi, la Institutul Sanger vin camionete care transportă lăzi pline cu probe de virus din toată Marea Britanie. Lăzile verzi sînt puse într-un congelator de dimensiuni industriale, amplasat în parcare, transmite digi24.ro.
Probele - atît cele pozitive, cît și cele negative - se află într-o soluție care a rămas după testarea inițială. Oamenii de știință nu au nevoie de mult.
În interiorul laboratorului, un robot este programat să ia doar probele pozitive de pe placă mică și să le transfere pe o tavă separată. Sute de probe ajung să fie consolidate într-un singur flacon. Într-un alt laborator, sînt adăuate substanțe chimice, apoi presate între două bucăți de sticlă. Placa de sticlă este introdusă într-unul dintre secvențiatoarele-gigant, care arată ca o fotocopiator de înaltă tehnologie.
Aproximativ 10.000 de eșantioane sînt secvențiate în fiecare săptămînă numai în acest laborator - un sfert din numărul total secvențiat la nivel global.
„Căutăm mutații care fac virusul fie mai contagios, fie să provoace boli mai severe și, în special acum că vaccinurile încep să fie lansate la nivel global, căutăm potențiale mutații care ar putea afecta capacitatea vaccinurilor de a proteja oamenii”, a spus Ewan Harrison, un microbiolog care ajută la coordonarea rețelei care lucrează la secvențierea coronavirusului în Marea Britanie.
Harrison spune că, dacă secvențiezi suficiente eșantioane, poți vedea cum s-a deplasat virusul prin comunitate și unde au existat focare - inclusiv evenimente de supercontagiere.
„Este esențial pentru secvențierea virală”, a spus el.
Cu două luni în urmă, această rețea de cercetători a ajutat la identificarea și urmărirea răspîndirii variantei care a devenit acum dominantă în Marea Britanie. A fost observată pentru prima dată în Kent, o zonă rurală în care trăiesc și unele dintre cele mai defavorizate comunități din sud-estul Angliei.
„Nu toți oamenii din Kent dădeau petreceri și nu mergeau toți la același supermarket”, a declarat pentru CNN purtătorul de cuvînt al Public Health England, Ruairidh Villar.
Cercetătorii spun, la rîndul lor, că varianta nu s-a răspîndit pentru că oamenii ocoleau măsurile anti-COVID.
Totuși, numărul zilnic de cazuri continuasă crească în zonă, chiar dacă era în scădere în majoritatea celorlalte părți ale Regatului Unit, aflat în carantină națională.
Au găsit vinovatul în baza de date genomică din Marea Britanie, care la acea vreme acoperea aproximativ unul din 10 teste pozitive de COVID-19 din țară.
Tulpina nouă a virusului, numită B.1.1.7, circula în Kent cel puțin din septembrie 2020. Se răspîndește cu 30-70% mai ușor decît virusul inițial, potrivit consilierului științific șef britanic Patrick Vallance.
Profesorul Ravi Gupta de la Cambridge a făcut „arborele genealogic” al acesteia și a constatat că sînt 23 de mutații de la varianta inițială la tulpina din Kent. Surprinzăor este însă că are puține „rude apropiate”.
„Am găsit foarte puține - practic nicio secvență care să fie extrem de legată de varianta B.1.1.7. Cu alte cuvinte, a venit din nicăieri”, a spus Gupta.
Este puțin probabil ca oamenii de știință să găsească vreodată „pacientul zero” al noii variante, dar au o teorie.
Anul trecut, Gupta studia un pacient COVID cu un sistem imunitar compromis, care a rămas pozitiv mai mult de trei luni. În interiorul unui corp care nu se putea lupta, virusul a avut timp să modifice mult mai repede decît dacă ar fi fost transmis de la persoană la persoană.
Gupta a comparat virusul cu care era infectat pacientul, care a murit în cele din urmă, cu baza de date de secvențiere și a constatat că deja circula un virus care împărtășea o mutație cheie cu pacientul său: B.1.1.7.
„A fost cu adevărat izbitor”, spune el.
Pacientul nu avea B.1.1.7, dar volumul mutațiilor din corpul său a arătat că este „foarte, foarte probabil” că, dacă, a existat un „pacient zero” penru B.1.1.7, a fost o persoană cu sistemul imunitar compromis .
Vaccinurile aflate în prezent pe piață sînt eficiente împotriva variantei din Marea Britanie. Dar coronavirusul suferă noi și noi mutații, ceea ce îi îngrijorează pe oamenii de știință.
Chiar în această săptămînă, Public Health England a anunțat că un mic eșantion de cazuri B.1.1.7 din Marea Britanie conține o nouă mutație prezentă și în varianta sud-africană. Cercetările preliminare de laborator sugerează că așa-numita „mutație de evadare” poate ajuta virusul să se sustragă anticorpilor produși de vaccinuri.
Gupta consideră că îngrijorarea cu privire la aceste variante este justificată.
„Aceste virusuri sînt deja pe cale să devină mai rezistente la sistemul imunitar și la vaccinuri”, a spus el.
„Vorbim despre varianta britanică și varianta sud-africană și varianta braziliană - dar ironia este că este vorba doar de țările care au capacitate avansată de secvențiere. Variantele ar fi putut apărea în altă parte, dar pur și simplu nu amm fi știut. Și pot exista și altel”, a spus Ruairidh Villar.
Gupta și Harrison cred că este probabil că există deja variante periculoase ale virusului care se răspîndesc în țări în care oamenii de știință nu pot detecta noi variante pe măsură ce acestea apar.
„Acești indivizi imunocompromiși sînt răspîndiți în întreaga lume. Deci, este foarte probabil să existe variante nedetectate acolo”, a spus Gupta.
Adăuga comentariu