Ştiaţi că în inima Londrei se află unul dintre cele mai lungi situri arheologice din lume ?
În fluviul Tamisa, artefactele zac îngropate sub straturi seculare de mîl. Pentru istorici şi colecţionari, e o şansă de a reexplora trecutul oraşului. Un londonez faimos a spus odată că Tamisa e istorie lichidă - şi, la reflux, aşa-numiţii "mudlarks" se adună pe malurile sale pentru a-i dezgropa comorile. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sîmbăta de la ora 18:30.
Pe lîngă o panoramă impresionantă, malurile Tamisei mai oferă ceva. Avînd flux şi reflux, fluviul are şi o plajă care iese la iveală la intervale regulate. Şi, cînd apare, e locul perfect pentru o plimbare.
Trei doamne au găsit aici modul preferat de a-şi petrece timpul liber. Ele sînt ceea de englezii numesc "mudlarks". Conceptul datează din secolul 19, cînd băieţii săraci ai străzii scotoceau mîlul în căutare de obiecte pe care să le poată vinde. Dar pentru Nicola, Anna şi Florence, acesta este un hobby.
Nicola White: "Văd ceva ca o coadă, deci vom extrage obiectul din mîl. E un fragment de pipă. Aceasta e partea care se sprijinea pe masă. Sunt, practic, ca nişte mucuri de ţigară. Oamenii le aruncau după ce fumau din ele doar o dată. E un obiect de pe la 1580, cînd a fost introdus tutunul în Anglia."
Dar nu oricine poate cerceta astfel malurile noroioase ale Tamisei. Pentru aceasta e nevoie de o autorizaţie de la Autoritatea Portuară. Şi orice descoperire care pare valoroasă trebuie prezentată la Muzeul Londrei, pentru evaluare şi înregistrare.
Anna se uită după fibule, agrafe cu care se prindeau veşmintele. Acestea pot data din era romană. Anna a găsit deja aproximativ opt mii.
Anna Borzello: "Brusc, ai o surpriză minunată. Poate găseşti ceva ca un mic sigiliu, cu care cineva îşi pecetluia o scrisoare acum 400 de ani. Şi te gîndeşti că e o descoperire uimitoare. Te duci acasă şi cercetezi. E ceva care creează o dependenţă foarte puternică."
Florence, istoric de artă, preferă să cerceteze purtînd o încălţăminte uşoară, în timp ce unii căutători bărbaţi au o abordare diferită, mai tehnologică.
Aceşti "mudlarks" nu caută doar relaxare şi obiecte de interes istoric, ci şi materiale unice pentru lucrările lor de artă. În studioul ei, Nicola transformă vechi cioburi de sticlă în peşti multicolori.
Există cîte o întrebuinţare practică - sau un loc de onoare - pentru toate obiectele: fragmente de farfurii romane, capete de păpuşi din epoca victoriană şi această frumoasă colecţie de pipe vechi. La urma urmelor, acestor căutători le place să-şi etaleze comorile.
Puneţi-vă cizmele de cauciuc - aveţi încă un motiv pentru o excursie la Londra.
Adăuga comentariu