Satelitul înghețat al lui Jupiter, Europa, este considerat unul dintre cele mai promițătoare locuri din sistemul solar care ar putea găzdui viață extraterestră.
Ceea ce face Europa un candidat ideal este oceanul înghețat de sub suprafața înghețată care ar conține mai multă apă decît toate oceanele de pe Pămînt.
În toată această ecuație apare o problemă: luna este expusă radiațiilor intense ale lui Jupiter, ceea ce înseamnă că orice material biologic de pe suprafața Europei ar putea să fie distrus, înainte de a fi descoperit.
Aceasta reprezintă o provocare evidentă pentru viitoarele misiuni care ar căuta semne de viață în crusta exterioară a Europei.
Din fericire, cercetarea publicată recent în publicația Nature Astronomy a constatat că expunerea la radiații variază mult pe Europa, ceea ce ar putea ajuta la găsirea zonelor celor mai predispuse către găzduirea potențialei vieți.
Studiul condus de Tom Nordheim la NASA’s Jet Propulsion Laboratory a arătat că latitudinile medii și mari ale lunii sînt expuse la doze mai mici de radiații decît regiunile ecuatoriale. Cele din urmă sînt bombardate de electroni în anumite modele.
Potrivit cercetătorilor, zonele din aceste latitudini mari ar putea găzdui viață la 1-3 centimetri adîncime. De asemenea, echipa a calculat că viața ar putea supraviețui la adîncimi accesibile pe toată suprafața Europei.
„Chiar și în cele mai nefavorabile locuri, trebuie să săpați aproximativ 10-20 centimetri”, a declarat Tom Nordheim. Aceste posibile semne nu ar fi organisme vii, ci fragmente biologice – compuși organici, aminoacizi sau, probabil, materiale celulare – care își au originea în oceanul subteran.
Cynthia Phillips este savantul adjunct al misiunii Europa Lander și spune că va fi nevoie de mai multe linii complementare de dovezi pentru a distinge dacă viitoarele probe vor fi cu adevărat dovezi ale vieții din adîncurile Europei.
Adăuga comentariu