Un mister elucidat: cum se orientează păsările, în timpul zborului

După ce, în trecut, au fost formulate numeroase ipoteze, s-a stabilit, în sfîrșit, cum reușesc păsările să se orienteze în spațiu, de-a lungul călătoriilor de mii de kilometri pe care le efectuează.

Păsările dispun, în mod cert, de un al șaselea simț. Datorită acestui simț, ele pot vedea cîmpul magnetic al Pămîntului, după cum s-a arătat prin anumite studii. Acest lucru era cunoscut și pînă acum. Ceea ce nu se știa era modul exact în care păsările reușeau să se orienteze. Nu era cunoscut sistemul prin care ele reușesc să nu rateze destinația, atunci cînd revin la cuiburile lor, în migrațiile anuale.

La unele dintre păsări este prezentă, la nivelul ochilor, o proteină numită Cry4, care face parte dintr-o categorie de substanțe numite criptocrome. Aceste substanțe funcționează ca fotoreceptori sensibili la lumina albastră. sînt, în genere, proteine implicate în reglarea ritmurilor circadiene.

Capacitatea unor specii de a „simți” cîmpurile magnetice și de a se orienta prin perceperea cîmpului magnetic terestru este numită magnetorecepție. Criptocromele existente la nivelul ochilor unor păsări nu sînt străine de acest simț, după cum s-a constatat.

Proteina Cry4 le îngăduie păsărilor să se orienteze, în zbor, prin percepția cîmpului magnetic al Pămîntului, atît pe timp de zi, cît și pe timp de noapte. Una dintre speciile supuse studiilor, și anume cinteza zebrată, prezenta trei tipuri de criptocrome, Cry1, Cry2 și Cry4, la nivelul ochilor și creierului.

Nivelul proteinelor Cry1 și Cry2 era variabil, însă nivelul substanței Cry4 s-a vădit a fi relativ constant. Oscilația circadiană a nivelului Cry4 s-a dovedit a fi foarte redusă, comparativ cu Cry1 și Cry2. Păsările dispun de un sistem de orientare microscopic, la nivel ocular, bazat pe substanța Cry4, ce le îngăduie să zboare în direcția corectă, atît în deplasările diurne, cît și în cele nocturne.

Totuși, spun cercetătorii, și substanțele Cry1 și Cry2 ar putea fi implicate în magnetorecepție. Este posibil ca, la păsările migratoare, cîmpul magnetic terestru să fie perceput sub forma unor „umbre” sau contururi vagi, care se suprapun peste imaginile obișnuite ale locurilor în care zboară. Cele două studii în urma cărora au fost obținute aceste rezultate au fost date publicității în Journal of the Royal Society Interface, precum și în jurnalul Current Biology.