Majoritatea țărilor nu se pot asigura pe deplin cu toate produsele.
La această concluzie au ajuns oamenii de știință de la Universitatea Aalto, sub conducerea lui Pekka Kinnunen, studiul lor a fost publicat în revista Nature Food.
Globalizarea a revoluționat producția și consumul de alimente în ultimele decenii. Ca urmare, diversitatea produselor și disponibilitatea acestora au crescut dramatic în întreaga lume. Cu toate acestea, acest lucru a dus la faptul că locuitorii majorității țărilor depind în întregime sau parțial de produsele alimentare importate. Acest lucru ar putea spori vulnerabilitatea statelor în timpul oricărei crize globale, cum ar fi pandemia de COVID-19, deoarece lanțurile globale de aprovizionare cu alimente se descompun treptat.
Într-un nou studiu, o echipă de oameni de știință condusă de profesorul Pekka Kinnunen a modelat distanța minimă dintre sursa de produse și locurile în care oamenii le pot cumpăra. Studiul ia în considerare șase grupuri de bază de culturi pentru oameni: cereale (grîu, orz, secară), orez, porumb, cereale tropicale (mei, sorg), rădăcini tropicale (manioca) și boboase.
Cercetătorii au modelat distanțele dintre producție și consumator atît pentru condiții normale, cît și pentru scenarii în care lanțurile de producție devin mai eficiente prin reducerea deșeurilor alimentare și îmbunătățirea metodelor agricole.
Ei au descoperit că doar 27% din populația globului ar putea obține boabe din cîmpurile de pe o rază mai mică de 100 km. Pentru cerealele tropicale, această rată a fost de 22%, 28% - pentru orez și 27% - pentru boboase. În cazul porumbului și rădăcinilor tropicale, această cifră a fost de numai 11-16%. În același timp, în cazul în care în Europa și America de Nord oamenii pot obține grîu, cultivat la o distanță de 500 km de ei, atunci media mondială în această categorie este de 3,8 mii km.
Adăuga comentariu