Sonda NASA s-a apropiat la maxim de Soare

Sonda NASA s-a apropiat la maxim de Soare

Sonda spaţială Parker a trecut luni noapte (5 noiembrie) la doar 24 de milioane de kilometri distanţă de suprafaţa Soarelui, o primă trecere prin apropierea stelei care a făcut posibilă viaţa pe Terra în cadrul misiunii sale, programate să dureze 7 ani.

Din păcate, oamenii de ştiinţă nu pot primi imediat datele ştiinţifice înregistrate de sondă în timpul trecerii sale prin periheliu (cel mai apropiat punct al traiectoriei sale orbitale faţă de Soare), pentru că Soarele - cea mai puternică sursă de unde radio din Sistemul Solar - a blocat comunicaţiile sondei cu Pămîntul.

În cursul trecerii prin periheliu, sonda nu trebuia doar să adune date despre Soare, ci să facă faţă și temperaturilor extrem de ridicate din apropierea coroanei. Pentru a reuşi acest lucru, sonda Parker trebuie să facă anumite manevre pentru a-şi menţine constant scutul termic îndreptat spre suprafaţa solară şi pentru a-şi proteja instrumentele de bord.

Sonda Parker va mai trece de două ori prin periheliu în 2019, în aprilie şi în septembrie. Apoi  în luna decembrie, 2019 va realiza un al doilea survol al planetei Venus, din cele şapte prevăzute, survoluri menite să apropie şi mai mult traiectoria sondei faţă de Soare.

În timpul manevrelor de luni noapte, sonda s-a deplasat cu viteza de peste 343.000 km/h. Astfel, sonda solară Parker a doborît recordurile de viteză şi de apropiere a unui obiect terestru faţă de Soare.

Pe parcursul misiunii sondei Parker, de-a lungul celor 7 ani prevăzuţi de NASA, fiecare trecere pe la periheliu va fi mai apropiată de suprafaţa Soarelui ca precedenta, ajungînd în cele din urmă să treacă la "doar" 6,2 milioane de kilometri distanţă de suprafaţa solară. De asemenea, fiecare trecere prin periheliu se va derula la viteze din ce în ce mai mari, la ultima astfel de trecere sonda urmînd să depăşească viteza de 700.000 km/h.

Misiunea sondei solare Parker promite să revoluţioneze modul în care înţelegem Soarele, steaua care guvernează Sistemul Solar şi ale cărei "schimbări de dispoziţie" pot afecta toate planetele. Această sondă a fost lansată la 12 august de Centrul Spaţial Kennedy din Florida, cu o rachetă Delta IV-Heavy.

Pentru a putea dezlega misterele atmosferei solare, sonda Parker se va folosi de gravitaţia planetei Venus, pe care o va survola de 7 ori în cei 7 ani, pentru a-şi apropia treptat traiectoria de Soare. Sonda va trece prin atmosfera solară la o distanţă de 6,2 milioane de kilometri de suprafaţa stelei - de peste 7 ori mai aproape decît orice altă sondă trimisă spre a studia Soarele.

Sonda Parker va fi şi primul obiect terestru care va zbura prin stratul exterior al atmosferei solare, coroana, şi va transmite seturi de date importante cu privire la originea şi evoluţia vîntului solar. Această misiune îşi propune să aducă contribuţii esenţiale abilităţii noastre de a pronostica vremea spaţială, abilitate importantă atît în ceea ce priveşte sateliţii aflaţi pe orbita terestră, cît şi pentru viaţa şi tehnologia de pe Pămînt.

În punctul de maximă apropiere faţă de Soare, scutul termic al sondei, construit dintr-un aliaj special de carbon rezistent cu grosimea de 11,43 centimetri, se va încălzi la peste 1.337 de grade Celsius, dar instrumentele din interiorul sondei vor rămîne la o temperatură de aproximativ 25 de grade Celsius.

Principalul obiectiv ştiinţific al misiunii este stabilirea modului în care energia şi căldura se deplasează prin coroana solară, precum şi identificarea cauzelor care duc la accelerarea vîntului solar. De peste 60 de ani oamenii de ştiinţă doresc să poată aduna astfel de date despre Soare, dar pînă în prezent nu a putut fi proiectat un scut termic suficient de rezistent pentru a duce la capăt o astfel de misiune. Sonda solară Parker va fi dotată cu patru tipuri de instrumente ştiinţifice, concepute pentru a studia cîmpurile magnetice, plasma, particulele energetice şi vîntul solar.

Sonda Parker face parte din programul "Living With a Star" (Viaţa alături de o stea) al NASA, care îşi propune să exploreze aspectele sistemului Soare-Pămînt care afectează în mod direct viaţa pe Pămînt şi societatea umană.

Soarele este singura stea pe care (cel puţin deocamdată) o putem studia din relativa ei apropiere. Prin studierea Soarelui aflăm mai multe despre stele în general. Soarele este principala sursă de lumină şi căldură pentru viaţa de pe Pămînt. Cu cît aflăm mai multe despre Soare, cu atît vom înţelege mai uşor modul în care a evoluat viaţa pe Pămînt, dar şi cum ar fi putut ea evolua pe alte planete, aflate pe orbita altor stele.

Soarele este şi sursa vîntului solar, un flux de particule încărcate electric (în special electroni şi protoni), emis de atmosfera superioară a Soarelui şi care se deplasează cu viteze de peste 500 km pe secundă. Fluctuaţiile vîntului solar afectează cîmpul magnetic terestru şi energizează centurile de radiaţii Van Allen din jurul planetei noastre, putînd afecta sateliţii de pe orbită, dar şi alimentarea cu energie electrică la sol.

 


Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load