Soarele îi uimește pe oamenii de știință. Ce se întîmplă cu steaua noastră?

Chiar și după secole de observații, Soarele încă îi poate surprinde pe oamenii de știință, mai ales că Ciclul solar 25, așa cum îl numesc astronomii, este în plină desfășurare.

Activitatea solară, pe care experții în meteorologie spațială o măsoară prin numărul de pete solare vizibile, crește și scade în cadrul unui ciclu.

Activitatea solară, pe care experții în meteorologie spațială o măsoară prin numărul de pete solare vizibile, crește și scade în cadrul unui ciclu care durează aproximativ 11 ani.

Noul ciclu al Soarelui este de aproximativ doi ani și ar trebui să atingă punctul maxim în jurul anului 2025, deși se așteaptă ca ciclul 25 să fie mai puternic decît predecesorul său, se preconizează totuși că va fi mai slab decît media.

„Există cîteva previziuni conform cărora ciclul 25 ar putea fi puternic”, a declarat pentru Space.com Mark Miesch, observator al vremii spațiale la Universitatea Colorado Boulder.

Noul ciclu al Soarelui ar atinge punctul maxim în jurul anului 2025

Intensitatea ciclului 25 ar putea părea mai mare decît se aștepta. Această activitate aparent ridicată se datorează în parte faptului că ciclul a început cu aproximativ șase luni mai devreme decît anticipaseră oamenii de știință – o diferență naturală, potrivit lui Miesch, care a declarat că acest ciclu se încadrează încă în limitele celor mai multe previziuni.

Tendințele actuale indică faptul că Soarele va avea aproximativ 125 de pete solare atunci cînd ciclul 25 va atinge apogeul, mai mult decît cele 115 pete solare vizibile la vîrful ciclului 24, dar mult mai puțin decît cele 180 ale ciclului 23, care a atins vîrful în martie 2000.

În plus, vîrful ciclului 25 va avea loc probabil în același timp cu eclipsa totală de Soare din aprilie 2024.

Urmărind Soarele, astronomii speră să obțină mai multe cunoștințe despre tendințele pe termen lung care ar putea determina aceste cicluri.

Vîrful ciclului 25, concomitent cu eclipsa totală de Soare

Chiar dacă oamenii de știință au realizat o înregistrare continuă a ciclurilor solare pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea, cu date ocazionale cu mult înainte de această dată, astronomii încă nu știu foarte multe despre modul în care ciclurile solare se schimbă și evoluează pe termen lung.

De exemplu, în ultimele patru cicluri solare, începînd cu anii 1970, fiecare ciclu succesiv a avut un vîrf mai slab decît cel precedent.

Dacă ciclul solar 25 se dovedește a fi mai puternic decît predecesorul său, această tendință de slăbire s-ar încheia, susținînd o idee numită ciclul Gleissberg. Această teorie susține că vîrfurile ciclurilor devin mai puternice și apoi slăbesc într-o formă de undă care se repetă la fiecare secol.

Într-adevăr, ciclurile slabe recente par să imite ciclurile la fel de slabe de la începutul secolului XX și începutul secolului XIX, în timp ce ciclurile de la mijlocul secolului XX au fost deosebit de puternice.

Cu toate acestea, este prea devreme pentru ca oamenii de știință să ajungă la un consens în această privință, iar Soarele continuă să îi surprindă pe astronomi.