Oamenii de știință au explicat modul în care animalele antice au supraviețuit epocii de gheață

O echipă de cercetare condusă de Universitatea McGill (Canada) a găsit primele dovezi directe ale faptului că topirea apelor glaciare a asigurat supraviețuirea eucariotelor în epoca de gheață, cînd oceanele erau izolate de oxigen.

Cu aproximativ 700 de milioane de ani în urmă, Pămîntul a supraviețuit celei mai grave epoci de gheață din istoria sa, care a devenit o amenințare pentru cea mai mare parte a vieții de pe planetă. Studiile anterioare au arătat că viața dependentă de oxigen ar putea exista doar în bălțile cu apă topită de pe suprafața gheții.

Într-un nou studiu, oamenii de știință au examinat rocile bogate în fier, lăsate de depunerile de gheață în Australia, Namibia și California. Examinînd compoziția chimică a formațiunilor de fier, experții au putut să estimeze cantitatea de oxigen din oceane în urmă cu aproximativ 700 de milioane de ani

Noile date sugerează faptul că, deși majoritatea oceanelor în timpul înghețării profunde ar fi nelocuibile din cauza lipsei de oxigen, în unele zone în care stratul de gheață s-a crăpat și a început să plutească, apa topită se îmbogățea cu oxigen. Bulele de aer care nimereau în gheață erau eliberate în apă, pe măsură ce se topeau, îmbogățind-o cu oxigen.